Da, dar trist e că degeaba sunt dotări (acolo unde sunt) dacă nu se comunică cu pacienții sau cu aparținătorii, dacă sunt tratați ne-omenește. Aici un caz de acum o lună de la Grigore Alexandrescu:
Am citit cazul. M-a impresionat, dar judecand la rece se prea poate ca in poveste sa fii intervenit si subiectivismul autorului. Deci nu ma pot pronunta intr-o directie sau alta.
si da ma bucur de dotarile alea foarte mult si am incredere ca lucrurile se vor schimba si nu, nu pot sa bag in aceeasi oala tot personalul ce lucreaza prin spitale chiar daca iese o ciorba buna in ochii cititorului.
Pentru mine cazurile astea ce umplu paginile de FB si blogurile sunt egale cu 0 atata timp cat persoana ce le-a trait nu le aduce la cunostiinta autoritatilor.