181 raspunsuri la acest subiect

[sorana]

Citat:

citat din mesajul lui rrox3 Scriu doar un mesaj... am de invatat o gramada, un examen sambata si unul duminica Sorana Stiu ca e greu de admis, dar parerea mea - de acum, dupa ce am vazut si inteles de unde vin tot soiul de probleme - chiar asta este. Datoria mamei e sa-si invete copilul sa iubeasca, in primul rand pe el si apoi pe ceilalti. Iubirea asta chiar se invata, nu pica din cer, nu o avem in ADN. O invatam simtind-o pe mama iubindu-ne. Dar iubindu-ne autentic, fiindca, desigur, exista suficiente forme egoiste de iubire, incarcate de nevoile mamei, etc. Nu am timp acum sa intru in detalii. Daca nu invatam asta de la mama, e teribil de greu, uneori imposibil sa o mai invatam. O sa-mi spui ca toti oamenii iubesc Nu, nu e chiar asa. Roxana, Maria (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)

Hmmm ... nu stiu ce sa zic.
Eu asta cu iubirea nici n-am pus-o in discutie. Adica mi separe "implicita" cumva si nu cred ca am nevoie de o imbunatatire la capitolul asta
Mie mi se pare ca o iubesc foarte mult pe fi-mea cand ma tin de capul ei sa invete. Mi se pare ca o iubesc incercand sa o ajut sa-si controleze emotiile (emotivitatea, timiditatea).
Si nu mi se pare ca rolul meu, ca parinte, se limiteaza la a-mi iubi copilul, lasand-o in voia sortii si fara sa incerc sa o ajut cat si cum pot.


Sorana si Monica (28.09.2002)

[vikinga]

Citat:

citat din mesajul lui viviana E normal sa avem framantari. E normal sa ne punem semne de intrebare cu privire la viitorul copiilor nostri. Daca scriem aici si ne spunem ofurile asta nu inseamna ca suntem niste "mutilatoare" de suflete, caractere si copilarii. Nici nu inseamna ca dorim ca odraslele noastre sa infaptuiasca ceea ce noi nu am fost in stare - nici macar la nivel de subconstient. Inseamna doar ca vrem sa ne racorim putin, sa impartasim framantarile noastre cu altcineva, sa cautam raspunsuri si cazuri asemanatoare pentru a ne linisti... sa vedem ca nu suntem singure. In felul asta, odata ce ne-am racorit putem sa ne intoarcem spre copiii nostri cu zambetul pe buze spunand: "e si maine o zi!" Nu ar fi firesc sa nu gresim. E normal sa obosim. E normal sa ne mai rastim cateodata. Si e si mai normal ca din cand in cand sa rostim oftand: "bine, faci ce vrei" Este nemaipomenit sa ne responsabilizam copiii. Dar nici pentru cuvantul asta maret "responsabilizare" nu exista o reteta universala. In unii copii poti sadi de cand sunt mici cu altii e mult mai greu si reusesti mult mai tarziu. As vrea eu sa se coaca graul iarna! Nu pentru ca parintele ar avea vreo vina ci pentru ca exista copii ale caror sfere de interes sunt cu totul altele. Nelia este o mama extraordinara. Transpare asta din toate posturile ei. E mandra de copiii ei. Atunci cand scrie si povesteste este ea insasi - lucru rar intalnit! A venit aici spunandu-ne ce o intriga. Nici acum nu imi dau seama cum ar putea cineva sa ii scrie ce i-a scris. E si ea ca oricare dintre noi. Azi se framanta mai putin, maine mai mult. Azi picatura cade lin in afara paharului, maine poate starni o furtuna. Mai mult de atat, este constienta ca niciun copil nu isi va putea urma pasiunea daca are lacune. Nu poti activa intr-un domeniu fara sa ai tangente cu alte domenii. De aceea "pasiunile" trebuie sa fie dublate si de cunoasterea altor lucruri. Si s-ar putea ca maine sa apara alta pasiune, si poimaine alta pana ce copilul alege ce i-ar placea intr-adevar sa faca. Si cum ar putea el sa faca o alegere in cunostinta de cauza daca ii scapa esentialul? Abia acum putem vorbi de "mutilare". Acum cand am avut ocazia sa le deschidem larg portile cunoasterii dar in schimb am lasat usita intredeschisa spunand: "imi las copilul de 10 ani sa-si urmeze numai pasiunea." Giulia, este o mama foarte buna. Are un baietel anxios. Daca ar fi fost din vina lor ar fi scos psihiatrul sau psihologul la iveala cate ceva. Se pare ca anxietatea lui este legata de scoala. Eh, si asta este o cauza care nu poate fi indepartata. Care aduce multa mahnire in sufletul ei. Este si un baietel foarte impresionabil. Dar in viata de zi cu zi nu se poate purta cu el mereu cu manusi. Se va obisnui asa, si se va prabusi in el insusi asteptand mereu compatimire. Cum ati putut sa-i spuneti ca este o mama rea? Pe ce strada intunecoasa v-ati uitat empatia? Nelia, singurul meu sfat este sa-i explici si sa-i exemplifici Agatei ca daca vrea sa-si urmeze pasiunea trebuie sa mai adauge cate ceva pe langa pasiunea asta. Putina matematica ca doar in design trebuie sa mai si masori nu? Ceva mai multa literatura pentru ca daca va vrea sa faca un scenariu ar trebui sa stie sa scrie. Putina istorie pentru a a-si putea plasa personajele in timp. Putintica geografie pentru a si le plasa in spatiu. Putintel invatat pe dinafara ca sa-si stimuleze memoria, ca de, un actor mai are de invatat si replici. Si de ce nu, niste note ceva mai mari pentru a-si crea mai tarziu oportunitati. Giulia, m-am gandit ca nu ar strica putina consecventa. As face sambata un program pentru toata saptamana afisat la loc de cinste si in cadru festiv. Lucrat cate o jumatate de ora apoi pauza 5 minute. Pauza de defulare -tipat, ras, urlat. Si la sfarsitul programului de invatat o ora la PC ca asta-i place lui. Eibine m-astinede programul asta pana ar deveni o rutina. Stii copiii sunt mai linistiti cand stiu dinainte ce ii asteapta. Apoi as mai lua in calcul (dupa ce as mai sta de vorba cu psihologii) intreruperea (pentru o perioada) a sedintelor cu psihologul si cu psihiatrul. S-ar putea ca ele sa-i dauneze cumva pe plan emotional - sa-l faca sa nu se simta intreg si prea bolnav pentru a mai incerca sa faca ceva din proprie initiativa. Esti o femeie desteapta si vei sti daca este cazul sa o faci si cand. Daca privesti in sus si nu simti invidie, daca privesti in jos si nu simti dispret, atunci esti un om deosebit vivi

