186 raspunsuri la acest subiect

[impreuna]

Ai zis bine Jocelyn referitor la mantuire, cuvantul in sine este sinonim cu "a fi salvat", "a fi rascumparat" de pacate.

As mai face niste completari.
Multi fac confuzie intre a fi religios si a fi mantuit. Poti sa fi religios fara sa fi manuit. Doar mantuirea asigura viata vesnica.
Faptele Apostolilor 4:12.
"In nimeni altul nu este mantuire; caci nu este sub cer nici un alt Nume dat oamenilor in care trebuie sa fim mantuiti. "Faptele Apostolilor 4:12.
Sub ceruri in multe nume putem gasi religie, dar mantuire putem gasi numai intr-unul singur: acela e Numele lui Isus Hristos.
Preotii, proorocii, supunerea la autopedepse, si nici chiar rugaciunile nu te pot mantui, ci numai Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu. Serviciile religioasa, faptele bune, darniciile, si chiar lacrimile, nu au putere de a produce viata vesnica. Cuvantul lui Dumnezeu ne spune in I Ioan 5:11, 12, ca "Dumnezeu ne-a dat viata vesnica, si aceasta viata este in Fiul Sau. Cine are pe Fiul, are viata; cine n-are pe Fiul lui Dumnezeu, n-are viata."
In general oamenii accepta a cunoaste despre viata de crestin, dar refuza sa accepte in inimile lor pe Hristos. Oamenii accepta sa lucreze pentru biserica, dar refuza sa se identifice cu pacatosul vinovat care are nevoie sa fie salvat. Oamenii accepta sa creada in principiile morale ale Cuvantului lui Dumnezeu bazate pe cele zece porunci dar refuza sa creada in lucrul Fiul lui Dumnezeu care prin moartea Sa le-a salvat sufletele.
RELIGIA depinde de purtarea noastra.
MANTUIREA depinde de credinta noastra.


Impreuna = mami Flavia, tati Mircea si puiutza Sara

[cataghe]

Pai daca in momentul in care faci sau nu faci unele lucruri in scopul mantuirii, deja ai pierdut-o, atunci ce ii tot tragem in sus si in jos cu riscatul mantuirii? Daca cineva pune porblema in felul asta, "iti risti/imi risc mantuirea", nu inseamna ca face din mantuire un scop in sine? Aici ma poticnesc eu...

In alta ordine de idei, cum vine asta cu viata vesnica alaturi de ceilalti "oameni" salvati? Adica cum, "oameni"?

_______________________________________________________
"The reports on my death are greatly exaggerated." (Mark Twain)

[anda141]

quote:

---

Originally posted by cataghe





In alta ordine de idei, cum vine asta cu viata vesnica alaturi de ceilalti "oameni" salvati? Adica cum, "oameni"?



_______________________________________________________

"The reports on my death are greatly exaggerated." (Mark Twain)

---

Oamenii de acum, asta vroia sa spuna, care atunci vor fi sfinti. Deci , alaturi de ceilalti sfinti. Dar cred ca se referea la noi, care acum suntem oameni, ca doar nu altceva.



Ajutati-l pe Mihaita



Monica si ALBERT EDUARD

(19 ianuarie 2004 )

Album Albert

[Jocelyn]

quote:

---

Originally posted by cataghe

Pai daca in momentul in care faci sau nu faci unele lucruri in scopul mantuirii, deja ai pierdut-o, atunci ce ii tot tragem in sus si in jos cu riscatul mantuirii? Daca cineva pune porblema in felul asta, "iti risti/imi risc mantuirea", nu inseamna ca face din mantuire un scop in sine? Aici ma poticnesc eu...

In alta ordine de idei, cum vine asta cu viata vesnica alaturi de ceilalti "oameni" salvati? Adica cum, "oameni"?

_______________________________________________________
"The reports on my death are greatly exaggerated." (Mark Twain)

---

Ai dreptate in ceea ce priveste "riscarea mantuirii". Daca as judeca in felul acesta: Oare sa comit sau sa nu comit adulter? (un exemplu) Oare imi risc mantuirea? Este evident ca n-am inteles nimic din ce vrea Iisus de la mine. El s-a jertfit pentru ca noi sa fim salvati si ne indeamna sa ii iubim pe ceilalti asa cum ne-a iubit El. Crezand si intrand in contact cu iubirea Lui Dumnezeu si avand o relatie personala cu Mantuitorul, tot comportamentul e un raspuns la dragostea Lui Dumnezeu. Si nu iti mai pui intrebarea, sunt sau nu mantuit, fiindca stii ca esti deja mantuit si tu traiesti dupa exemplul Domnului Iisus. Ioan 3:16: "Fiindca atat de mult a iubit Dumnezeu lumea, incat a dat pe singurul sau fiu pentru ca oricine crede in El sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica".

