94 raspunsuri la acest subiect

[witeflower]

Citind despre voi,atatea mamici care v-ati luat viata in maini (sau v-a luat viata pe voi!) inca de cand erati insarcinate, sau cu copi foarte mici... ma rusinez.
Ma rusinez ca mi-e asa de teama, desi am o varsta, un servici (modest financiar, dar oarecum stabil), o am pe mama alaturi, slava Domnului! Avem unde sa locuim, iar sotul promite a va veni cat mai des la copii.

Si totusi, mi-e teama, mai ales pt baiatul cel mare... poate tocmai pt ca e marisor si e asa atasat de tatal lui.

Asa ca prin curaj, cu ajutorul vostru.

"Oamenii mari nu pricep niciodata singuri nimic. Si e obositor pentru copii sa le dea mereu lamuriri si explicatii"
(A. Saint-Exupery, "Micul print")

[elush_k]

witeflower....si nu numai :

Si mie imi este frica...voi fii in curand o mama singura ,fetita mea implineste in luna iunie a acestui an frumoasa varsta de 7 ani.Eu si sotul meu am avut o relatie de aproape 8 ani de zile ,frumoasa nu zic nu ...insa doar jumatate din acesti ani.Eu m-am maritat si am facut si fetita la varsta de 19 ani.Am terminat cu greu liceul fiind si gravida ,bacul nu am mai apucat sa il dau deoarece am nascut pe 23 iunie si prima proba a fost pe 21 iunie eu fiind oricum in spital de o saptamana deja deoarece aveam probleme cu tensiunea.
In acesti ani l-am prins pe sotul cu nenumarate femei ,i-am acceptat bautura ,plecarile noaptea de acasa ,am acceptat pana si faptul ca nu era atat de prezent in ceea ce tine de copil (crestere si educatie) ....am acceptat.Insa acum simt ca numai pot si i-am cerut sa divortam de comun acord pentru ca se vede ca pur si simplu impreuna nu se mai poate.Am 26 de ani si sunt sigura ca pot mai mult de atat ,si ca merit sa fiu fericita .
Fetita mea este un copil deosebit ,desteapta si frumoasa foc ! Este laudata de toata lumea ,ea este mandria mea si persoana care imi va da putere sa merg mai departe.
Problema mea in momentul acesta este ca el inca locuieste cu noi pentru ca nu are bani inca de chirie (strange) sper ca in maxim o luna de zile sa plec ,pot zice ca ochii mei deja sangereaza la vederea lui ! Eu nu lucrez dar sunt in cautare de un job deoarece trebuie sa incep sa ma descurc sigura .El bani in casa numai da ,parintii mei ma sprijina cum pot ,dar imi trebuie un job.
Fetelor apelez la bunavointa voastra ,daca aveti nevoie de o bona ,sau daca stiti vreun loc de munca pentru mine as aprecia tare mult ajutorul vostru.Mi-e frica...singura...dar totusi am ambitia si puterea sa reusesc .Multumesc celor ce au avut timp sa imi asculte povestea...cat de cat :) si fetelor ! Capu sus !

Ella

[elena_boldan]

Buna...sunt o viitoare mamica...singura. 33 de saptamani, adica nu mai este mult si imi voi strange puiutul in brate. Si pe noi ne-a parasit taticul la 1 luna dar asta nu m-a facut sa renunt sub nici o forma la sarcina. A fost greu sa ii citesc mailurile in care ne scria cat ne iubeste si cat isi asteapta fiul...si cu toate astea, cand l-am intrebat daca are timp sa discutam despre bebe...mi-a raspuns "saptamana viitoare".
Eu spun sa aveti incredere in voi, sa va bucurati de minunea care va creste in burtica si sa nu va dati batute in fata lasitatii.
Sunt atatea mamici minunate aici ale caror sfaturi si povestiri m-au ajutat in multe seri sa uit cat e de greu...Va multumesc ca mi-ati redat increderea si va citesc cu drag in fiecare seara.

