246 raspunsuri la acest subiect

[maru]

Am citit si rascitit subiectul asta, si pana acum nu am avut nici un impuls sa raspund pentru ca:
1. nu am copil de 16 ori 12 ani sa stiu din proprie experienta ce sfat sa dau. Al meu are doar 11 ani, e baiat, deci nu ma pot da un sfat nici Danei, nici lui Desiree
Dar am hotarat sa scriu pentru ca:
m-a amuzat amar sa citesc ca raspunsurile au venit de la persoane cu copii inca bebe, sau prescolari, sau puberi, nici decum cu copii adolescenti. Mai tare m-au amuzat experientele personale, cele traite de unele din noi acu 15-20 de ani. hei, generatiile se schimba, intr-un fel s-a trait adolecenta in anii 70, altfel in 80 si altfel in 90...ca sa nu vorbim de vremurile noatre!

2. nu sunt mama vitrega
nu stiu cum as privi copilul altuia la mine in casa! Desiree e de admirat ca se straduie sa o educe cand ar putea sa nu-i pese, sa-si foloseasca timpul mai cu folos, pentru ea, sau pentru sotul ei.

Si aici as avea de facut un comentariu: aici in Canada se pune mare accent pe latura sociala a educatiei: copilul trebuie sa stie sa isi intretina, sa isi curete locul de studiu si locul de joaca. Nimeni nu vine si nu strange dupa el, nici jucarii, nici carti, nimic.
Aici vin cu o proprie experienta: sotul meu obisnuia sa stranga dupa baiat, fara sa ii ceara sa fie ordonat: ii strangea masa, ii facea patul, ordine in camera, ii pregatea ghiozdanul. Eu lucram dupa amiaza, si habar n-aveam de "aranjamentul" dintre tata si fiu. Cand a inceput scoala, in toamna trecuta, teacherul ne-a avertizat ca Andrei e dezordonat si ca refuza sa isi stranga si sa isi curete biroul si dupa activitati si dupa masa... Eu am ramas uimita, si cand l-am intrebat pe sot acasa , mi-a spus ca s-a saturat de usi busite, de bombaneli, de nu vreau, de O, man! si a decis ca linistea lui e mai importanta.
S-a schimbat situatia, la scurt timp si sotul meu a inceput lucru de dupa amiaza, iar eu am schimbat locul de munca si lucrez numai dimineata. Si am inceput reeducarea cu Andrei, dupa model canadian: banii de buzunar se merita: fiecare sarcina are o mica recompensa, si e atat de mandru cand merge in mall cu noi si isi cumpara cu banii lui jucarii sau dulciuri (cu toate ca dulapurile sunt pline, dar cica eu nu mai sunt la curent, nu stiu ce e in voga, ce mananca copiii in pauze, ce sucuri beau)

off topic: imi povestea o colega canadiana zilele trecute despre baiatul ei ca prin clasa a 7 (12-13 ani aici), in feb 13 i-a cerut mamei sa il duca pana in mall sa cumpere ceva pentru o colega, sa ii daruiasca de valentine's day. Mama l-a intrebat: cati bani ai? 1,48 $. Pai sa vedem ce putem cumpara de un dolar si cativa centi! au mers si au cumparat niste ciocolatele, Hersey Kiss.
Eu am ramas cu gura cascata, ea a vazut reactia mea, si mi-a zis f senina, bineinteles ca as fi putut contribui si eu sa ii cumpere fetitei ceva mai fancy -trendy dar mesajul pe care i l-as fi transmis ar fi fost total gresit!

On Topic:De aia e important ca Desiree sa continue sa o educe pe fetita, pentru ca integrarea sociala e f importanta aici, si nu v-a fi acceptata usor daca pute, daca e murdara, daca dintii sunt nespalati. va suferi destul de mult.

Dana, rabdare de fier, rabdare e tot ce pot sa iti spun
Desiree, continua si fii alaturi de fetita!

PS am lucrat 18 ani in invatamant in Romania, dar elevii mei , la 10-11 ani isi luau zborul!


Doamne'ajuta!