Asa, acum intrebarea a doua, viata vesnica alaturi de ceilalti oameni salvati. Nu stiu daca o sa ai rabdare sa citesti. Ar trebui sa lamurim cateva lucruri, spun care si apoi prezint argumente:
1. Atunci cand omul moare, nu sufletul se duce in rai sau iad, ci suflarea de viata se duce la Dumnezeu.
2. Cand va veni Iisus Hristos a doua oara, ii va lua pe cei neprihaniti din toate timpurile la cer iar cei care nu vor fi mantuiti vor muri (cei rai care erau deja morti vor ramane in mormantul lor pana la un moment dat). Cei mantuiti vor fi transformati in sensul ca vor fi asa cum erau Adam si Eva inainte de cadere in paca.
3. Timp de 1000 de ani, in cer, Dumnezeu va face judecata celor rai din toate timpurile si tot in acest timp, Diavolul si ingerii lui vor fi lasati pe pamant si nu vor mai avea pe cine sa ispiteasca.
4. Cand va trece acest Iisus va cobora impreuna cu oamenii mantuiti si cu cetatea Noului Ierusalim pe pamant. Ii va invia pe cei rai care isi vor da seama ca au pierdut totul si vor incerca sa se lupte cu Dumnezeu, condusi de diavol. Atunci, Iisus va face sa cada foc din cer iar toti cei rai, impreuna cu diavol si ingerii lui vor fi arsi dar nu vesnic, asa cum ar crede. Dupa acest foc, pamantul va fi refacut si toti mantuitii vor trai vesnic, intr-o lume perfecta, curatita de pacat. Aceasta viata vesnica nu este asa cum si-o inchipuie unii, stai toata ziua cantand la harpa si mori de plictiseala. Vom putea descoperi universul (si numai acest lucru cate cuprinde...), ne vom putea dezvolta talentele, vom putea invata si capacitatile noastre intelectuale vor fi deosebite.Ne vom inchina Lui Dumnezeu pentru dragostea pe care a demonstrat-o pentru noi.

Te-am zapacit de tot? (daca nu ai credinta, normal ca astea par SF-uri, imi dau seama ) Tocmai asta e ideea, ca Dumnezeu ne-a fagaduit lucruri pe care "Ochiul nu le-a vazut, urechea nu a auzit, si la inima omului nu s-au suit" 1 Corinteni 2, 9
Acum trebuie s-o iau sistematic, uite ce fac eu dimineata la serviciu

1. Domnul Dumnezeu a facut pe om din tarana pamantului, i-a suflat in nari suflare de viata si omul s-a facut astfel un suflet viu. Geneza 2:7. Dumnezeu nu a pus un suflet viu în Adam. Adam a devenit un suflet viu ca rezultat al imbinarii trupului cu suflarea de viaþã, sau a duhului, care venea de la Dumnezeu. Adam a devenit un suflet viu cand trupul a primit suflarea de viata. Cand un bec este conectat la reteaua electrica, rezulta lumina. Nimeni nu pune lumina in bec. Ea este rezultatul unirii celor doua componente. In conformitate cu Biblia, sufletul consta din unirea trupului cu suflarea sau duhul. Cand suflarea dispare din trup, sufletul inceteaza sã mai existe. Deci daca motivul pentru care noi suntem in viata e "suflarea de viata" pe care ne-a dat-o Dumnezeu, inseamna ca atunci atunci cand Dumnezeu ia aceasta suflare, omul moare. Mai poti citi aici: Eclesiastul 9:5,6. Iov 4:12
2. Iisus a fagaduit: „ªi dupã ce Mã voi duce ºi vã voi pregãti un loc, Mã voi întoarce ºi vã voi lua cu Mine, ca acolo unde sunt Eu, sã fiþi ºi voi.“ (Ioan 14, 3). "Cãci însuºi Domnul, cu un strigãt, cu glasul unui arhanghel ºi cu trâmbiþa lui Dumnezeu, Se va pogori din cer, ºi întâi vor învia cei morþi în Hristos“ (1. Tes. 4, 16). (ce rost ar avea ca Dumnezeu sa promita invierea si un pamant nou daca ii sunt de ajuns sufletele noastre in cer si sa zica in Apocalipsa 21:1-4: 1 Apoi am vazut un cer nou si un pamant nou; pentru ca cerul dintai si pamantul dintai pierisera, si marea nu mai era. 2 Si eu am vazut coborandu-se din cer de la Dumnezeu, cetatea Sfanta, noul Ierusalim, gatita ca o mireasa impodobita pentru barbatul ei. 3 Si am auzit un glas tare, care iesea din scaunul de domnie, si zicea: ,,Iata cortul lui Dumnezeu cu oamenii! El va locui cu ei, si ei vor fi poporul Lui, si Dumnezeu insusi va fi cu ei. El va fi Dumnezeul lor. 4 El va sterge orice lacrima din ochii lor. Si moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici tanguire, nici tipat, nici durere, pentru ca lucrurile dintai au trecut."
3 si 4. Apocalipsa 20 : 4 - 12 "ªi am vãzut niºte scaune de domnie; ºi celorce au ºezut pe ele, li s-a dat judecata. ªi am vãzut sufletele celorce li se tãiase capul din pricina mãrturiei lui Isus ºi din pricina Cuvîntului lui Dumnezeu, ºi ale celorce nu se închinaserã fiarei ºi icoanei ei , ºi nu primiserã semnul ei pe frunte ºi pe mînã. Ei au înviat, ºi au împãrãþit cu Hristos o mie de ani. Ceilalþi morþi n-au înviat pînã nu s-au sfîrºit cei o mie de ani. Aceasta este întîia înviere. Fericiþi ºi sfinþi sînt ceice au parte de întîia înviere! Asupra lor a doua moarte n-are nicio putere; ci vor fi preoþi ai lui Dumnezeu ºi ai lui Hristos, ºi vor împãrãþi cu El o mie de ani." Mai poti citi in Daniel 7:10

