158 raspunsuri la acest subiect

[gandacelu]

casandra mi-a facut portretul-robot mai sus!

pe bune!

Frumusetea va mantui lumea. (Dostoievski)

---

mami de ileana (4 iulie 2002) si ioachim (25 nov. 2004) - i-am tuns!

---

ajutati-l pe mihaita!

[Elena]

quote:

---

Originally posted by cataghe

quote:

---

Originally posted by amuleta
sa evadezi din confruntarea cu altii catre o confruntare cu tine insati, sa respingi isteria ideilor pentru dulceata linistii Dumnezeiesti.

---

Foarte frumos spus, Amuleta , dar de ce confruntarea cu altii exclude confruntarea cu tine insuti? Nu vreau sa supar pe nimeni cu intrebarea asta, dar pana la urma nu pot sa nu ma intreb, linistea asta e un fel de "fericiti cei saraci cu duhul"?

_________________________________
In God we trust, all others bring data.

---

Cata, amuleta, cred ca amandoua aveti dreptate in felul vostru ! pe de o parte este adevarat ca acea confruntare cu sinele este cel mai de folos, asa cum spune amuleta; daca prin confruntarea cu altii risti sa-ti pierzi linistea si pacea sufleteasca si sa te smintesti, atunci ma bine nu te bagi; daca pe de alta parte simti ca esti in stare sa rezisti unei confruntari fara sa te tulburi, eu zic ca nu e nimic rau in adiscuta cu altii, fie si in contradictoriu, pentru ca ai mereu cate ceva de invatat din asemenea confruntari (asta evident daca crezi ca mai ai de invatat ceva); de exemplu in discutia despre o singura biserica care s-a intins pe cinci capitole, s-a discutat destul in contradictoriu, uneori s-au mai si incins spiritele, dar eu pot sa spun ca mie mi-a facut foarte bine acea discutie, am iesit zidita si intarita in credinta mea, plus ca am invatat si cateva lucruri despre oameni. Deci, depinde de la om la om, de "rezistenta" fiecaruia.

Conchita, pot sa te intreb de ce ti se pare tie super-logic ca un preot pacatos poate ierta pacatele ?
Sincera sa fiu mie nu mi se pare deloc logic ! si mai mult, mi se pare ca este in dezacord flagrant cu Biblia, cu ce a spus Domnul Iisus !! citeam mai demult la un subiect cum cineva spunea ca are o prietena casatorita cu un preot si ca omu o caftea in mod frecvent pe doamna preoteasa[:(], uneori chiar in sfanta zi de Duminica , inainte de a se duce la slujba. Te intreb eu: omul ala, pentru care pacatul este UN MOD DE VIATA, nu eeee ca mai greseste si el din cand in cand, ci e putred pana in maduva oaselor, poate in omul asta sa fie Duhul Celui Sfant ??? pai, poate sa-si puna mainile peste un astfel de om o suta de oameni sfinti ca tot degeaba, e ca in expresia aia (preferata a Ancai :)) cu aruncatul margaritarelor la porci !!
Domnul este Bun, slava Lui ! dar mai este si SFANT si NEPRIHANIT si EL NU poate locui in gunoaie ! Duhul Lui nu poate intra intr-o inima murdara, atita timp cat omu nu face absolut nimic s-o curete !!!

Eu nadajduiesc totusi ca preotul tau sa nu fie din aceasta categorie si sa poti sa scapa de fumat !! Mult succes !!

_________________________

"Mare pacoste sa nu ai destul duh ca sa vorbesti frumos, nici destula judecata ca sa taci cand trebuie." (La Bruyere)

[cataghe]

quote:

---

Originally posted by Elena

Cata, amuleta, cred ca amandoua aveti dreptate in felul vostru ! pe de o parte este adevarat ca acea confruntare cu sinele este cel mai de folos, asa cum spune amuleta; daca prin confruntarea cu altii risti sa-ti pierzi linistea si pacea sufleteasca si sa te smintesti, atunci ma bine nu te bagi; daca pe de alta parte simti ca esti in stare sa rezisti unei confruntari fara sa te tulburi, eu zic ca nu e nimic rau in adiscuta cu altii, fie si in contradictoriu, pentru ca ai mereu cate ceva de invatat din asemenea confruntari (asta evident daca crezi ca mai ai de invatat ceva); de exemplu in discutia despre o singura biserica care s-a intins pe cinci capitole, s-a discutat destul in contradictoriu, uneori s-au mai si incins spiritele, dar eu pot sa spun ca mie mi-a facut foarte bine acea discutie, am iesit zidita si intarita in credinta mea, plus ca am invatat si cateva lucruri despre oameni. Deci, depinde de la om la om, de "rezistenta" fiecaruia.