[maru]

Mi se rupe inima fiindca imi amintesc ce am primit eu de la mama mea: critica, cearta, de multe ori batai, tot timpul mutre si atitudine de martira prin care imi refuza iubirea, in timp ce eu - care eram un copil, pentru numele lui Dumnezeu! - nu stiam cum sa fac si ce sa mai fac pentru a-i fi pe plac, dar pentru a nu ma pierde nici pe mine insami sub tavalugul pretentiilor ei.

Si stiti care a fost tragedia cea mai mare? Ca in tot razboiul asta am pierdut amandoua: nici ea nu a reusit sa ma "dreseze" asa cum ma voia ea, nici eu nu am reusit vreodata s-o fac sa ma iubeasca, indiferent cate rezultate bune am obtinut si cat de "perfect" am reusit in viata... Ce e mai trist este ca eu realizez acum (spre deosebire de ea) ca nu ar fi putut sa ma iubeasca nici daca as fi fost asa cum ma voia ea, fiindca de fapt eu nu eram decat un surogat pentru toate neimplinirile ei personale, pentru toate frustrarile si nefericirea din interiorul ei, iar dezamagirea si durerea ei aparusera in realitate nu din cauza comportamentului meu, ci din cauza ca ea simtea ca eu nu eram medicamentul universal pe care-l sperase ea pentru sufletul ei.
imi citesc propria copilarie
MissP[flo]
m-am hotarat destul de tarziu sa am un copil, de frica ca am sa ma port la fel cum s-au purtat ai mei cu mine ( si intr-o oarecare masura se mai poarta) Spre norocul meu, nu am putu niciodata sa ridic mana la Andrei, a mai luat cate o palmuta peste fund, dar mai mult ca o avertizare: ai depasit orice limita, conroleaza-te! Si nici nu a fost nevoie...
In acelasi timp, imi pare rau ca nu am putut sa il indrept pe Andrei spre mai multe activitati extrascolare, asa cum au facut ai mei cu noi, dar am vrut sa isi traiasca copilaria. merge la inot, in scop mai mult terapeutic, si vrea sa intre intr-un club de echitatie,sper sa nu fie doar o toana! Nu-i timpul trecut!

Doamne'ajuta!

[Maria28]

Cel mai simplu ar fi sa o introduci treptat in activitatile tale ..sa ai ceri pur si simplu tu un sfat , de ex cumpara ceva dragut pt casa si intreab-o unde i-ar place ei sa il pui ca nu stii ..sau ,despre treaba cu facutul paturilor ,i-ai cerut prea mult ...eu nici acum nu le fac decat atunci cand am dispozitia necesara ..daca mi-ar cere cineva asta ,chiar nu le -as mai face .Mama a gasit o metoda atunci cand eram mica ,facea ea patu si imi spune " te rog ma ajuti sa pun cearceafu asta ca nu pot , si am ajutat-o ..ba chiar mi-a facut placere si de atunci incercam sa fac impreuna cu ea si alte lucruri .Cel mai important lucru a fost sa vad cat de multumita era de mine si de faptul ca am ajutat-o..se citea asta in ochii ei ,dar faptul ca a spus-o pt mine a contat mult .Eu tin minte ca la mine ora de masa era de fapt ora intrebarilor ..off incepusem sa urasc sa mai vin acasa si sa mananc ..imi crapa stomacu de foame si ziceam ca nu mi-e foame numai sa o vad plecata din bucatarie si sa mananc si eu in liniste .Povestesc din experienta mea ,acum eu am o fetita mica dar nu stiu ce as face sa am un copil dificil ,cred ca in primul rand i-as arata ca il iubesc la fel de mult ca pe surioara ei ..si nu as face diferente ..adica sa spun uite ca surioara ta e mai mica si face ce ai spun fara sa comenteze ..eu am trait in umbra inteligentei fratelui meu mai mare ..si mama imi spunea ,ca uite el invata mai bine ,i-a note mai bune ca mine ..nu mi-au placut niciodata comparatiile ,de nici un fel ..luam note bune ,atat cat puteam eu ,ma straduiam fff mult ,dar nimeni nu vedea decat ca sunt mai mici decat ale lui ..si aveam 8 si 9 ..si cateodata si 10 ..dar nu era 9 si 10 pe linie . Mai imi aduc aminte ca vedeam ambalaje de ciocolata sau alte bomboane in cosul de gunoi si stiam ca mama i le dadea lui ..ar fi multe de zis ..dar asa cum spuneam iubirea mai trebuie aratata si cum altfel decat prin vorbe si fapte .Una fara cealalta nu fac nici doi bani .

