68 raspunsuri la acest subiect

[SufletPitic]

Poate ar fi bine sa va relaxati nitelus... Ideea cu prefacutul ca nu intelegeti ce vrea e buna, dar cu conditia sa nu cedati cand "se enerveaza". Pe urma, poate scurtati timpul petrecut cu televizorul pornit (chiar daca, poate, nu va uitati la el). Cand nu va uitati, stingeti-l. Vorbiti mult. Daca el se joaca, vorbiti intre voi, clar, raspicat, limpede, si amuzati-va. Va dori si el sa rada impreuna cu voi, si va intelege ca vorbele sunt motivul distractiei. Daca ii vorbiti ca unui bebelus, renuntati! Nu stalciti cuvintele doar pentru ca el le stalceste, nu vorbiti peltic cu el doar pentru ca asa vorbesc bebelusii. E ca si cum ar invata doua limbi, cea normala si cea de prosteala. Daca nu faceti asa, e bine, ignora ultimul paragraf. Cand vorbeste incearca sa nu sari brusc, pentru ca chiar daca tu il feliciti, il poti de fapt speria... Poti incerca foarte calm, inghitindu-ti bucuria (enorma, ce-i drept) dad-i spui: "Da, mami, e usa. Usa de la intrare / sufragerie / dormitor. Ia sa vedem, unde mai avem noi usi? Stii sa-mi arati?" Si cand arata, rosteste clar cuvintele "A! Foarte bine, aici e usa de la bucatarie. Ce facem noi la bugatarie?" si tot asa, vorbesti cu el pana in panzele albe, dar calm si corect. Pe urma, poti sa faci un joc in care iei pe rand fiecare parte a corpului si descriind rolul ei, ochisorii vad, piciorusele merg, degetele mangaie, deseneaza, gurita vorbeste, mananca... etc. Si data viitoare cand va arata spre ceva, ii poti aminti jocul vostru: "Tii minte ce-am spus despre degetele? Ele folosesc la desenat, nu la aratat, gurita e cea care cere lucrurile de care ai nevoie, uite asa: Tati, am te rog nevoie, de un paha cu apa, mi-e foaaaarte sete" iar tati trebie sa fie instruit sa zica "sigur ca da, poftim un pahar cu apa" si sa ti-l ofere. Iar tu sa-i spui piticului, victorioasa: "Vezi ce simplu am obtinut paharul cu apa? A fost nevoie doar sa-l cer!" Citeste-i poezii, insista pe silabele de la sfarsitul versurilor, cele care rimeaza, copiilor le plac poeziile simple.

 

Asta incercam si noi acum, sa ne axam cat mai putin pe tv.

O sa incercam sa ne pastram bucuria pt noi cand rosteste vreun cuvintel, ne-am gandit si noi la asta, el poate se si inhiba...

[BlackCat4evR]

Da, comportati-va normal, pentru ca el poate simti tensiunea, daca ea exista, nu poate inca face diferenta: e de bine / e de rau. Orice atentie conteaza, asa ca nu-l pisati 5 minute sa spuna ma-si-nu-ta, pentru ca tot timpul cat incercati voi sa-l convingeti de asta, e timp in care are parte de atentia voastra. Mai bine comunicati efectiv ceva, si va invata si el, repejor, sa faca la fel.

 

Cu speriatul de masini, nu te astepta inca sa se teama de masini, nu constientizeaza pericolul, e in perioada in care se crede invincibil, incasabil, nemuritor. Nu stie care sunt consecintele unei eventuale accidentari. Insa in parc stie ca o cazatura doare. Mai ales daca adultii care il ingrijesc l-au speriat cu chestii de genul: "O sa cazi, nu te urca acolo, etc." atunci cand era mai mic si nu putea chiar totul. Ce puteti sa faceti este, tot relaxat, sa-l incurajati spunandu-i "Sunt sigura ca daca esti atent, totul este in regula". In felul asta ii sugerati ca poate depasi obstacolele cu conditia sa fie atent.

Lasati-l sa aleaga singur cum se joaca, puteti cel mult sa-i sugerati "Hmmmmm toboganul ala pare fooooarte distractiv! Ce zici? vrei sa incerci si tu?" Dar daca zice nu, "Foarte bine, joaca-te cu ce vrei tu" Nu "Uite, ca Gigel/Costel/Nicusor se dau, si n-au patit nimica, tu de ce nu te dai?" Daca pare interesat dar continua sa ezite, il puteti intreba daca crede ca are nevoie de ajutorul vostru, "Pot sa te astept la coborare daca crezi ca ai nevoie" Daca zice da, faceti asa, daca zice nu, ok, cum vrei tu.

