181 raspunsuri la acest subiect

[Gabi_K]

Spor la scris si la "educat"



Gabi+Robert(20.05.1997)+Lili(17.05.2002)



Povestea nasterii: Lili si Robert

[buli]

mie mi se pare ca a trecut neobservata o chestie importanta
Nelia ai zis ca, dupa vinerea cu pricina, ceva s-a schimbat in atitudinea Agatei.
poti detalia, te rog?

[giulia71]

"Serios, Giulia, cred sincer ca motivul anxietatii fiului tau sta in atitudinea ta. Esti rea, pe cuvant! Il pedepsesti aiurea ´´fa ce vrei-intors spatele-mutzenie´´Asta e pedeapsa, copilul tau su-fe-ra cand faci asta! Inchizi caile de comunicare, lasi capul jos si clocotesti, ca-ti imaginezi tu nu stiu ce si esti enervata.

Sa-ti spun de ce sunt eu convinsa ca problema cea mare e la tine: pentru ca gandesti GRESIT, crezi ca fiul tau face ce face ca sa iti omoare tine neuronii.Vezi, iar te aduci pe tine in prim plan.
Nu te intrebi, dar oare pe el sarmanul, ce il doare, ce-l supara, de ce se teme, ce-si doreste?

Ati fost la psiholog, ce a zis? care e sursa anxietatii copilului?"

LadyJ, nu inchid caile de comunicare cu fii-mio. Nicidecum!

Imagineaza-ti ca ai in fata un pusti de 11 ani si il inviti la lectii, fie seara , fie dimineata, mai putin pranz si el niciodata, dar niciodata nu da curs invitatiei. Totdeauna lectiile incep cu "ooooff, da' nu acuuuu sau mai lasa-ma cinci minute" samd

Obosesti inainte de a incepe. Da, obosesti pentru ca astfel se incepe zilnic.
Apoi incep lectiile si incep si drumurile catre apa, catre baie, catre telefon ca nu stie ce lectii are.
Obosesti, crede-ma si spui la un moment dat "faci ce vrei".

Nu ati avut niciodata copii in clasa, colegi cu voi la asta ma refer, carora nu le placea scoala, care veneau tot timpul cu lectiile nepregatite. Asa il aseia o pauzasc pe fii-mio, penmtru ca nu vrea.

I-am cautat pina in clasa a V-a toate motivele din lume, ca e mic, ca e grea scoala, ca e nashpa invatatoarea, ca n motive.

Pina cand am realizat ca poate celelate lucruri la care eu ma gandisem sunt okey si ca problema este la fii-mio, fie ca imi place sau nu.

Am fost la psiholog, nu la unul la mai multi, una din ele mi-a spus ca sa nu-l mai pedepsesc (ii taiasem calculatorul 3 zile pentru o minciuna) ca e vulnerabil si ca sa-l las la calculator. Am crezut ca n-aud bine, sa-l las la calculator dupa cum doreste.

Ei cu asta nu pot fi de acord. Nu pot si pace sa-l las sa stea la calculator cat doreste.

Sursa anxietatii, nu stiu, n-a binevoit nimeni sa ma ajute sa descopar de unde provine, daca are legatura cu mine, cu tacsu, cu noi, cu cineva sau asa e el mai anxios.
Vom face in continuare investigatii in acest sens intr-un centru, speram noi unu mai bun.

Vreau sa gasesc impreuna cu voi o cale de a determina un copil incapatanat ca un hatar sa invete, macar atat cat ii va fi lui suficient sa ajunga la un stadiu sa fie mandru de el. Atat.

[filofteia]

Giulia si eu cred ca problema este la tine... dar nu pentru ca esti rea... ci pentru ca esti prea buna si prea vulcanica.
Si al meu face la fel ca al tau cand este vorba de lectii... si face asa din clasa I ... eu insa am aplicat "ceasul" ... adica... este la calculator, eu il anunt ... vezi ca la ora cutare (cam o jumatate de ora din acel moment) facem la matematica. Nu se ridica de buna voie, inchid calculatorul de la buton. A mai functionat iar acest ceas de maniera urmatoare ... facem fix o ora la matematica... indiferent cat reusim sa facem dupa o ora este liber.
Revin maine ca acum plec.

[olympia]