Viviana ce frumos ai scris!
Ce rau imi pare ca nu-mi iese si mie la fel de bine.
Am citit subiectul de fata, mai din umbra, nu m-am bagat pt ca ai mei inca sunt mici, inca invat.
Pot copia pasaje sa le duc la subiectul deschis mai jos de Folmahauti:)?

Vikinga cu cei mai frumosi vikingi: Letizia, Nadja si Aldo

[olympia]

"Voi spuneti asa, sa te joci cu copilul cand vrea el si de cate ori vrea el, sa fi la discretia copilului ca si cum ar fi in copilaria mica."

Si crezi ca odata cu intrarea la scoala, copilul s-a schimbat peste noapte si nu mai are nevoie de joaca? Cu cat e mai stresat de scoala cu atat mai mult timp va avea nevoie sa se joace. Intai sa ajunga in starea de echilibru si abia apoi e capabil de performanta.





"Ok, insa la scoala se cer teme, lectii invatate, profesori cu n exigente, educatie (buna, rea asta care e), noi parintii ce facem, ne jucam sau facem teme?"



Si una si alta dupa nevoile si capacitatile copilului.



"Cum gasim calea de mijloc, cand scoala e pusa la mijlocul zilei, lectii sunt garla, copilul n-are chef sa invete, profesorii au n cerinte, teste lucrari samd, inca o data intreb ne jucam sau ...?"



Da, intai ne jucam, intai ne simtim bine si apoi putem da si rezultate. Cand esti nefericita, stresata, criticata si te simti exclusa, tu poti sa ai performante?



"Ne alintam seara la culcare, dimineata cand il trezesc la micul dejun, in rest nah ziceti si voi e timp?"



Permanent, gesturile de iubire, pupicurile n-au program. Pe-ai mei ii gaseste imbratisatul si cand trec pe langa ei cu mopul, sau farfuria pisicii si cand ii ajut sa se dezbrace sau le leg fularul si cand imi povestesc o tampenie facuta la scoala. "Stii, azi am vorbit in ora si m-a certat doamna" si-mi pica in brate de zici ca mi-a povestit cum a batut-o cineva... Sau "uf, am avut test la... si am facut varza" si iar ne imbratisam. Cu totii avem nevoie sa ne simtim iubiti si cu atat mai mult dupa un esec, o vinovatie, o greseala.