Apocalipsa 4:7 si in continuare Cînd se vor împlini cei o mie de ani, Satana va fi deslegat; ºi va ieºi din temniþa lui, ca sã înºele Neamurile, cari sînt în cele patru colþuri ale pãmîntului, pe Gog ºi pe Magog, ca sã-i adune pentru rãzboi. Numãrul lor va fi ca nisipul mãrii. ªi ei s-au suit pe faþa pãmîntului, ºi au înconjurat tabãra sfinþilor ºi cetatea prea iubitã. Dar din cer s-a pogorît un foc care i-a mistuit.... ªi am vãzut pe morþi, mari ºi mici, stînd în picioare înaintea scaunului de domnie. Niºte cãrþi au fost deschise. ªi a fost deschisã o altã carte, care este cartea vieþii. ªi morþii au fost judecaþi dupã faptele lor, dupã cele ce erau scrise în cãrþile acelea.".

Cred ca e suficient. E un text care spune "ªi diavolul, care-i înºela, a fost aruncat în iazul de foc ºi de pucioasã, unde este fiara ºi proorocul mincinos. ªi vor fi munciþi zi ºi noapte în vecii vecilor." Insa pentru asta ne putem interesa de la teologii care au analizat textele in ebraica si greaca fiindca la noi a fost tradus astfel dar nu rezulta de nicaieri ca Dumnezeu va lasa focul vesnic pe pamant (daca vrei si aceste explicatii pe care sa le poti verifica, ti le pot da fara probleme). El reface pamantul ca cei neprihaniti sa locuiasca pe El, nu ii va chinui pe cei neprihaniti pentru vesnicie, uitandu-se cum sunt chinuiti cei dragi lor care nu au dorit mantuirea. In 2 Petru3:7 scrie ca "cerurile si pamantul de acum sunt pazite si pastrate prin acelasi cuvant pentru focul din ziua de judecata si de piere a oamenilor nelegiuiti" deci din asta reiese ca pedeapsa va fi vesnica (in sensul ca oamenii aceia vor muri in foc), nu ca se vor perpeli la nesfarsit.

Despre cum va fi pe Noul Pamant, va urma dar acolo nu mai sunt controverse :).








If there were in the world today any large number of people who desired their own happiness more than they desired the unhappiness of others, we could have paradise in a few years.

[irina.c.]

quote:

---

Originally posted by cataghe
Pai daca in momentul in care faci sau nu faci unele lucruri in scopul mantuirii, deja ai pierdut-o, atunci ce ii tot tragem in sus si in jos cu riscatul mantuirii? Daca cineva pune porblema in felul asta, "iti risti/imi risc mantuirea", nu inseamna ca face din mantuire un scop in sine? Aici ma poticnesc eu...In alta ordine de idei, cum vine asta cu viata vesnica alaturi de ceilalti "oameni" salvati? Adica cum, "oameni"?_______________________________________________________"The reports on my death are greatly exaggerated." (Mark Twain)

---

Mantuirea implica ideea de a fi salvati de la ceva.Care este nenorocirea de la care trebuie sa fim salvati?Raspunsul credintei noastre ortodoxe este ca trebuie sa fim salvati de la moartea sufletului,din stapanirea pacatului,de la pierderea scopului nostru de a ne asemana cu Dumnezeu.Conceptia ortodoxa asupra mantuirii este in mod esential ontologica,adica legat de fiinta noastra.Dumnezeu este sursa vietii iar parasirea Lui inseamna implicit moartea,vazuta nu ca o pedeapsa,ci ca o lipsa a vietii.Pacatul ne-a afectat fiinta si ne-a facut din purtatori ai vietii si slavei divine in purtatori ai mortii.Prin pacat am pierdut asemanarea cu Dumneseu si suntem incapabili sa tinem legatura cu El si sa recapatam aceasta asemanare.In ortodoxie mantuirea este inteleasa sub aspect terapeutic:suntem bolnavi de pacat si avem nevoie de vindecare.Aceasta vindecare a sufletului nu poate fi realizata prin efortul nostru omenesc,numai Dumnezeu poate initia schimbarea omului si il poate reaseza pe drumul care duce la unirea cu Dumnezeu.Acest lucru se realizeaza in colaborare cu omul,adica cu un efort continuu din partea acestuia de a fi transformat prin Duhul Sfant.Mantuirea reprezinta o schimbare tainica ,dar vizibila a naturii umane prin unirea sa cu Hristos.Aceasta schimbare a fost facutã posibila de Hristos prin Intruparea, Rastignirea, invierea si Sederea Lui la dreapta Tatalui. Ea este operatã de Duhul Sfant prin har în cel care crede, cu deplina participare a omului. Toate aspectele vietii Bisericii contribuie si sunt instrumente ale acestei mantuiri: tainele, inchinarea, viata de asceza, rugaciunea, faptele bune. Mantuirea este un proces care se continuã in tot cursul vietii credinciosului. In acest sens mantuirea,adica vindecarea sufleteasca si indumnezeirea noastra este scopul acestei vieti.Risti sa nu realizezi aceasta vindecare cand nu folosesti toate mijloacele pe care Hristos ni le-a pus la indemana in Biserica,fiindca toate acestea(Sf. Taine,Liturghia,postul,rugaciunea,etc.)ne ajuta sa ne curatam inima ,sa ne transformam si sa primim natura divina.Adica sa ne golim de noi insine ca sa ne umplem de Dumnezeu.Irina si bb Ilinca(26apr04)Traiesc in Romania si asta imi ocupa tot timpul ILINCA