Are o sperietoare? Se teme de ceva? Puteti juca un joc care sa il ajute in doua privinte, de exemplu, fie-mea se temea la un moment dat de crocodili. Asa ca multa vreme ne-am jucat de-a.... crocodilul, evident eu eram crocodilul care incearca s-o prinda, si ea fugea. S-a desensibilizat, acum crocodilii sunt prietenii nostri.

Ei, bine, daca stii de ceva asemenea (trebuie sa apara, e cam varsta) jucati-va asa, si sugerati-i subtil cai de scapare, cand situatia pare pierduta pentru el si sperietoarea l-a incoltit, strigati tare: "Gata, nu mai ai nici o scapare, aaahhh, in afara de tobogan! Hiiiii, nu trebuia sa spun asta, daca scapa pe tobogan?" In fuga mare, poate uita de frica de tobogan si sa accepte portita de scapare. Nu trebuie sa trisati si sa-l prindeti cand aterizeaza, ci sa-l lasati sa scape, cu multe comicarii." Ah, mi-a scapat. lasa ca data viitoare te prind eu, etc..." Adaptati joaca asta la cateva lucruri de care se teme si vedeti daca functioneaza, in viteza lucrurile se intampla altfel, si o portie buna de ras alunga temerile mai ceva ca spray-ul anti-monstri!

[SufletPitic]

Da, comportati-va normal, pentru ca el poate simti tensiunea, daca ea exista, nu poate inca face diferenta: e de bine / e de rau. Orice atentie conteaza, asa ca nu-l pisati 5 minute sa spuna ma-si-nu-ta, pentru ca tot timpul cat incercati voi sa-l convingeti de asta, e timp in care are parte de atentia voastra. Mai bine comunicati efectiv ceva, si va invata si el, repejor, sa faca la fel. Cu speriatul de masini, nu te astepta inca sa se teama de masini, nu constientizeaza pericolul, e in perioada in care se crede invincibil, incasabil, nemuritor. Nu stie care sunt consecintele unei eventuale accidentari. Insa in parc stie ca o cazatura doare. Mai ales daca adultii care il ingrijesc l-au speriat cu chestii de genul: "O sa cazi, nu te urca acolo, etc." atunci cand era mai mic si nu putea chiar totul. Ce puteti sa faceti este, tot relaxat, sa-l incurajati spunandu-i "Sunt sigura ca daca esti atent, totul este in regula". In felul asta ii sugerati ca poate depasi obstacolele cu conditia sa fie atent. Lasati-l sa aleaga singur cum se joaca, puteti cel mult sa-i sugerati "Hmmmmm toboganul ala pare fooooarte distractiv! Ce zici? vrei sa incerci si tu?" Dar daca zice nu, "Foarte bine, joaca-te cu ce vrei tu" Nu "Uite, ca Gigel/Costel/Nicusor se dau, si n-au patit nimica, tu de ce nu te dai?" Daca pare interesat dar continua sa ezite, il puteti intreba daca crede ca are nevoie de ajutorul vostru, "Pot sa te astept la coborare daca crezi ca ai nevoie" Daca zice da, faceti asa, daca zice nu, ok, cum vrei tu. Are o sperietoare? Se teme de ceva? Puteti juca un joc care sa il ajute in doua privinte, de exemplu, fie-mea se temea la un moment dat de crocodili. Asa ca multa vreme ne-am jucat de-a.... crocodilul, evident eu eram crocodilul care incearca s-o prinda, si ea fugea. S-a desensibilizat, acum crocodilii sunt prietenii nostri. Ei, bine, daca stii de ceva asemenea (trebuie sa apara, e cam varsta) jucati-va asa, si sugerati-i subtil cai de scapare, cand situatia pare pierduta pentru el si sperietoarea l-a incoltit, strigati tare: "Gata, nu mai ai nici o scapare, aaahhh, in afara de tobogan! Hiiiii, nu trebuia sa spun asta, daca scapa pe tobogan?" In fuga mare, poate uita de frica de tobogan si sa accepte portita de scapare. Nu trebuie sa trisati si sa-l prindeti cand aterizeaza, ci sa-l lasati sa scape, cu multe comicarii." Ah, mi-a scapat. lasa ca data viitoare te prind eu, etc..." Adaptati joaca asta la cateva lucruri de care se teme si vedeti daca functioneaza, in viteza lucrurile se intampla altfel, si o portie buna de ras alunga temerile mai ceva ca spray-ul anti-monstri!