Pene colorate... cate putin din toate!



album

gradina

[filofteia]

Citat:

Voi spuneti asa, sa te joci cu copilul cand vrea el si de cate ori vrea el, sa fi la discretia copilului ca si cum ar fi in copilaria mica. Ok, insa la scoala se cer teme, lectii invatate, profesori cu n exigente, educatie (buna, rea asta care e), noi parintii ce facem, ne jucam sau facem teme? Cum gasim calea de mijloc, cand scoala e pusa la mijlocul zilei, lectii sunt garla, copilul n-are chef sa invete, profesorii au n cerinte, teste lucrari samd, inca o data intreb ne jucam sau ...? Ne alintam seara la culcare, dimineata cand il trezesc la micul dejun, in rest nah ziceti si voi e timp? Stiu ca teoria suna bine, dar practica ne omoara.

Giulia [flo]"cand vrea el si de cate ori vrea el" eu nu am timp si recunosc ca sunt si momente cand nu am chef. Insa seara inainte de culcare mai tragem o bataie cu perne chiar si de 10 minute, uneori ne jucam impreuna la calculator, mergem si la patinoar, filarmonica, teatru impreuna. De unde iau eu timpul asta... in primul rand din acele portofolii ... eu strang materialele, apoi i le arat lui, le alegem si tot eu le lipesc, ii selectez ce trebuie sa scrie. Poate nu este cea mai buna metoda, dar asta este calea mea de mijloc. Din cauza dificultatilor citit scris, lui i-ar lua foarte mult timp asta, iar eu consider ca este suficient sa stie ce este scris in potofoliile astea. Un alt timp il iau din stiinte/istorie/geografie la care il ajut sa faca un conspect si invatam impreuna (il invat sa invete) la fiecare ora nemijlocit, in weekend, cand avem timp mai mult... i-am demonstrat ca-i este mult mai usor in timpul saptamanii si sa recapituleze pentru lucrari (doamna noastra este foarte exigenta si avem lucrari din cate 5-6 lectii, uneori si neanuntate).

Eu cred ca pentru tine lectiile sunt un mare stres si implicit transmiti asta si baiatului. Apoi mi se pare ca nu-l lauzi suficient, ca de fapt esti tot timpul nemultumita de el, ca ai obosit si tu. Degeaba ii spui ca nu conteaza notele, daca nu arati asta si prin atitudinea ta... stiu ca este greu, pentru ca afurisitele astea de note chiar conteaza, dar eu am observat din rezultatele de anul asta ca mai mult au contat notele de la mate si romana de la examenul (sau teze, cum le-or fi zicand) unic ... eu as insista mai mult pe asta, chiar as da copilul la meditatie la profesorul de clasa si la alt profesor la matematica (am inteles ca aici este problema voastra).

[giulia71]

Va multumesc tuturora pentru timpul acordat si va asigur ca voi lua cam tot ce consider ca-mi este necesar din discutiile cu voi pentru a imbunatati relatia copilului cu scoala.

La psiholog nici vorba, nu voi renunta. Nu as fi linistita pina ce problema nu va fi rezolvata cu ajutorul unui specialist.
N
u, nu am asteptari ca altcineva din afara sa ne rezolve problemele , ci doar sa ne arate unde si cum gresim. Am aceasta banuiala ca e posibil ca si eu sau taicas-o sa gresim, insa trebuie vazut unde si cum ne putem corecta, astfel incat rezultatele pozitive sa apara.

Sper cu ajutorul lui Dumnezeu sa gasim oameni buni sa ne ajute.

Deocamdata este vacanta si sper sa ne bucuram cat mai mult de ea, asemenea va doresc si puilor vostri.

uneori gandesc prea mult....

[gmmm]

Giulia, nelia, in cazul nostru, cum si eu si sotul terminam tirziu sintem obligati sa lasam copii la « garderie », care se transforma dupa clasa intii in « étude », unde isi fac temele, eventual cu ajutorul unor supraveghetori.

In felul acesta exista o delimitare clara « scoala », care e domeniul lor privat, unde eu in plus rareori am timp sa ma implic (sotul nici atit, el nici nu stie in ce clasa e cea mijlocie...), si « casa », « viata de familie ».

