Si eu sunt un caz asemanator cu al tau. Nu vreau sa-mi spun viata ca nu-si are ros, dar sunt contienta ca Dumnezeu mi-a dat multe, pe care nu le-am avut sau nu am visat, dar in schimb mi-a laut ce este mai de pret.
Acum ce sa spun, ma rog sa-mi dea ce crede ca pot duce si nu-i mai cer ceva anume. Tot el va sti daca este sau nu bun pentru mine ceea ce cer, deci daca imi va da sau nu.
Te inteleg pentru ca am si eu un copil cu dizabilitati si stiu cat de greu este din toate punctele de vedere.
Puterea o poti gasi doar in tine. Trebuie sa cauti ceva ce-ti place si care sa te incarce.
Eu asa fac, fac ce-mi place mai mult, ma rasfat si asa ma incarc si merg mai departe.
Nu am renuntat la job. As fi fost "dusa" daca as fi stat acasa. Am stiut cand sa ma opresc, sa nu ajung rau. Nu vreau sa-mi amintesc perioada de reintegrare in societate.[bang]
Mereu incerc sa fiu pozitiva, sa nu ma gandesc prea profund, sa-mi ocup timpul cu altele si sa incerc intr-un fel sa ma mint frumos.
Nu am cautat in alte parti refugiul, oamenii sunt si buni si rai, si invidiosi si milosi. Eu nu caut compasiunea cuiva si de aceea incerc sa evit de a cere ajutor.
Nu am sa inteleg niciodata daca nu fac rau, de ce unii imi fac rau!
Mediteaza la tot ce am scris eu si m-as bucura daca te-am putut ajuta sa-ti revii catusi de putin si sa mergi mai departe. Este foarte greu , dar nu imposibil. De multe ori am fost nevoita si sunt sa ridic moralul fam. Tot eu!
Incerc sa inteleg, sa nu ma intreb prea mult de ce sunt asa si sa trec cum nici nu as vedea toate astea.
Viata este deja prea scurta de ce sa ne-o umplem cu venin?
Paula & Paul (03.01.2006) & Alexandra (13.12.2003)
Copiii nostri
Copiii nostri 1
Ziua in care te iei la tranta cu Dumnezeu
Deschis de
idoina
, ian 11 2008 13:57
112 raspunsuri la acest subiect