[RA]

..."asa cum nici ziua Invierii n-are cum sa varieze de la un an la altul (ca doar Iisus nu a inviat o data in aprilie, alta data in mai"
--------------------------------------------------------------------
Myrrha ,aici si numai aici trebuie sa te contrazic in expunerea ta!
Invierea nu variaza,sau mai bine zis ea variaza doar din punctul nostru de vedere,adica a celor care-si calculeaza trecerea prin lume dupa un calendar solar.
Data Pastelui se calculeaza in functie de o anumita faza a lunii(nu intru in amanunte),de aici si "variatia" aparenta!

Ingrid



"Romania-tinuta umila a splendorii."

[impreuna]

Draga mea Jocelyn ma simt nevoita sa fac unele precizari legate de ceea ce afirmi tu in legatura cu sufletul. Acum am reusit sa citesc mai pe indelete...
Mie mi se pare foarte clar in Biblie ca exista suflet, rai si iad. Altfel unde ar mai fi dreptatea lui Dumnezeu?

Sufletul nu dispare ca apoi sa fie recreat, pentru ca atunci am fi doar niste copii, care am fi judecate dupa faptele originalului. Iar jertfa Domnului Isus ar fi fost doar pentru "copiile" noastre...

Saducheii din timpul Domnului Isus nu credeau in existenta sufletului, a ingerilor, a invierii.

Dumnezeu l-a creat pe om dupa chipul si asemanarea Sa. Daca omul nu ar avea suflet, unde ar fi asemanarea? Ni se spune clar ca Dumnezeu are Duh, iar omul ca urmare a asemenarii are suflet. Dumnezeu este o fiinta nemuritoare, omul este o fiinta nemuritoare. In Geneza cap 2 ni se spune cum a fost facut omul din tarana pamantului si i-a fost suflata in nari suflare de viata. In capitolul 1 ni se spune ca a fost facut dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu, abia apoi se vorbeste despre partea materiala, adica trupul.

Se face de multe ori referire la "Dumnezeul lui Avraam, Isac si Iacov", iar Dumnezeu este "Dumnezeul celor vii", deci acestia traiesc prin sufletul lor.

Exemplul talharului de pe cruce cand Isus ii spune "Astazi vei fi cu mine in rai" mi se pare o dovada clara a existentei sufletului. Datorita credintei lui ca Isus este Fiul lui Dumnezeu, el este mantuit si Isus nu ii promite ceva, candva..in viitor. Ci chiar atunci.
De altfel, chiar Isus cand a murit pe cruce a zis "Tata, in mainile Tale imi incredintez Duhul" Daca sufletul nu ar fi existat, atunci ce s-a intamplat cu cel al lui Isus dupa moarte? Daca acesta ar fi disparut, atunci jertfa Sa ar fi rascumparat doar trupul nostru, nu si sufletul.

Apoi ar mai fi pasajul din Luca 9:28-32 cu schimbarea la fata, cand alaturi de Isus s-au aratat in slva Moise si Ilie. Faptul ca ei au continuat sa existe (sufletele lor) si dupa moartea lor ni se arata foarte clar.

Sau avem exemplul lui Ioan, in cartea Apocalipsa, cand a "cazut intr-o rapire sufleteasca" si a vaut lumea spiritula (lumea de dincolo si ce avea sa se intample).

Stefan, cand a ost ucis cu pietre a strigat "Doamne Isuse, primeste duhul meu" (Faptele Ap. 7) Sufletul lui nu a incetat sa existe o data cu parasirea trupului, altfel ce rost mai avea rugaciunea unui astfel de om, chiar inainte dr moarte?

Matei 10:28 "Nu va temei de cei ce ucid trupul, dar care nu pot sa ucida sufletul; citemeti-va mai degraba de Celce poate sa piarda si sufletul si trupul in gheena" Sufletul exista, si moartea lui inseamna pedeapsa vesnica in iad.

