Povestea unei minuni

Buna tuturor,
M-am hotarat sa va spun si povestea mea, sau mai degraba povestea unei minuni pe nume Victor-Andrei.
M-am casatorit cu sotul meu (parca ma puteam casatori cu vecinu' [:-@]

) in 2002. Modul in care ne-am cunoscut e desprins din povestirile acelea siropoase ce par clar a fi inventate: in tren, in drum spre casa, in vacanta de iarna...Culmea e ca suntem din acelasi oras si locuim la o distanta de 5 minute unul de celalalt. Dar stiti cum e, cand e sa se intample, se intampla.
Tocmai terminasem masterul amandoi, abia ne angajasem, asa ca nu eram prea grabiti sa devenim parinti. Si tot asa pana prin 2005, cand ni s-a naruit si visul de a emigra legal in Marea Britanie (nu stiu daca va mai amintiti scandalul vizelor, care intre timp s-au scos definitiv). Din acel moment am zis ca destinul ne-a harazit sa traim in aceasta minunata tzara de care sunt satula pana peste urechi si scarbita mana in ultima celula (nu ma judecati gresit de la inceput, asteptati sa imi ascultati povestea si apoi veti intelege de unde atata "lipsa de patriotism").
Asa ca ne-am decis ca e vremea sa devenim parinti. Sincera sa fiu, cred ca mai mult eu eram decisa, sotul meu inca mai copilarea.
Primele luni din 2005 mi le-am petrecut cu o teribila infectie cu E-choli. Faceam tratament, imi trecea, dupa o luna o luam de la capat. totul a luat o turnura urata pe la jumatatea anului si am ajuns internata la Spitalul de Urologie Panduri, singura solutie fiind perfuzii cu antibiotice ...si am scapat iarasi de problema.
Doctorul urolog al tatalui meu (care are cancer la vezica, dar traieste si e ok acum - am descoperit in faza 0 spre 1 si asta l-a salvat) care a avut grija si de mine in acea perioada cat am stat internata, mi-a spus sa imi aduc sotul la un control: il banuia ca are el infectia si ca eu ma fac sanatoasa, apoi sotul imi da din nou virusul. Bine inteles ca al meu nici nu a vrut sa auda despre asa ceva. Asta si pentru ca dr vroia sa il consulte la prostata, ceea ce insemna sa ii bage degetul in... [bang]

.
Trecuse deja un an de cand incercam sa raman insarcinata. Eram permanent dezamagita de singura liniuta ce aparea pe testul de sarcina. Dar inca nu deznadajduiam.
Pentru ca prietena mea de la birou avea o prietena medic rezident la Giulesti, am zis ca e timpul sa incepem investigatiile si sa vedem care e cauza pentru care nu am ramas insarcinata dupa 1 an de incercari.
Primul lucru pe care ni l-au cerut a fost spermaograma sotului. A iesit...dezastruoasa(astenoteratospermie). Nu doar ca erau lenesi dar erau f bolnavi si prezentau anomalii in dezv. L-au pus sa isi faca si spermocultura. Ce credeti? Infectie in sperma cu E-choli. Daca l-ar fi ascultat pe dr urolog...
A urmat o perioada de tratamente pentru el, s-a chinuit vreo 4 luni pana a scapat de infectie si apoi treptat s-a imbunatatit si calitatea spermei. Sotul meu si-a spalat pacatele prin cate probe de spermocultura sau spermograma a dat. Mi-a fost mila de el de fiecare data, dar am apreciat ca nu a crancit niciodata.
Mai mult, dupa experienta "proba sperma" la Giulesti, intr-un asa-zis cabinet miserabil si infect, pe un scaun ruginit, cu o chiveta care picura...am mers cu el la Medlife. Credeam ca e ca in filme. L-au trimis cu recipientul in buda, dimineata, cand femeia de serviciu vroia sa faca curat, usile nu se puteau inchide cu iala pe dinauntru si desupra exista comunicatie intre compatimentele de WC. Deci, de unde intimitate? Pe femeia de serviciu am tinut-o eu fortat sa nu mai intre si nu am lasat pe nimeni sa se aporpie de buda pana cand nu a terminat sotul meu. Apoi am ajuns acasa si...le-am facut reclamatie celor care se pretindeau ca ofera "servicii medicale de 5 stele". Nimeni nu vine sa dea proba de placere, iar stresul e maxim, asa ca putin confort nu ar stica. Cand am revenit in clinica cu aceeasi problema aveau amenajat un cabinet special, cu pat, scaun, material video si reviste de specialitate [pk]

, incat sotul meu a propus cu zambetul pe buze sa isi ia liber o zi de la birou caci acum totul era "de 5 stele" [:D]