Giulia, Nelia, hai sa va zic cum a fost la noi. Baiatul a inceput scoala cand fetita avea un an. Si au aparut problemele. Pe de o parte agresivitatea lui la scoala, ca mereu ii provoca pe toti ceilalti copii(verbal, ii ironiza, ii necajea), avea si doi tovarasi de traznai si invariabil ajungeau la bataie, pe de alta un intreg calvar legat de teme, se vaita ca-s multe si grele si nu vrea sa le faca cam doua ore si dup-aia le facea intr-o jumatate de ora. Am ajuns la psiholog. Concluzia? Copilul "se simte" neglijat, io am amutit... deci mama casnica, bunica statea cu noi, tati-l ducea la scoala si-l aducea la pranz acasa si mancau amandoi, il ducea la karate, la patinaj, in parc si el e "neglijat". Pai neglijata erau eu, sau sotul , sau bunica ca munceam ca nebunii sa facem cum putem mai bine, asta a fost prima reactie! Si greseam... copilul era neglijat! Noi eram niste robotei, el simtea asta, maxim de atentie il aveam vis-avis de teme nu de sufletelul lui de pusti gelos pe surioara si pus brusc in situatia de a fi mare si responsabil. In perioada aia mi-a taiat tapiteria de la scaune, capatase si un tic, noi investgand ticul am ajuns la psiholog... ca o concluzie, zic cz unghiul de vedere al parintilor si cel al copilului, sunt foarte diferite, pot fi opuse chiar, tu ca parinte, poti crede ca faci bine, ca si copilul e bine si de fapt sa faci greseli in lant si sa-ti sara in ochi apoi efectele greselilor. Pana nu ajungi sa simti lumea vazuta din papucii celui mic nu-l poti intelege si de multe ori de acolo, felul in care te vezi pe tine ca parinte, ca adult, nu-i deloc, dar deloc placut!



Pene colorate... cate putin din toate!



album

gradina

[viviana]

E normal sa avem framantari.
E normal sa ne punem semne de intrebare cu privire la viitorul copiilor nostri.

Daca scriem aici si ne spunem ofurile asta nu inseamna ca suntem niste "mutilatoare" de suflete, caractere si copilarii.
Nici nu inseamna ca dorim ca odraslele noastre sa infaptuiasca ceea ce noi nu am fost in stare - nici macar la nivel de subconstient.
Inseamna doar ca vrem sa ne racorim putin, sa impartasim framantarile noastre cu altcineva, sa cautam raspunsuri si cazuri asemanatoare pentru a ne linisti... sa vedem ca nu suntem singure.

In felul asta, odata ce ne-am racorit putem sa ne intoarcem spre copiii nostri cu zambetul pe buze spunand: "e si maine o zi!"

Nu ar fi firesc sa nu gresim.
E normal sa obosim. E normal sa ne mai rastim cateodata. Si e si mai normal ca din cand in cand sa rostim oftand: "bine, faci ce vrei"

Este nemaipomenit sa ne responsabilizam copiii. Dar nici pentru cuvantul asta maret "responsabilizare" nu exista o reteta universala. In unii copii poti sadi de cand sunt mici cu altii e mult mai greu si reusesti mult mai tarziu. As vrea eu sa se coaca graul iarna!
Nu pentru ca parintele ar avea vreo vina ci pentru ca exista copii ale caror sfere de interes sunt cu totul altele.


Nelia este o mama extraordinara. Transpare asta din toate posturile ei. E mandra de copiii ei. Atunci cand scrie si povesteste este ea insasi - lucru rar intalnit! A venit aici spunandu-ne ce o intriga.
Nici acum nu imi dau seama cum ar putea cineva sa ii scrie ce i-a scris.
E si ea ca oricare dintre noi. Azi se framanta mai putin, maine mai mult. Azi picatura cade lin in afara paharului, maine poate starni o furtuna.
Mai mult de atat, este constienta ca niciun copil nu isi va putea urma pasiunea daca are lacune. Nu poti activa intr-un domeniu fara sa ai tangente cu alte domenii. De aceea "pasiunile" trebuie sa fie dublate si de cunoasterea altor lucruri.
Si s-ar putea ca maine sa apara alta pasiune, si poimaine alta pana ce copilul alege ce i-ar placea intr-adevar sa faca.
Si cum ar putea el sa faca o alegere in cunostinta de cauza daca ii scapa esentialul?
Abia acum putem vorbi de "mutilare". Acum cand am avut ocazia sa le deschidem larg portile cunoasterii dar in schimb am lasat usita intredeschisa spunand: "imi las copilul de 10 ani sa-si urmeze numai pasiunea."

Giulia, este o mama foarte buna. Are un baietel anxios. Daca ar fi fost din vina lor ar fi scos psihiatrul sau psihologul la iveala cate ceva. Se pare ca anxietatea lui este legata de scoala. Eh, si asta este o cauza care nu poate fi indepartata. Care aduce multa mahnire in sufletul ei.
Este si un baietel foarte impresionabil.
Dar in viata de zi cu zi nu se poate purta cu el mereu cu manusi. Se va obisnui asa, si se va prabusi in el insusi asteptand mereu compatimire.
Cum ati putut sa-i spuneti ca este o mama rea?
Pe ce strada intunecoasa v-ati uitat empatia?

Nelia, singurul meu sfat este sa-i explici si sa-i exemplifici Agatei ca daca vrea sa-si urmeze pasiunea trebuie sa mai adauge cate ceva pe langa pasiunea asta. Putina matematica ca doar in design trebuie sa mai si masori nu? Ceva mai multa literatura pentru ca daca va vrea sa faca un scenariu ar trebui sa stie sa scrie. Putina istorie pentru a a-si putea plasa personajele in timp. Putintica geografie pentru a si le plasa in spatiu. Putintel invatat pe dinafara ca sa-si stimuleze memoria, ca de, un actor mai are de invatat si replici.
Si de ce nu, niste note ceva mai mari pentru a-si crea mai tarziu oportunitati.