In felul acesta ati lua o pauza, fara ca dintr-o data copilul sa fie obligat sa treaca brusc la autonomie completa.

Probabil ca v-ati gindit deja la varianta asta, insa nu stiu daca peste tot e valabila.

[viviana]

Vikinga, sigur ca poti.

Noi suntem in vacanta la munte.

Giulia, vacanta placuta, si stress cat mai putin!

Daca privesti in sus si nu simti invidie, daca privesti in jos si nu simti dispret, atunci esti un om deosebit
vivi

[nelia]

Saluta muntii din partea mea, Viviana!



CORNELIA, mami de AGATA, TUDORA si LISANDRU

Life is just what happens to you, while you're busy making other plans. (John Lennon)

[carolinah]

gmmm, la noi asta se numeste after-school si e cam interpretabil.

Fata mea a facut cls I la o scoala privata, incl cu after-school si nu-si termina niciodata temele acolo, cateodata nu le facea deloc! Faceam tot in w/e sau seara dupa 7 cand ajungeam eu acasa. A fost 1 an de cosmar...

Cand intrebam invatatoarele (avea 2) ce se intampla, zicea ca refuza sa faca, nu vrea si gata...

La sfarsitul anului am realizat eu ca ea era cam bullied (cei de la scoala au ascuns asta de noi, cand ne palngeam noi ca o necajesc 2 baieti in continuu ziceau ca asa sunt copiii etc. Insa la inceputul clasei a 2-a am auzit ca cei 2 baieti care o necajeau "nu au mai venit", la fel "plecasera" si directorul si una din invatatoare...). Se pare ca asta a fost forma ei de protest, in plus fata de faptul ca oricum se plictiseste fioros la scoala. Nu ne-a zis nimeni insa, practic o incadrasera la lenesi, era mai comod asa decat sa faca ceva!

Acum am schimbat scoala (si orasul) si e mult mai bine, dar tot tragem de ea la lectii...

Asa ca vezi tu, si cu after-schoolul asta...



Caro

[gmmm]

Citat:

citat din mesajul lui rrox3 Scriu doar un mesaj... am de invatat o gramada, un examen sambata si unul duminica Sorana Stiu ca e greu de admis, dar parerea mea - de acum, dupa ce am vazut si inteles de unde vin tot soiul de probleme - chiar asta este. Datoria mamei e sa-si invete copilul sa iubeasca, in primul rand pe el si apoi pe ceilalti. Iubirea asta chiar se invata, nu pica din cer, nu o avem in ADN. O invatam simtind-o pe mama iubindu-ne. Dar iubindu-ne autentic, fiindca, desigur, exista suficiente forme egoiste de iubire, incarcate de nevoile mamei, etc. Nu am timp acum sa intru in detalii. Daca nu invatam asta de la mama, e teribil de greu, uneori imposibil sa o mai invatam. O sa-mi spui ca toti oamenii iubesc Nu, nu e chiar asa. Respectul, si orice altceva, le putem invata si de la alti oameni. Capacitatea de a (ne) iubi neconditionat putem s-o invatam doar reflectand iubirea intr-adevar neconditionata a mamei. Spus in mod simplu, atat timp cat te iubesti pe tine insati si pe ceilalti, o sa fii motivat sa faci sa-ti fie bine si tie si sa le fie si celorlalti. Si ceea ce e cu adevarat important, o sa poti trai fericirea. Da, stiu, vorbe mari... o sa-mi scrie careva ca suna roz teoria In spatele teoriei asteia e multa practica, sunt oameni a caror durere o simt fiindca nu stiu sa iubeasca si isi dau seama de asta, sunt oameni care nu stiu sa iubeasca, dar se ascund de ei insisi, inlocuind iubirea cu tot soiul de surogate, sunt multi oameni nefericiti. Deh, asa-s eu, putin idealista Ma duc la invatat... Roxana, Maria (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)

Eu stiu, rrox?
Suna frumos, insa parerea mea este ca orice iubire materna are o doza de egoism in ea. Ca doar ne iubim mai mult copilul decit pe cel al vecinului, nu-i asa?

Si asta cu nevoile mamei...
Mie mi se pare inevitabil ca orice mama care e interesata de propriul copil sa aiba visuri pentru el.
Nu neaparat visuri de glorie, dar o anumita imagine a fericirii (care depinde de valorile mamei).

Si cine imi garanteaza mie ca iubirea mea e cea buna, cu stampila de la psiholog?