Cu siguranta nu este usor. Eu si fratele meu am crescut fara tata, bine, parintii mei s-ay despartit cand eu avem 12 ani iar fratele meu 10. Dar de atunci, nu mai stim nimic de el pentru ca nu vrea sa stim unde este, desi am vorbit cu mama lui. Ideea e ca o responsabilitate mare, insa chiar daca e liniuta, copilului ii trebui explicat de cand intelege unele lucruri, ca nu este vina lui, ii trebuie spus adevarul si apoi alege el, daca atunci cand mai creste vrea sa il caute pe tatal sau sau nu. Dar tu, in momentele acelea nu trebuie sa te opui deciziilor sale. Este o nevoie si o dorinta a sa si trebuie sa o respecti. Asta nu inseamna ca trebuie sa vb si tu cu el, absolut ca nu. Totusi, in cazul in care vrei sa pleci cu el e foarte bine ca trebuie sa umbli dupa el ca sa iti dea acordul doar pentru ca a contribuit la xconcepere si atat. Eu pledez mereu sa nu existe avort. Un copil, ar trebuie sa se stie, este un dar de la Cel de Sus si noi ca oameni nu avem dreptul sa ii luam viata pentru ca asa o fi politic sau social corect. Un copil este un dar, este vointa unei forte divine de a-ti da in grija un copil, nu este proprietate a mamei sau a parintilor, insa ar trebui sa fie adus pe lume si crescut in limitele posibilitatilor. Atata timp cat copilul creste in afectiune, comunicare si elemente frumoase, nu va ajunge sa iis urasca mama, familia sau deciziile ei. La o anumita varsta ajunge independent si poate lua decizii. Cred ca ar trebui sa ne gandim la noi, sa ne punem o intrebare stupida dar...pertinenta: am fi vrut sa fim avortati? Pe oricine ai intreba ar ramane cu gura cascata si normal, ar spune ca nu. Deci, gandeste-te ca si copilul tau va ajunge mare.