http://community.web...er/maria2005116
Maria

[Blondutza]

Am citit subiectul acesta mai demult si aseara urmarind emisiunea Corinei Danila "Femeia conduce" de pe Euforia am recunoscut primul post al Danei, aproape cuvant cu cuvant. Corina Danila preciza " o telespectatoare fidela a emisiunii ne-a trimis la redactia aceasta scrisoare...bla bla" iar tema emisiunii era "relatia mama fiica"
Eram doar curioasa daca cineva a mai vazut emisiunea si daca Dana a primit drepturile de autor cuvenite :-)

[dana d]

Blonduta, acum vad ca s-a mai postat aici de la emisiunea cu pricina. Am fost invitata sa particip la emisiunea respectiva inpreuna cu Alexa dar am refuzat. E adevarat ca m-a tentat putin sa am o asemenea experienta dar am considerat ca problemele astea sunt prea intime si prea delicate pentru a fi expuse in public. Stiu ca nu e o situatie aparte, stiu ca e o problema generala in toate familiile cu adolescenti, dar cu toate astea nu am vrut sa ma recunoasca cineva pe strada si sa stie ce am eu acasa, ce probleme ma framanta, care sunt imperfectiunile vietii mele.

Seara, am deschis televizorul si am prins chiar inceputul cu fiica mea langa mine. Trebuie sa va spun ca imediat ce mi-am recunoscut cuvintele a inceput sa-mi bata inima repede, si sa respir agitat, cred ca imi tremurau si mainile. Asa cum i-am spus si doamnei care m-a invitat si a insistat o dimineata intreaga, sunt o fire emotiva si pudica din toate punctele de vedere. M-am simtit ingrozitor, m-am simtit furata, am simtit ca-mi este violata intimitatea. Alexa a ciulit rurechile instantaneu si a inceput sa protesteze cand am schimbat programul ca sa nu-si dea seama ca despre ea e vorba. Totusi m-a intrebat daca eu am scris la aia. I-am raspuns ca toti copii de varsta ei sunt la fel si toti parintii idem asa ca poate fi oricine sau o scrisoare imaginara.

Dupa asta singura dorinta a fost sa uit, sa se duca la fund subiectul si am respirat usurata cand l-am vazut pe pagina a doua. Desi am vrut sa va impartasesc experienta asta nu am facut-o tocmai pt ca nu am vrut sa-l mai activez.

Acum am aflat ca cineva a vazut emisiunea si a observat indecenta postului. Trebuie sa clarific ca nu sunt o telespectatoare fidela, ma uit la euforia poate 2 minute pe saptamana cand trec in revista toate posturile, dar asta nu conteaza, chiar daca eram nu as fi acceptat sa particip la marirea audientei postului. Pana la urma emisiunea mi s-a parut neinteresanta, insipida, cuplurile mama fiica de vip-uri erau perfecte pe cand cele cu probleme erau oameni obisnuiti , s-au dezbatut cu totul alte probleme pt alte categorii de varsta decat fata mea, si nici nu as fi avut nevoie de ajutorul lor cand l-am primit pe al vostru si am intors problema pe toate fetzele.

De aici am invatat un lucru: NU-MI VOI MAI DESCHIDE SUFLETUL NICIODATA PE UN FORUM PUBLIC,voi posta doar despre subiecte banale, neutre, nepersonale.

Cu asta am incheiat subiectul asta si ... cred ca cer prea mult daca cer moderatorilor sa-l stearga sau sa-l ascunda cumva, dar incercati s afaceti ceva sa-mi protejati intimitatea si mai ales sa nu-l gaseasca fii-mea.

Cine mai are ceva de spus il rog sa o faca pe privat si ii multumesc.





Fetele mele

[Chuny]

Dana, poti sa-ti stergi si singura mesajele pe care le-ai scris. cat de emisiunea C Danila [xx(] , eu cred ca ai putea sa-i pretinzi macar sa-ti ceara scuze. Mai ales ca te contactasera si nu ti-ai dat acordul !!!







Nasterea ariciului junior Pozele mele Poze cu noi si Vladimir