Baiatul meu are 11 ani si ii place de o fata de prin vara. Prima data mi-a zis ca ii place de o fata, la ceva timp mi-a zis cum o cheama, apoi am si identificat-o. M-a intrebat apoi cum poate sa ii ceara prietenia. Numai ca era prea tarziu, deja fata avea prieten, vine impreuna cu el de la scoala, isi mananca pachetul impreuna, stau in pauze impreuna. Asta stiu de la baiatul meu, mereu il descos ce s-a mai intamplat pe la scoala.
Nu i-am minimizat niciodata sentimentele, dimpotriva, l-am incurajat mereu sa-mi spuna ce si cum. Ca sa mai uite de ea, i-am spus ca nu e asa bine sa ai prietena din clasa a cincea, ca mai bine sa fie liber, sa poata iesi fara griji cu cine si cum vrea el. Daca ies in parc, la film pot iesi adevarate drame daca cei care sunt impreuna ies separat.
Am observat ca cel mai usor il conving de o chestie daca ii spun ca asa faceam si eu la varsta lui.
Astept cu nerabdare sa-mi spuna ca ii place de alta fata. Este deja o fata care ii trimite inimioare pe whatsupp, mi le arata el, nu-i nevoie sa ma uit eu.
Asa aerian e si el, mai uita de teste, temele nu le noteaza intotdeauna bine. Trebuia sa predea carnetul de note de o saptamana si in fiecare zi il controlez si tot in ghiozdan il are. I-am spus ca il iau eu si ma duc personal sa il dau dirigintei, daca nu il da nici azi.
Eu pun toate astea pe seama adaptarii, a trecut in clasa a cincea si ii e mai greu sa se obisnuiasca.