---

Punctul meu de vedere coincide cu al Elenei. Mie mi se pare ca in momentul in care ai o nelamurire e foarte bine s-o discuti cu altii, in loc de a o pune la spate de teama sa nu te tulburi. Si ca e bine sa lucrezi la nelamurirea aia pana cand gasesti un raspuns care sa se potriveasca in universul tau. Practic, tot confruntarea cu sine insuti o servesti, doar ca pe principiul ca doua capete sunt mai bune decat unul si patru sunt mai bune decat doua - in special atunci cand vin din arii diferite, cu tipuri de educatie diferite, cu experiente diferite, etc.
Pana la urma, cred ca subiectul se reduce la a-ti pune sau nu intrebari. Deci, de ce nu e bine sa iti pui intrebari?
Poate ca eu inteleg gresit, insa teama asta ca s-ar putea ca o anumita discutie sa te tulbure nu este cumva teama ca s-ar putea fie sa primesti un raspuns prin prisma religiei, care sa nu te satisfaca intelectual, fie sa iti dai sau sa ti se dea un raspuns care te satisface intelectual dar e considerat poate de unii o blasfemie din punct de vedere religios? Si atunci mai bine stai tu acolo in patratica ta si nu pui intrebari, si, cel mai important, nu iti pui intrebari... pentru ca, nu-i asa, raspunsul ar putea fi socant. Dar atunci cum ramane cu adevarul? Este sau nu important adevarul?

P.S. Cum te poti sminti daca crezi in Dumnezeu si in Isus Christos?

_________________________________
In God we trust, all others bring data.

[conchita]

ma simt datoare sa zic si ceva bun in dreptul mandriei, atunci cand are mai putin din orgoliu si mai mult din esenta demnitatii, a constiintei de sine, a cunoasterii de sine. eu cunosc o mandrie buna, cea care vine din revolta impotriva relelor de orice fel si fara de care n-am avea atatia eroi/sfinti care au schimbat fata lumii de atatea ori. fara un pic din nebunia vanitatii, care iti da increderea ca tu poti, ca probabil esti singurul care poti sa rezolvi, sa schimbi ceva, sa opresti o nedreptate, am avea o lume caldicuta si, cred eu, cam lasha(fiecare in patratica lui, fara curajul de a o parasi), asa cum Iisus a zis ca de fapt nu ne vrea. eu zic ca un om fierbinte in credinta e imposibil sa nu sufere putin si de pacatul mandriei, sa nu se simta ales de Domnul ca sa faca fapte mari, sa-i ajute pe ceilalti, sa se aseze drept exemplu pentru ceilalti-asa cum toate ati cazut de acord in episodul trecut ca trebuie sa se intample cu un crestin. sigur, sa spalam picioarele fratelui, dar cum ajungem la pierderea asta de sine? nu printr-o concentrare initiala sa ne cunoastem, inconjuram, atacam Ego-ul pana il anihilam? ei, bine, pentru cei trufasi ca ei nu sunt trufasi, va zic ca la smerenie nu ajungi direct din fasha si ca sa cobori un munte, trebuie sa-l urci mai intai, logic, nu? altfel urci si cobori musuroaie de furnici si dupa aia incepi sa te mai si lauzi cu isprava. :))
exemple sunt destule...mie pana si Moise mi se pare ca a fost atins de morbul vanitatii, mai ales cand a facut fapta aia super-socanta de a sparge tablele legii. e nevoie sa crezi in tine mai mult decat crezi in altii cand te asezi conducatorul lor, ce ziceti?

si cand zic "inferiori", zic de exemplu despre specimene care nu au atins pragul uman, inca la stadiul de animale fiind ei, cum au fost gardienii securitatii in inchisorile comuniste, cum au fost autorii holocaustului, cuma au fost Pol Pot, Stalin, Hitler si altii ca ei, cum sunt teroristii azi. cum poti sa practici umilinta cand te gandesti sa ierti asa ceva? eu nu pot si am recunoscut umil, dar e bine ca avem sfinti(e) printre noi care se cred in stare. astept detaliile "know how" cu smerenie.

[conchita]

quote:

---

Originally posted by Elena
daca prin confruntarea cu altii risti sa-ti pierzi linistea si pacea sufleteasca si sa te smintesti, atunci ma bine nu te bagi;

---

ai perfecta dreptate. daca simti ca, in "confruntarea de idei", celalalt vine cu vagoane de ura, prejudecati si criticism sa le descarce la tine in poarta, normal ca e bine sa zici 'stop', pana aici, gata, ia-ti jucariile si dispari de pe peronul meu. e normal sa te tulbure rautatea si cred ca primul semn ca dialogul nu se poarta cu bune intentii este insistenta capoasa de a te obliga sa "dialoghezi" despre o chestie, chiar cand ti-ai spus deja punctul de vedere, dar ai facut greseala sa ai alt punct de vedere decat maestrii "dialogului". pentru ca fiecare are atata minte sa priceapa cand cineva nu incearca sa discute ca sa afle adevarul, ci e hotarat sa ti-l impuna pe-al lui.
credinta in Iisus in cazul asta ne arata calea cea mai simpla, zice si in Pilde sa fugi de nebun ca sa nu te molipsesti cu nebunia lui (adica sa te smintesti). ca raul e mai molipsitor decat binele.

quote:

---

Conchita, pot sa te intreb de ce ti se pare tie super-logic ca un preot pacatos poate ierta pacatele ?
Sincera sa fiu mie nu mi se pare deloc logic !