Ar mai fi multe exemple legate de existenta sufletului, daca luma numai Psalmii lui David gasim o sumedenie, de multe ori vorbeste despre sufletului lui si despre "locuinta mortilor" care este iadul.

Hai ca vreau sa apuc sa scriu si despre iad cateva cuvinte

Nici pe mine nu ma incanta existenta iadului, dar acesta este spus clar in Biblie ca exista. Nu cred ca Biblia vorbeste numai in metafore despre "suflet" si "iad", ca nu-i o culegere de creatii literare (desi cuprinde si asa ceva)

Ne stau in fata probleme eterne si n-ar fi fost potrivit din partea lui Dumnezeu sa-si fi lasat audienta in dubiu despre acest subiect. El a vorbit deschis despre iad, la fel cum a vorbit despre cer, despre pedeapsa si mantuire.

"Apoi a zis celor de la stanga Lui: "Duceti-va de la Mine blestematilor, in focul cel vesnic, care a fost pregatit diavolului si ingerilor lui" Si acestia vor merge in pedeapsa vesnica, iar cei neprihaniti in viata vesnica" (Matei 25) Faptul ca termenul "vesnic" este folosit atat pentru viata vesnica, cat si pentru pedeapsa vesnica, ne arata clar ca iadul nu este temporar, deci cei rai nu vor disparea prin anihilare.

"...Si sa mergi in gheena, in focul care nu se stinge..." Marcu 9:43)
"...Si va fi chinuit in foc si pucioasa, inaintea sfintilor ingeri si inaintea Mielului. Si fumul chinului lor se suie in sus in vecii vecilor. Si nici ziua, nici noaptea n-au odihna cei ce se inchina fiareisi icoanei ei, si oricine primeste semnul numelui ei" (Apocalipsa 14:10, 11)
"Cine crede in Fiul, are viata vesnica, dar cine nu crede in Fiul, nu va vedea viata, ci mania lui Dumnezeu RAMANE peste el" (Ioan 3:36). Vedem ca cei care nu cred in Fiul nu dispar in moarte, ci vor ajunge sub mania lui Dumnezeu (care este iadul) si care "ramane" (cuvant care exprima ceva etern).

In Apocalipsa ni se vorbeste probabil cel mai mult despre iad, care este considerat ca moartea a doua, fiind in afara prezentei lui Dumnezeu, iar despartirea de Dumnezeu inseamna moarte. Aici ni se relateaza ca diavolul si ingerii lui sunt arunati in iazul de foc si continua sa fie chinuiti si peste 1000 de ani. "A fost aruncat in iazul de foc si pucioasa, unde este fiara si proorocul mincinos. Si vor fi munciti zi si noapte in vecii vecilor"

"Dar in vremea aceea, poporul tau va fi mantuit, si anume oricine va fi gasit scris in carte. Multi din cei ce dorm in tarana pamantului se vor scula: unii pentru viata vesnica, si altii pentru ocara si rusine vesnica" (Dan. 12:1,2)

In Biblie iadul este descris ca un loc, de chin, o stare. Iadul nu este un abuz din partea lui Dumnezeu, ci este manifestarea unei dreptati desavarsite.
Daca nu ar exista iadul, toate avertismentele Bibliei si ale Domnului Isus nu ar avea nici un rost, daca pacatosii vor fi anihilati.



Impreuna = mami Flavia, tati Mircea si puiutza Sara

[ManyHope]

Mai fetelor participante sau neparticipante la discutile acestui subiect

abia acuma,dupa ce v-am urmarit indeaproape atata timp, abia acuma mi-a picat fisa

si trebuie sa recunosc ....

plus

fatza de cine a deschis vorba asta .

Acum doar de un lucru nu-mi dau seama > oare initiatoarea subiectului ne-a nimerit atat de bine din pricepere? sau numai din intamplare ? ca titlul subiectului e exact cel care trebuia sa fie !!!!

Am impresia ca voi nu va dati seama inca, dar chiar formam ca o "singura biserica" impreuna, indiferent de apartenetzele religioase sau nereligioase,pentru ca tot cu cearta si zavistie este FI-E-CA-RE din voi, cu toate ca apartineti de curente destul de diferite ,la fel de dibace manuitzi ...

si trebuie sa recunosc

ca nici eu nu v-am citit mereu

fara sa-mi vie sa va

sau sa va

pe unele....

Asa ca iata cum prin ceea ce faceti, prin maniera in care scrieti,prin antagonismul care va anima, prin vrajmasia care o transpirati fata de alte persoane, dovediti ca apartinem de "o singura biserica"

"BRAVO! TINE-O TOT ASA! ESTI CEA MAI BUNA!"

(eu vreau afara)


--------------------------
"Las-o ba ca merge-asa,
Ne-am obisnuit cu ea!
Las-ooooo! Las-ooooo!
Las-o ba ca merge-asa,
Ne-am indragostit de ea!
Las-ooooo! Las-ooooo!"

[mate]

ManyHope,iar ti-ai uitat medicamentele? Hai,treci in coltzul tau si fi fata cuminte...