.
Am facut 3 inseminari la Giulesti si una la Medlife. La prima inseminare am avut un sentiment neplacut de "vaca la monta". In ciuda faptului ca acea dr rezident mergea cu mine mereu, tot am beneficiat de "amabilitatea" personalului de la Giulesti. Totul se face acolo pe banda si fara pic de sentiment. Nu exista vorba buna, nu exista incurajare, totul e robotizat.
La Medlife conditiile au fost excelente, dar implicarea medicului si rezultatul identic cu cel de la Giulesti: negativ. De ce spun implicare? Pai am ales modelul dubla inseminare: inainte si dupa ovulatie. Am mers la monitoruzare si...trebuia sa vin dupa 32 ore pentru prima inseminare...iar dr mi-a zis sa vin peste 3 zile. I-am telefonat si i-am cerut explicatii...si pana la urma m-am dus fix la 32 ore...ma rog, nu mai intru in detalii. Cert e ca apoi tot la Giulesti m-am dus.
Am facut histerosalpingografie: trompele erau ok, dar aveam endometrioza si chisturi pe ovare...si un fibromas mic pe uter.
Am facut si laparoscopie, au decorticat ovarele, au gasit 2 fibroame pe care le-au scos...totul era ok.
Desi la fiecare stimulare pentru inseminare faceam cate 2 foliculi, rezultatul era acelasi: 1 liniuta roz.
Am facut si histeroscopie ...unde au mai gasit un fibrom si in interiorul uterului.
In tot acest timp devenisem cumplit de depresiva. Plangeam inclusiv la reclamele ce contineau femei graivde sau bebelusi. Nu mai spun ca ma puneam pe plans si pe strada, cand treceam pe langa o viitoare sau proaspata mamica. Sotul meu era terminat, nu mai stia cum sa ma mai linisteasca. Cred ca isi dorea enorm sa ma ajute si suferea in tacere pentru ca nu reusea sa imi aduca un strop de liniste. Cand imi venea menstruatia eram terminata, cadea cerul pe mine. Nu mai suportam sa fac nici un test de sarcina, nu mai puteam sa vad doar o liniuta.
Ma enervau la culme incurajarile de genul "nu te mai gandi, o sa intample". Cum sa nu ma gandesc? Imi doresc un copil, deci clar ma gandesc la asta. Si cand o sa se intample, ca eu vreau acum.
Ca sa nu va mai spun, ca in ciuda micilor probleme descoperite toti medicii imi ziceau ca ar trebui sa raman insarcinata oricand, ca totul e ok, dar ca posibil sa fiu prea stresata. Pai si ce era sa fac, sa imi iau concediu 6 luni si sa ma duc in padure sa ma relaxez?
Offff, ma durea orice veste despre o eventuala sarcina a unei cunostinte, colege sau prietene. Ajunsesem sa ma doara ca nu ma pot bucura de fericirea prietenei mele, pentru ca mereu ma intrebam: eu cu ce am gresit, ce am eu si ea nu are sau invers?
Anul trecut, in primavara, i-am zis prietenei medic rezident ca nu mai rezist, vreau sa fac FIV.
Dr Bucur nu era de acord, ca sunt prea tanara, ca sunt nebuna, ca ce ma grabesc. Insa eu am zis clar ca nu mai incerc nici o inseminare, nu mai suport nici un esec, eu o sa raman insarcinata doar cu FIV. Datorita prieteniei cu medicul rezident (Ionela Anghelescu), Dr Bucur nu a mai zis nimici si a acceptat sa incep procedura de FIV.
Zis si facut, mi s-a intocmit dosarul si...am asteptat ziua 21 sa ma duc la echo. Cand m-am suit pe masa, Dr zice: te-ai protejat luna asta? Imi venea sa o pocnesc. Ma femeie, io ma chinui de 3 ani sa raman gravida si tu ma intrebi daca m-am protejat? Da, m-am protejat de ploaie, dar nu si sa raman gravida. O intreb de ce si ea imi spune: pai pareti insarcinata. Probabil in ideea procedurii de FIV organismul s-a relaxat si...s-a intamplat minunea. Zic Doamne Ajuta-ma...si ma pregatesc sa plec.
Mi-a mai zis totusi ca daca imi vine, sa ma prezint urgent la ei la spital si incepem protocolul scurt pentru FIV. Pluteam de fericire si speram sa fie reala sarcina. La 3 zile mi-a venit.
Asa ca m-am prezentat de urgenta la spital si am inceput tratamentul cu diphereline, timp de 10 zile. In ziua 11 trebuia sa merg la echo si sa decida daca mai e cazul sa fac inhibarea cu diphereline sau treceam la stimulare. Am intrebat-o pe dr cand va fi nevoie si de sot, caci

#1

gigelica20

#2

Ayla21

#3

novus

#4

monalac

#5

chatonel

#6

petrean

#7

adrianapop

#8

sirimie

#9

gigelica20

#10

MsBB

Intrebari Panica

Bloguri

Retete