---

Una la mana,pentru ca nu judeci opera dupa viata particulara a creatorului (vezi orice artist creator de capodopere), pentru ca opera se face prin voia lui Dumnezeu care ti-a dat darul respectiv. asa nu judeci nici preotul pacatos care pacatuieste in virtutea liberului arbitru, dar care a primit darul deja de la Dumnezeu sa spovedeasca. sunt doua lucruri separate. sa cititi ce zice parintele Iustin in interviu, ca trebuie sa iti cauti duhovnic care e "in acelasi duh cu tine", deci daca vezi ca parintele pacatuieste (isi bate nevasta, cum povestesti tu), atunci nu te du la el, cauta altul, cine te opreste? parintele Iustin cica nu l-a ales pe parintele Cleopa de duhovnic pentru ca l-a simtit prea nelinistit, or si asta poate fi pricina de smintire, nu? deci, daca preotul e pacatos, tu poti sa te indepartezi de el, dar nu sta in puterea ta sa-l judeci sau sa iei de la el darul dat de Dumnezeu. are Dumnezeu grija de el.

A doua la mana, pentru ca daca ar conta mai mult partea rea dintr-un om decat partea buna, atunci nici copiii nostri n-ar avea de ce sa caute iertarea la parinti (is pacatosi si ei).

[conchita]

quote:

---

Originally posted by joanna

Ana,multumesc din suflet.Sa-ti ajute Bunul in ceea ce ti-ai propus!

---

ah, cu propusul e cu dus si intors:)), mai important e sa intelegem+acceptam care e voia Domnului cu noi, iar noi sa fim capabili sa o urmam. si cum voia Domnului e ca noi sa fim mantuiti...multumesc asisderea de urare, Joanna!

[conchita]

quote:

---

Originally posted by gandacelu

casandra mi-a facut portretul-robot mai sus!
pe bune!

---

primul pas il facuram sa scapam de belea, am comis umilinta de a ne recunoaste in public mandria. eu citesc cu deliciu rechizitoriile postate de fete.

[amuleta]

Tocmai, ca-ti pui intrebari la care raspunsul intelectului te dezamageste. De exemplu, explica-mi infinitul in cuvinte. Daca stai sa te gindesti, in plan pur intelectual, poti intelege infinitul ?
Mintea omului e ca o carare care se opreste la jumatatea muntelui. Dupa aceea urmeaza doar suis greu si tacut, in care intelegerea si experimentarea sint in alt plan. In acest sens am spus ca vorbele nu-si mai au rostul si trebuie sa fie cu masura. Anumite lucruri nu se pot explica si nu se pot intelege cu mintea.
Nu, nu inseamna ca ti-e frica sa-ti pui intrebari pentru ca te incomodeaza posibilele raspunsuri, inseamna ca ti-ai pus deja intrebarile si ti-ai dat seama ca raspunsurile adinci depasesc planul intelectului insa gasesti raspunsuri fascinante in tacerea interioara (sau cum s-o mai fi numind...). Motiv pentru care simt ca m-am lungit prea mult si spun ce nu fac.

[joanna]

Dragele mele ,va urez post usor si cu folos!Incepand de maiine sa aveti doua sapatamani dulci si blande sub ocrotirea Maicii Domnului!
Sa-i cantam imn Preafericitei Nascatoare de Dumnezeu:



'Pe ceea ce este mai înaltã decât cerurile si mai curatã decât strãlucirile soarelui, care ne-a izbãvit pe noi din blestem, pe stãpânã lumii, cu cântãri sã o cinstim.

Pentru pãcatele mele cele multe mi se bolnãveste trupul, si slãbeste sufletul meu; la tine scap, ceea ce esti plinã de daruri; nãdejdea tuturor celor fãrã de nãdejde, tu îmi ajutã.

Stãpâna si Maica Izbãvitorului, primeste rugãciunea nevrednicilor robilor tãi, ca sã fii folositoare cãtre Cei ce S-a nãscut din tine, o, stãpâna lumii, fii mijlocitoare.

Cântãm cu osârdie acum cântare de bucurie tie, celei întru tot lãudatã, Nãscãtoare de Dumnezeu. Cu înaintemergãtorul si cu toþi sfintii, roagã-L, Nãscãtoare de Dumnezeu, ca sã ne mântuiascã pe noi.

Toate ostile îngeresti, înaintemergãtorul Domnului, cei doisprezece apostoli si toti sfintii, împreunã cu Nãscãtoarea de Dumnezeu, faceti rugãciuni ca sã ne mântuiascã pe noi.

Milostivã fii mie, smeritului, cã afarã de tine altã scãpare nu stiu, eu cel ce sunt plin de tot felul de pãcate. Miluieste-mã, nãdejdea crestinilor. '


Elena si Catalina,alaturati-va noua in aceasta ruga!

Iertati-ma,pe mine ,pe cea nefolositoare,




Joanna

Credinta e un risc al ratiunii; dar nicidecum o anulare, ci, dimpotriva o iluminare a ei.

Parintele Arsenie Boca

[joanna]

[pup].Doua saptamani voi lipsi dintre voi. Bucurati-va in pace![;)]
Doamne ajuta,