Oana,mamica lu' Iepurici Alerg P'Aici(27 Nov 2004)

Christinel

New Zealand

[Jocelyn]

Flavia, uite cum ma provoci tu sa caut si sa studiez mai mult, bine imi faci :P – sper sa ai rabdare sa citesti si aceste explicatii

Eu nu am afirmat ca nu se duce nimic la Dumnezeu, dar ca acest lucru nu este “sufletul” ci “suflarea de viata” pentru ca la creatiune au fost doua faze: crearea corpului material si insuflarea principiului de viata in material inerta. In Biblie scrie ca omul a devenit un suflet viu (prin suflarea de viata data taranii) nu a primit un suflet viu.

In al doilea rand, conform Bibliei, eu nu cred ca omul este nemuritor. Chiar daca a fost creat dupa “asemanarea” Dumnezeirii, din asta nu rezulta ca omul este pe aceeasi treapta cu Dumnezeu, fiind o fiinta creata. Dumnezeul cel vesnic este nemuritor (1 Tim. 1,17). De fapt, El este „singurul care are nemurirea” (1 Tim. 6, 16). El este necreat, existent prin Sine si nu are nici inceput si nici sfirsit . Fiintele omenesti sint muritoare. Scripturile compara viata lor cu „un abur, care se arata putintel, si apoi piere” (Iacov 4, 14). Ei nu „sint decit carne, o suflare care trece si nu se mai intoarce” (Ps. 78, 39). Omul „se naste, si e taiat ca o floare; fuge si piere ca o umbra” (Iov 14, 2). Omul este pacatos si „plata pacatului este moartea” si darul lui Dumnezeu e viata vesnica. Scripturile nu descriu nicaieri nemurirea ca o calitate sau stare pe care omul sau 'sufletul', 'spiritul' sau o poseda in mod inerent. Termenii obisnuiti pentru suflet si spirit se intalnesc in Biblie de mai bine de 1600 ori, dar niciodata ei nu sunt asociati cu cuvintele 'nemuritor' sau 'nemurire'. La creatiune, „Dumnezeu a facut pe om din tarina pamintului, i-a suflat in nari suflare de viata si omul s-a facut astfel un suflet viu” (Gen. 2,7). Raportul creatiunii descopera faptul ca omenirea isi are viata de la Dumnezeu (Fapte 17, 25. 28; Col. 1, 16. 17). Concluzia logica a acestui adevar fundamental este aceea ca nemurirea nu apartine neamului omenesc, ci este un dar al lui Dumnezeu. Cand Dumnezeu a creat pe Adam si Eva, El le-a lasat libera vointa - puterea de alegere. Ei puteau asculta sau nu, si continua lor existenta depindea de ascultarea lor continua, prin puterea lui Dumnezeu. Astfel ca posedarea darului nemuririi a fost conditionata. Dumnezeu Si-a luat timp sa le explice conditia in care ei vor pierde acest dar si anume, mincind „din pomul cunostintei binelui si raului”. Dumnezeu i-a avertizat ca atunci cind „vei minca din el, vei muri negresit” (Gen. 2, 17). 2 „Te vei intoarce in pamint, caci din el ai fost luat; caci tarina esti, si in tarina te vei intoarce” (Gen. 3, 19). Aceste cuvinte nu arata spre o continuare a vietii, ci spre incetarea ei. Desi oamenii se nasc muritori, Biblia ii incurajeaza sa caute nemurirea (vezi Rom. 2,7). Isus Hristos este izvorul acestei nemuriri: „Darul fara plata al lui Dumnezeu este viata vesnica in Isus Hristos, Domnul nostru” (Rom. 6, 23; cf. 1 Ioan 5, 11). El „a nimicit moartea si a adus la lumina viata si neputrezirea, prin Evanghelie” (2 Tim. 1, 10). „Si dupa cum toti mor in Adam, tot asa, toti vor invia in Hristos” (1 Cor. 15, 22). Hristos Insusi a spus ca la glasul Sau mormintele se vor deschide si mortii vor invia (Ioan 5, 28. 29).


Bun, acum sa analizam textele care sunt privite ca un motiv al existentei sufletului dupa moarte, desi daca ar fi asa, inseamna ca toata Biblia se contrazice fiindca moartea e comparata cu un somn si daca Dumnezeu ii va invia pe cei drepti si le va oferi viata vesnica, ce sens au „sufletele”:


APARITIA LUI MOISE PE MUNTE. Aparitia lui Moise pe Muntele schimbarii la fata nu ofera nici o dovada a existentei constiente a spiritului sau a prezentei tuturor neprihanitilor ce au murit in ceruri. Cu putin timp inainte de acest eveniment, Isus a spus ucenicilor Sai ca, mai inainte ca ei sa moara, unii dintre ei vor vedea pe Fiul omului in Imparatia Sa. Aceasta fagaduinta a fost implinita cu Petru, Iacov si Ioan (Mat. 16,28 - 17,3).
Pe munte, Domnul Hristos le-a descoperit - in miniatura - Imparatia slavei lui Dumnezeu. Acolo, se afla Hristos, Imparatul cel slavit, impreuna cu Moise si Ilie, reprezentanti ai celor doua tipuri de supusi ai Imparatiei. Moise reprezenta pe sfintii cei morti, care urmeaza a fi inviati din morminte la a doua venire, iar Ilie reprezenta pe sfintii cei vii, care vor fi luati la cer fara sa vada moartea (2 Regi 2, 11).
Iuda ne da dovada invierii speciale a lui Moise. Dupa ce Moise a murit si a fost ingropat (Deut. 34, 5.6), a avut loc o lupta intre Mihail si Satana pentru corpul lui Moise (Iuda 9). Din aparitia lui Moise pe munte, poate fi trasa concluzia ca Satana a pierdut batalia si Moise a fost inviat din mormint, facindu-l - din ceea ce cunoastem - primul beneficiar al puterii de inviere a Domnului Hristos. Acest eveniment nu produce o dovada pentru invatatura nemuririi sufletului. Din contra, el prezinta un sprijin pentru doctrina invierii trupului.
FAGADUINTA DOMNULUI ISUS FACUTA TILHARULUI. Domnul Hristos a fagaduit tilharului de pe cruce: „Adevarat iti spun ca astazi vei fi cu Mine in rai” (Luca 23, 43). Raiul este, in mod clar, sinonim cu cerul (2 Cor. 12,4; Apoc. 2,7). Asa cum ar indica traducerea textului, Hristos avea sa mearga la ceruri in acea vinere spre a fi in prezenta lui Dumnezeu, si tot la fel si tilharul. Cu toate acestea, in dimineata invierii, Domnul Hristos personal a spus Mariei atunci cind ea a cazut la picioarele Lui ca sa I se inchine: „Nu ma tinea, caci inca nu M-am suit la Tatal Meu. Ci du-te la fratii Mei si spune-le ca Ma sui la Tatal Meu si la Tatal vostru, la Dumnezeul Meu si la Dumnezeul vostru” (Ioan 20,17). Ca Domnul Hristos a ramas in mormint in acel sfirsit de saptamina este aratat de catre cuvintele ingerului: „Veniti sa vedeti locul unde zacea Domnul” (Mat. 28,6).
S-a contrazis oare Hristos cu Sine? Solutia pentru intelegerea textului este legata de punctuatie. Primele manuscrise ale Bibliei nu aveau virgule sau spatii intre cuvinte. Introducerea punctuatiei si despartirea cuvintelor poate da o considerabila deosebire in ceea ce priveste sensul textului. Traducatorii Bibliei au folosit cea mai buna judecata a lor in plasarea semnelor de punctuatie, dar lucrarea lor nu este, desigur, inspirata. Daca traducatorii ar fi plasat virgula din Luca 23, 43 dupa „astazi”, in loc de a o pune inainte, atunci pasajul n-ar contrazice invatatura din restul Bibliei cu privire la moarte. Cuvintele Domnului Hristos ar fi intelese atunci cum se cuvine, ca insemnind : „Adevarat iti spun tie astazi (in aceasta zi, cind Eu mor ca un criminal), ca vei fi cu mine in rai”. In armonie cu invatatura Bibliei, Isus l-a asigurat pe tilhar ca va fi cu El in Paradis - o fagaduinta ce avea sa fie implinita dupa invierea celor drepti, la a doua venire.
Deci nemurirea inseamna nu numai calitatea de a nu fi supus mortii, ci si proprietatea de a fi cauza si izvorul propriei sale vieti. Nemurirea nu e o insusire naturala a omului sau a sufletului, ci va fi un dar al lui Dumnezeu conditionat de mantuire.

Acum despre iad. Cuvantul "iad" are trei intelesuri in Biblie.
A. Cuvantul ebraic sheol(seol) inseamna mormant, locuinta mortilor, iad (Psalmul 16,10) "Ca nu vei lasa sufletul meu in iad" - Psalmul 15,10. - Biblia Ortodoxa, Bucuresti 1968. Cuvantul grec hades inseamna iad, mormant, locuinta mortilor.
Fapte 2,27 - "Caci nu vei lasa sufletul meu in iad." - Biblia Ortodoxa, Bucuresti 1968.
Cuvantul grec hades este folosit de 11 ori in Noul Testament. Totdeauna acest cuvant se refera la mormant si cu acest sens este tradus cu cuvantul "iad".
Deci aceste doua cuvinte (ebraic si grec) cand sunt traduse cu cuvantul "iad" inseamna locuinta mortilor sau mormant.
B. Cuvantul grec gheena, Valea lui Hinon, inseamna un loc de ardere cu foc. (Matei 23,33; Marcu 9,47).
De 11 ori in Noul Testament cuvantul gheena este folosit cu intelesul de foc, un loc de ardere cu foc, iad. Gheena era un loc in Valea lui Hinon, la miazazi de Ierusalim, unde erau arse gunoaiele. Cadavrele animalelor moarte erau aruncate acolo spre a fi arse. Acolo focul ardea continuu si viermii misunau pe cadavrele animalelor. Ceeace nu distrugea focul consumau viermii. Gheena, locul arderii, era tipul distrugerii complete, nimic nu ramanea, decat cenusa.
C. Cuvantul grec tartarus inseamna iad, un loc de intuneric, adanc.
2Petru 2,4 - "Caci daca Dumnezeu n-a crutat pe ingerii care au pacatuit, ci, legandu-i cu legaturile intunericului in iad, i-a dat sa fie paziti pana la judecata." - Biblia Ortodoxa, Bucuresti 1968.
In acest exemplu cuvantul "iad" tradus din "tartarus" se refera la intunericul care inconjura pe ingerii rebeli care au urmat pe diavol in rascoala lui impotriva lui Dumnezeu. Cand au fost aruncati din cer, n-au mai avut lumina prezentei lui Dumnezeu si au fost inconjurati de intuneric. Acest cuvant este folosit doar odata in Noul Testament cu acest sens. Cuvantul "iad" nu este folosit niciodata cu sensul de a fi un loc de suferinta vesnica sau o ardere cu foc fara sfarsit.