 

Spray-ul anti monstri....hai ca m-ai facut sa rad   iti multumesc mult pt sfaturi si incurajari.

O sa tinem cont de ele. Poate aplicand si metoda asta, vom avea si alte rezultate...who know 

[BlackCat4evR]

Pai bafta, se poate foarte bine sa nu functioneze, cum zicea J G, la ei chiar nu a functionat, ideea e sa gasiti acele metode care fac din copil un aliat, nu un inamic, adica nu va luptati cu el ca sa ceva, ci luptati impreuna cu el. Cea mai buna metoda e joaca, imaginati-va cele mai traznite metode, puneti-le in practica, in cel mai rau caz, daca nu merge, tot sunteti mai castigati cu o portie buna de ras. Daca merge... ei, bine, mereu va fi cate altceva care nu va merge si va trebui "reparat" asta ca sa pastram tonul optimist.

Fie-mea se mai amuza cand schimbam rolurile, poti incerca si tu sa gangavesti, cu o sclipire in ochi, ca sa stie ca va jucati. "O ora facem schimb de locuri, eu sunt tu si tu esti mami" Ghhha-a-aaaaa si aratati cu degetul. (Poate sa fie inca mic pentru joaca asta) Nu ezitati sa apelati chiar la o papusa. Ar putea ca facand schimb de roluri cu ea, fiind el in rol de putere, sa ii vorbeasca, asa cum si lui i se vorbeste. Cauta o papusa gen bebe, care sa nu fie prea roz (sigur gasesti si pe bleu ) si lasa-l sa experimenteze...

Editat de BlackCat4evR, 06 octombrie 2015 - 18:57 .

[dymomo77]

Parca il descrii pe fiul meu. Aceleasi pasiuni, acelasi "vocabular", aceleasi preocupari. Spre deosebire de baietelul tau al meu avea si perioade de absenta in care vorbeam singura... Acum are 6 ani. A inceput sa vorbeasca timid la 3 iar la 3 ani si jumatate vorbea f bine si ff corect. Si acum cei din jur spun ca are o dictie deosebita. Acum vorbeste mult, exagerat de mult, vrute si nevrute. 

Noi am fost cu el la ORL, la psiholog si doi psihiatri. Ultimul psihiatru ne-a linistit si ne-a spus ca acesta e ritmul lui de dezvoltare. Acum e in clasa 0, este ff pasionat de geografie(stie zeci de tari, capitale, clima si limba oficiala). Se joaca cu copiii dar nu jocuri cu reguli(pare ca nu le intelege si nici nu il pasioneaza), nu e deloc genul sportiv(desi sotul meu e profesor de sport), nu ii place prea mult sa mearga cu bicicleta, rolele etc. Il pasioneaza pictura, natura,muzica. 

Acum cu cititul, la fel, acum vreo 3 luni se poticnea la fiecare litera, acum citeste in gand si spune direct cuvantul. E perfectionist si se enerveaza daca lucrurile nu ies asa cum trebuie.

Gradinita in cazul lui a avut un rol major.

Editat de dymomo77, 06 octombrie 2015 - 20:09 .

[andaghe]

Ati putea încerca si ce am scris mai sus :)

 

Cum are dintisorii? Calca unii peste alții corect? Ma refer daca cei de sus, cand inchude gura, sunt in fata celor de jos, fara a se crea un gol mare acolo.

Dar limba? Cand o scoate este lata, groasa,,sau subtire, ascutita si lunga?

[SufletPitic]

Parca il descrii pe fiul meu. Aceleasi pasiuni, acelasi "vocabular", aceleasi preocupari. Spre deosebire de baietelul tau al meu avea si perioade de absenta in care vorbeam singura... Acum are 6 ani. A inceput sa vorbeasca timid la 3 iar la 3 ani si jumatate vorbea f bine si ff corect. Si acum cei din jur spun ca are o dictie deosebita. Acum vorbeste mult, exagerat de mult, vrute si nevrute. Noi am fost cu el la ORL, la psiholog si doi psihiatri. Ultimul psihiatru ne-a linistit si ne-a spus ca acesta e ritmul lui de dezvoltare. Acum e in clasa 0, este ff pasionat de geografie(stie zeci de tari, capitale, clima si limba oficiala). Se joaca cu copiii dar nu jocuri cu reguli(pare ca nu le intelege si nici nu il pasioneaza), nu e deloc genul sportiv(desi sotul meu e profesor de sport), nu ii place prea mult sa mearga cu bicicleta, rolele etc. Il pasioneaza pictura, natura,muzica. Acum cu cititul, la fel, acum vreo 3 luni se poticnea la fiecare litera, acum citeste in gand si spune direct cuvantul. E perfectionist si se enerveaza daca lucrurile nu ies asa cum trebuie. Gradinita in cazul lui a avut un rol major.

