64 raspunsuri la acest subiect

[flloryy]

Ajutor!!
Chiar sunt disperata!!! Am un baietel superb de 5 luni jumatate. Intotdeauna m-am gandit ca o sa stau cu puiutul meu acasa pana la 2 ani sa ma pot ocupa de el, sa il educ si sa ii ofer toata dragostea mea. Dar viata nu este chiar asa roz... Mi s-a oferit un job super, platit foarte bine (aproape de 3 ori mai mult decat actualul). Este ce mi-am dorit intotdeauna si nu ma refer numai la partea financiara. Programul in primele 3 luni va fi de le 8 la 15, apoi de 7 la 16. Chestia este ca trebuie sa incep in 3 mai... chiar cand facem 6 luni... Am cantarit avantajele si dezavantajele dar nu pot gasi nici o solutie. Nu stam foarte bine cu banii, trebuie sa mergem si la multe nunti anul asta (de ex. in octombrie avem 3 deci zboara 3.500 lei). Momentan stam cu socrul care este semiparalizat intr-un apartament cu 2 camere. Vrem sa vindem apartamentul si sa ne luam casa (etajul va fi al nostru, micutul va avea camera lui si mult mai mult spatiu) dar o sa ne trebuiasca bani de mobila si multe altele. Copilul o sa stea cu mama mea care este pensionara si il adora, deci nu pot sa imi fac griji ca nu va fi ingrijit sau ceva de genul asta...
DAR mi se rupe inima ca trebuie sa il las, ca o sa pierd momente importante din viata lui, ca poate nu o sa fiu cand spune mama sau cand face primii pasi. Inebunesc cand ma gandesc ca toate prietenele mele se vor plimba cu carucioarele si eu voi munci departe de micutul meu... Unele prietene (cu copii mai mari de 1 an ) mi-au spus ca o sa imi prinda bine,,,ca o sa evadez, ca o sa mai fac si altceva... Dar eu nu vreau sa evadezzzzz...nu am fost mai mult de 2 ore fara pitic de cand s-a nascut.
Sunt constienta ca nu pot sa aleg....trebuie sa merg la munca pentru binele nostru si al copilului dar nu pot sa accept, plang tot timpul si ma rog sa se intample o minune.
Ajutati-ma va rog cu un sfat ca mai am putin si ajung la depresie!!!

[cristina22]

hai ca va fi foarte bine.Programul de munca e chiar foarte ok.Pe cand te intorci tu de la munca, bebe va fi odihnit si veti avea o dupa-amiaza intreaga la dispozitie doar pt voi.

Eu am stat 4 luni acasa, dar si cand ma intorceam de la birou, nu exista decat Andrei.Nu dadeam nicio fuga la pensat pt ca mi se parea ca fura din programul lui.

Succes la noul job!

Sper ca iti dai seama ce norocoasa esti





C+C=Andrei



Cel mai greu lucru de pastrat e echilibrul.

(Jean Grenier)

[A_Iulia]

Tu de fapt vrei incurajari? ca de sfatuit - pai cine poate sa-ti spuna cum ar fi mai bine pentru voi? tu si cu sotul tau trebuie sa luati decizia asta.

Daca ar fi sa ne luam doar dupa instinctul de mama, nici una n-am mai merge la servici pana la majoratul copilului. Dar situatia este diferita de la caz la caz, unele chiar isi permit sa stea acasa, altele nu...

[conchita]

mai ffloryy, ajuta-ma sa inteleg de ce esti tu disperata: ai de ales intre doua optiuni minunate, pozitive, extraordinare: sa fii cu puiul tau si sa ai jobul viselor. inteleg sa fi fost disperata daca ai fi avut de ales numai si numai intre a te inrola pentru afganistan sau irak. dar asa? ia mai gandeste-te. daca te duci la job, asta nu te rupe definitiv si irevocabil de bebe, ca doar nu vei lucra pe statia orbitala pe perioada nedeterminata. daca ramai acasa, vrei sa spui ca nu vor mai aparea joburi de vis in viata ta? sa fim seriosi, bineinteles ca vor mai fi.



tu le vrei pe amandoua, ceea ce e foarte posibil, dar trebuie sa fii constienta de dezavantajele la pachet, vinovatiile incluse, sacrificiile de ambele parti, tu si familia. decide si asuma-ti riscurile, bucura-te de avantaje, rezolva dezavantajele.



tu iti dai seama cate milioane de oameni sunt si fara job si fara bebe la ora asta pe lume? ha.



hai ca nu e greu sa fii de fapt fericita ca ai asemenea alegeri de facut. felicitari pentru ca esti mamica si ai asa o oportunitate de cariera si siguranta financiara.



