Nu stiu daca are legatura cu subiectul sau nu, dar cel putin arunca o raza de lumina..
In toamna anului 1940 prin dictatul de la Viena Ardealul de Nord e realipit la Ungaria.
Intre anii 1940-1944 - pana la revenirea Transilvaniei de Nord, prin tratatul de la Paris, la Romania, unitati militare ale Ungariei horthyste au masacrat civili romani (copii, femei, batrani). au fost asasinati aproximativ 1000 de romani.
I-au batut, i-au impuns cu baionetele. Copii care pazeau vitele au fost batuti si li s-au infipt baionetele in inima. Casele le-au fost atacate cu grenade si incendiate. Localnicii unguri erau complici cu armata si le aratau casele romanilor.
Multe dintre rudele soacrei mele au murit atunci. Ea avea vreo 10-12 ani. I-a vazut murind masacrati, ucisi cu bestialitate. Noaptea, parintii ei au fugit. Au lasat totul balta si au plecat. Au pierdut tot.
Au ajuns la Bucuresti (si nu undeva mai aproape) pentru ca parintii ei s-au gadit, ca daca au lasat totul in urma si dupa o viata de munca trebuie sa o ia de la capat, macar sa o faca intr-un loc cu posibilitati.
Astazi ea primeste compensatie de la statul roman, dupa o lege aparuta in 2002 (pare-mi-se). O indemnizatie la pensie, gratuitati telefon, cablu, medicamente, transport, impozite - nu le stiu pe toate.
----
Ce orori a vazut ea atunci, cum le-a perceput cu ochi si suflet de copil, cert e ca azi nu se atinge de nimic unguresc, decat sa spuna cat ii uraste pe unguri, mai bine strange din buze si nu s-a mai intors niciodata in locul nasterii. Nici ea nici parintii ei.
Pur si simplu nu poate.