 

Dymomo77, multumesc mult pt raspuns. Ma linisteste ce imi spui. La fel este si el, ii place la nebunie compania copiilor, se joaca cu ei cu mingea, da pase, alearga impreuna cu ei, insa nu se implica in jocuri care implica reguli sau constructive gen castele. In schimb, adora sa ii priveasca ce fac acolo.

Este extrem de curios, afara ma imi arata cu degetul si imi cere sa ii spun ce reprezinta pana si emblemele masinilor.

Nu ii place deloc sa stea singur. 

Cauta mereu sa stea sau sa se joace decat in prezenta noastra. Noi ne-am ingrijorat pt asta, n-am stiut daca e normal sau nu. Cere mereu atentie.

E f inteligent si receptiv. Azi i-am spus o singura data ce reprezinta un obiect, maine mi-l arata. 

Pe la 2 ani de exemplu , am invatat cum face uriasul. Azi ,dupa luni bune, l-am intrebat daca mai stie cum faceam noi pasii de urias... Imediat mi-a aratat.

Si in seara asta am intins rufele impreuna.

Toata lumea ne spune ca nici pe departe nu e cazul de psihologi , psihiatri... Nu stiu ce sa mai cred.

[SufletPitic]

Ati putea încerca si ce am scris mai sus :) Cum are dintisorii? Calca unii peste alții corect? Ma refer daca cei de sus, cand inchude gura, sunt in fata celor de jos, fara a se crea un gol mare acolo. Dar limba? Cand o scoate este lata, groasa,,sau subtire, ascutita si lunga?

 

Andaghe, dintisorii sunt ok, calca unii peste altii ok, nici vorba sa fie gol intre cei de sus si cei de jos, deloc. Singura problema la dintisori este ca sunt umpic departati intre ei.

Este genetic. Asa sunt ai sotului. Cu el seamana la aspectul asta.

Cat despre limba, e lata si groasa, da.

[SufletPitic]

Pai bafta, se poate foarte bine sa nu functioneze, cum zicea J G, la ei chiar nu a functionat, ideea e sa gasiti acele metode care fac din copil un aliat, nu un inamic, adica nu va luptati cu el ca sa ceva, ci luptati impreuna cu el. Cea mai buna metoda e joaca, imaginati-va cele mai traznite metode, puneti-le in practica, in cel mai rau caz, daca nu merge, tot sunteti mai castigati cu o portie buna de ras. Daca merge... ei, bine, mereu va fi cate altceva care nu va merge si va trebui "reparat" asta ca sa pastram tonul optimist. Fie-mea se mai amuza cand schimbam rolurile, poti incerca si tu sa gangavesti, cu o sclipire in ochi, ca sa stie ca va jucati. "O ora facem schimb de locuri, eu sunt tu si tu esti mami" Ghhha-a-aaaaa si aratati cu degetul. (Poate sa fie inca mic pentru joaca asta) Nu ezitati sa apelati chiar la o papusa. Ar putea ca facand schimb de roluri cu ea, fiind el in rol de putere, sa ii vorbeasca, asa cum si lui i se vorbeste. Cauta o papusa gen bebe, care sa nu fie prea roz (sigur gasesti si pe bleu ) si lasa-l sa experimenteze...

 

Avem un bebe chiar bleu [:D) , o sa incercam si asta sa vede ce iese.

M-am gandit si eu la schimbul de roluri, insa mi s-a parut ca inca e mic pt asta. Dar vom incerca.

Te pup si iti multumesc mult pt sfaturi.  [flo2]

Sper sa avem si rezultate cu vorbitul asta....ufff ,bata-l vina. 

[andaghe]

Începi cu exerciții de suflart... in baloane, perdea, lumanare, orice se poate misca, cu nota c, incet, tare,  cu stropi, fara stropi, cu dintii stransi..etc.. in cate feluri iti trece prin cap

 

Cu exercitii de strambat : scos limba, miscat limba in toate partile, lins obiecte, hrana...etc, ideal in fata oglinzii

 

Cu exercitii de marait, in patru labe si imitat catelul...