reclama mascata

[conchita]

stai asa ca mai am ceva de zis! mai nenica, si io sunt mama, dar lesin de consternare cand aud lozinca asta cu vai, nu sunt acolo cand face primii pasi! una, ce e asa naprasnic daca ii vezi pasii nr. 2 si de-acolo pe tot restul de un miliard, huh? plus ca, de cand s-a dat lege ca toti copiii, dar absolut toti copiii fac primii pasi in timpul programului de job al parintilor? poate se ridica in doua picioare chiar cand vii tu acasa de la job, de bucurie ca te vede! poate se ridica dimineata cand il alaptezi, mai stiu io. si eu am lucrat dupa 6 saptamani de cand am nascut si ma indoiesc profund ca i s-a nazarit fie-mii sa faca salturi spectaculoase pentru omenire taman in lipsa mea, cand e stiut faptul ca prezenta parintilor stimuleaza evolutia copilului! apoi, cum i-ar putea zice "primul ma-ma" lu bunica? mah, primul pas nu conteaza asa de mult cat conteaza urmatorii. primul e doar inceputul. sa te vad in doi ani pe-aici, draga flloryy, intreband tot disperata valeu ce ma fac ca alearga de nu pot sa tin pasul si darama tot in cale, atunci o sa-ti amintesc ca plangeai dupa primul pas. alioooo, pamantul, se aude? :-))



reclama mascata

[eusunteuasa]

Eu am ales sa stau cu bebe si ma bucur extrem de mult, am vrut sa faca primii pasi cu ajutorul meu, am vrut sa am parte de toate aceste momente unice. Am avut insa, sansa, sa putem trai - desi la limita si uneori sub :d - din salariul sotului. Probabil daca se repeta de prea multe ori sa traim ''sub banutii castigati'', m-as fi intors la serviciu.

Cred ca doar tu si sotul tau sunteti in masura sa luati decizia finala: cea mai potrivita pentru voi.

[nushulica]

apropo de ce zice conchita legat de primii pasi[:D]eu stau acasa cu bb si nici eu nu i-am vazut primii pasi ca faceam baie[:D]cand ies din baie numai ce=mi zice frate-miu care era in vizita vezi ca david a facut 3 pasi...am inceput sa plang de ciuda ca nu am vazut si nici n-a mai vrut sa mearga in ziua aia deloc[:D]asa ca i-am vazut urmatorii pasi peste cateva zile...dar am "beneficiat" de primul mama



stiu ca e greu dar eu zic sa te duci la job,ca tot lui ii oferi un trai mai bun in timp daca zici ca vei fi asa de bine platita,apoi lipsesti cateva ore pe zi nu-i dracu asa negru



succes!



[mamica]de David si [buburuza] 15+

[flloryy]

va multumesc mult pt raspunsuri, aveam nevoie de incurajari. si da, aveti dreptate...ar trebui sa fiu fericita... si sunt in unele momente ale zilei, apoi ma apuca iar disperarea... prima luna o sa fie poate mai grea. oricum sunt constienta ca peste ceva vreme o sa rad de cat m-am stresat si cat am plans.

[Sabina]

aici sunt si niste probleme logistice.

alaptezi? daca da, probabil ca abia se diversifica, ceea ce face cam problematic sa pleci atata fix din 3 mai.

din experienta mea cu doi copii, cel mai ok pe pe la 8 luni, cand are deja 2 mese.

daca n alaptezi,, e mai simplu un pic, ramane doar partea emotionala. Poti incepe si daca nu te adaptezi, renunti si gata.



____________



Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil!



Cum mi-am alaptat copiii

______________



Sabina's blog, Sofia Galagia si bb Gheo

Cea mai lungã cale este calea care duce de la urechi la inimã.

[manon]

flloryy, crezi ca te mai intalnesti cu asemenea oferta?? la urma-urmei...tot pentru puiul tau o vei face. ii vei asigura mult mai mult decat iti permiti acum. ca sa nu mai zic ca pe masura ce copilul creste ...cresc si cheltuielile. eu n-as mai sta pe ganduri, mai ales in vremurile astea. daca, totusi, esti hotarata sa stai cu copilul cat iti permite legea n-ai putea sa ma pui pe mine in contact cu angajatorul cel generos ??
glumesc. du-te la treaba, eu te invidiez, si altele ca mine...
p.s. mama ta a avut concediu post natal doar 2-3 luni...cam asa. dupa care: cresa, bunica (sau o alta ruda binevoitoare), bona (de ocazie) si peschesuri grase pentru concedii medicale. si, uite, te-ai facut mare. din pacate, societatea noastra nu ajuta femeia-mama decat formal.