Niciodata Biblia nu declara ca oamenii merg la cer cand mor. Dar Scripturile declara ca toti oamenii cand mor merg in sheol sau hades (locuinta mortilor sau mormantul).
A. Mortii merg la moarte (locuinta mortilor) unde se intalnesc toti oamenii. - Iov 30,23
B. Aceasta locuinta este mormantul (sheol). Iov 17,13
Aici in mormant viermii distrug trupul (Iov 19,26) si carnea se intoarce in tarana din care a fost facuta.
C. Acest mormant este "hades" al Noului Testament.
1Corinteni 15,55 - Moartea si mormantul sunt sinonime cu hades din Noul Testament.
D. "Hades" este tradus "iad", insemnand mormant.
Fapte 2,27 - Cand Isus a murit pe cruce, maini iubitoare L-au pus in mormantul lui Iosif. El a ramas acolo pana a treia zi cand a inviat din morti. in Noul Testament, Hades este tradus de 10 ori cu "iad" si inseamna mormant.
E. Spiritul (suflarea de viata) merge la Dumnezeu cand omul moare. Mormantul si-a deschis portile ca sa primeasca pe sfinti si pe pacatosi deopotriva. Toate drumurile duc spre mormant. Biblia niciodata nu trimite pe nimeni la cer cand moare. Toti mergem in mormant cand murim si stam inconstienti pana in dimineata invierii si toti vor iesi afara cand vor auzi vocea Datatorului vietii.


Apocalipsa 20,14-15- Aceasta este gheena sau locul arderii si se gaseste de 11 ori in Noul Testament. Este gheena finala a Scripturii unde are loc consumarea completa a sufletului si a trupului pana cand ramane numai cenusa. Acesta este iazul de foc real in care toate lucrarile celui rau si toti cei care au lucrat ce este rau, incluzand pe diavol si ingerii lui, vor fi distrusi complet si niciodata nu vor mai trai. Cu acest foc Dumnezeu va curati aceasta lume pacatoasa si blestemata si va crea un pamant nou si un cer nou unde va domni neprihanirea.
Matei 10,28 - Cand Dumnezeu va curati aceasta lume cu foc, atunci intreaga persoana a fi distrusa. Deoarece la moarte trupul merge in mormant, unde nu este ars in foc, iadul despre care vorbeste Isus nu se refera la moartea naturala prin care trec toti oamenii. Isus se refera la moartea a doua, cand cei rai sunt distrusi prin foc dupa mileniu. Cei rai vor arde pana cand nici radacina, nici ramura nu va mai fi. Maleahi 4,1

Apocalipsa 20,5-9 - Nu va exista niciun foc al iadului care sa pedepseasca pe cei rai pana va trece mileniul. Dupa o mie de ani focul va arde si va preface in cenusa pe cei pacatosi –vor fi “mistuiti”.

Dovezile biblice, indica faptul ca Dumnezeu este in acelasi timp drept, iertator, milos. Dreptatea lui se va arata la sfarsit cand va eradica pacatul de pe pamant, pe diavol, ingerii lui si oamenii care nu au vrut sa primeasca mantuirea. Cum ar putea fi cei neprihaniti fericiti pe Noul Pamant daca se vor uita in asa zisul iad si ii vor vedea chinuindu-se pe cei dragi lor? Pai asa cine vrea sa ajunga in rai? Dumnezeu va mistui totul si promite ca “va sterge orice lacrima din ochii lor” adica a celor care au primit mantuirea. De ce crezi ca ar plange cei mantuiti? Fiindca vor fi martorii focului curatitor si vor pierde pentru vesnicie pe cei care au ales sa fie de partea diavolului. Este intr-adevar nevoie de dreptate si de eradicarea pacatului si aceasta se va face o data pentru totdeauna dupa judecata celor rai.


Gata… stiu ca sunt atatea de spus dar ma lungesc prea mult.


If there were in the world today any large number of people who desired their own happiness more than they desired the unhappiness of others, we could have paradise in a few years.