Giulia, m-am gandit ca nu ar strica putina consecventa. As face sambata un program pentru toata saptamana afisat la loc de cinste si in cadru festiv. Lucrat cate o jumatate de ora apoi pauza 5 minute. Pauza de defulare -tipat, ras, urlat. Si la sfarsitul programului de invatat o ora la PC ca asta-i place lui.
Eibine m-astinede programul asta pana ar deveni o rutina.
Stii copiii sunt mai linistiti cand stiu dinainte ce ii asteapta.
Apoi as mai lua in calcul (dupa ce as mai sta de vorba cu psihologii) intreruperea (pentru o perioada) a sedintelor cu psihologul si cu psihiatrul.
S-ar putea ca ele sa-i dauneze cumva pe plan emotional - sa-l faca sa nu se simta intreg si prea bolnav pentru a mai incerca sa faca ceva din proprie initiativa.
Esti o femeie desteapta si vei sti daca este cazul sa o faci si cand.

Daca privesti in sus si nu simti invidie, daca privesti in jos si nu simti dispret, atunci esti un om deosebit
vivi

[Gabi_K]

Giulia, chestia cu n-am chef si acum nu, mai tarziu o aud si eu destul de des. Idem si cu "nu stiu ce tema am" si alte magarii.

Ok, dragul meu, ai la dispozitie 5 minute sa afli ce tema ai, te apuci si inveti. Aaaa, ti-e foame? uite mananci un biscuite si cand termini temele, ne apucam de cina. Inca mai functioneaza si la cel mare... cea mica face foarte rar mofturi, e mult prea constiincioasa dar la ea functioneaza perfect in putinele cazuri cand n-are chef.



Acum a sunat juniorul, are 9,56 si maine nu mai merge la scoala



Gabi+Robert(20.05.1997)+Lili(17.05.2002)



Povestea nasterii: Lili si Robert

[olympia]

Viviana, tu o cam inveti pe Giulia sa puna batista pe tambal, sa nu mai mearga la psiholog, sa nu se poarte cu manusi, de fapt sa nege si sa ignore problema, ca viata-i grea si trebuie sa ne calim, nu?

Eu i-as spune dimpotriva, sa se joace cat poate de mult cu baiatul ei, sa-l dragaleasca peste poate, sa nu tina teorii, sa se abtina de la critici si sa-l observe cum se descurca. Cand greseste sa-i zica "nu-i nimic, data viitoare vei face mai bine", cu zambetul pe buze, ba chiar sa-i povesteasca des si ce greseli face ea si cum le indreapta, da nu ca o lectie ci ca pe ceva firesc. "Azi am uitat sa fac ceva si seful/clientul mi-a facut observatie, am facut apoi asa... azi am ars mancarea ca m-am grabit, sau a sunat telefonul si atunci am preparat in loc asta" sa simta copilul ca si parintii gresesc si ei sunt mustrati sau dezamagiti si apoi merg mai departe, dreg greseala, o compenseaza, repara, nu-i o tragedie, greselile nu-i izoleaza sau stigmatizeaza si nici nu-i piseaza cineva sa-fi faca treaba.



Pene colorate... cate putin din toate!



album

gradina

[viviana]

Nu, Olympia nu o invat asta. Nu as invata-o asta sub nici o forma.
Este o interpretare eronata.
Giulia e o tipa faina si va intelege exact ce am vrut sa spun.

Ea face deja lucrurile pe care le spui tu.

Daca privesti in sus si nu simti invidie, daca privesti in jos si nu simti dispret, atunci esti un om deosebit
vivi

[Gabi_K]

Olympia, eu din mesajul Vivianei am tras urmatoarea concluzie: Giulia sa se joace cu copilul, sau sa-si lase copilul la calculator DUPA lectii. Sa faca un program strict si sa respecte programul.

De ex. vine acasa pe la 2, mananca, mai freaca menta, face ce vrea, dar la ora 15,30 se aseaza la birou si se apuca de lectii. Daca le termina in 30 de minute, de la ora 16 are tot timpul din lume sa bea apa, sa stea pe mess sau ce vrea dansul. Daca il tine 3 ore sa invete tot, atunci dupa 3 ore se apuca de distractii. Dar ora cand incepe lectiile sa fie fixata si respectata. Si daca e posibil, vineri sa faca toate lectiile, si sambata si duminica sa nu deschida nici o carte. Si o sa-si dea seama ce bine e daca odata isi termina munca si nu mai are nimic de facut pana luni.



Oare starile copilului nu se pot asocia cu lalaiala asta, cu trasul timpului? Personal pe mine ma cam demoralizeaza cand am ceva de facut, si trag de timp, si am constiinta incarcata...



Gabi+Robert(20.05.1997)+Lili(17.05.2002)



Povestea nasterii: Lili si Robert