[AalessandraA]

Salut tuturor!Eu am o poveste mai ciudata,[hippi]nu stiu cat de roz ....Am un iubit care are o alta relatie ,din care de altfel am aflat ca a rezultat si un copil de 8 luni.Ne-am despartit la aflarea vestii,dar ne-am impacat din motive evidente...ne iubim.Acum mi-a propus sa facem un bebe si imi doresc si eu foarte tare DAR este foarte dificil sa iau decizia asta avand in vedere ,,istoria ,,lui si nu suntm casatoriti.Ma tem sa nu devin o mamica singura.Nu am ramas niciodata insarcinata ,am 23 de ani si intotdeauna am fost foarte atenta la acest ,,detaliu,,pentru ca imi doresc un copil sanatos si fericit.Nu stiu ce decizie sa iau....Pana sa devin mi-a propus sa ne luam o casa in speranta ca totul o sa fie bine.Astept parerile voastre

alexandra

[Gabi_K]

Alexandra, el sta cu tine sau cu cealalta? Voi 2 aveti o relatie "oficiala"?



Gabi+Robert(20.05.1997)+Lili(17.05.2002)



Povestea nasterii: Lili si Robert

[bebytsa.oana]

buna mamici...sunt noua pe aici...am doar 19 ani si sunt o mamica singura...am o fetita de 1 anisor si 9 luni si sunt tare mandra de ea..:X...

[blue_starr]

pt vitoarele mamici singure nu fiti speriate si eu imi cresc fata singura are un an si 7 luni locuiesc cu ai mei fa sfatuiesc sa fiti tari nu e totul asa de infiorator cum credeti cand va veti vedea puisorii in brate nimic nu va mai conta din toate astea si toate vi se vor parea mai usor de trecut [flo][flo]

[daniela.popa]

Dragele mele viitoare sau actuale mamici singure, nu disperati.Eu nu m-am casatorit pentru ca nu am vrut. Am 2 fetite cu acelasi tatic si desi teoretic suntem impreuna ele isi vad taticul cam o data pe an. Deci practic tot o mamica singura sunt.Sfatul meu este sa incercati sa inlocuiti taticul lipsa cu altcineva de sex masculin. Un bunic, un unchi. La fel ar fi indicat sa va alegeti ca nasi pt. copilul vostru pe cineva din familie. Legatura va fi mai stransa iar nasul poate fi un inlocuitor al taticului. Nu zic ca va fi usor, dar o data ce va veti obisnui cu idea lucrurile vor merge spre bine. Curaj si bucurati-va de statutul de mamica. Daca voi sunteti fericite si zambitoare si copiii vostri vor fi.

[lena1o]

si eu sunt o mamica singura,am o fetita de 1an si 10luni,sunt foarte fericita cu toate ca mai avem si zile grele,dar cind o vad pe printesa mea uit de toate greutatile si asa merg mai departe.

[stanlucica]

in primul rand vreau sa va spun buna seara tuturor fetelor..sunt si gravida in 6 lunii si singura decand aveam 6 saptamanii de sarcina..dupa 9 ani de relatie am hotarat sa facem un copil,am ramas dupa 3 lunii de incercari ,toate bune si frumoase pana mi-a zis sa il avortez pt ca el nul il vrea si mi-a dat termen o luna de zile sa gandesc ce am de facut,ca daca nu il dau afara sa plec din casa lui..ceea ce am si facut am plecat doar cu hainele de pe mine ,am suferit f mult pt ca el a renuntat la noi,insa acum mi-am mai revenit stau cu parintii ei ma sustin.cat despre tatal copilului nu il intereseaza nimic .eu ma bucur de bebic atunci cand misca pt ca e f voinic si misca mai toata ziua ..el e singurul care ma face fericita si imi da putere sa trec prin tot..va admir pe toate pt ca sunteti puternice si luptati pt puiuti vostri..pupici