755 raspunsuri la acest subiect

[Michelle_S]

Bravo Anxi! Rezultatele sunt foarte bune

Drum bun spre casa

[dea78]

 Pumnii stransi pt Ingeras si din partea mea.Drum bun la intoarcerea acasa.Va pup dragelor

[gabyv]

Bravo Anxi! Tin pumnii sa fie bine!

[dea78]

    Voi reveni putzin la discutzia de aseara,azi sunt morcovita si tot asta imi suna in cap.Sincer Raisa nu stiu de ce sufera pruncii ca mamicile lor nu au habar,dar am vazut ca-n momente de surmenaj fizic,probabil si psihic fac crizele.

   Vorbeatzi de interactiunea de prin parcuri,cu prunci pe unde prindetzi.Sunt de acord cu asta,dar nu ajunge si va spun si de ce.Pana in 2008 cand am facut primele 2fiv,aveam nepotzi cu care interactzionam si atat.Prea putzina implicare din partea mea,doar in momente in care mi se cerea ajutorul,din proprie initziativa nu.

   In anul acela mi s-a nascut si ultimul nepotzel,iar eu cum eram cu sufletul varza mi-am indreptat toata atentzia asupra lui.Mami lui suferise si o depresie postnatala,asa ca el a devenit centrul atentziei noastre.E diferentza mare de la interactziune la implicare,cand te implici devii si responsabil.In durerea mea atunci am zis ca poate nu sunt facuta pt a fii mama,dar experientza in timp cu piciul mi-a contrazis prima parere.La momentul acela m-am gandit ca implicarea in educarea,cresterea nepotzilor va fii ca un proiect,ca mie-mi plac chestiile organizatorice.Daca voi avea succes in asta sigur D-zeu ma va rasplati,dar au trecut ani de atunci,am mai urmat tot felul de tratamente naturiste,am postit,m-am implicat in orice actziune ce era legata de copii si in zadar.Examenul il trecusem,mi-am demonstrat mie si altora(fara sa vreau) ca pot fii mama,imi pot asuma responsabilitatea de a creste si educa un prunc,dar ceva lipsea inca.

   Anul trecut am zis ca a trecut indeajuns timp de "invatzat" si am mai bagat 2fiv,rezultat negativ...de ce?!Parca ceva ma tragea inapoi si ma gandeam ca oare nu mi-am dus destul crucea,oare de ce mai e nevoie?!Ca sa realizez apoi ca am ajuns la epuizare si fizica si psihica.Si numai bine ca in momentele acelea cineva s-a gandit sa-mi faca un bine,o dieta,care implica si un nou stil de viatza.Ce lipsea si nu facusem indeajuns?!Era faptul ca ma uitasem pe mine,ma pierdusem pe drum,eram sotie,matusa,nora,fiica,cumnata...dar nu mai eram eu.

  Incepusem cu tot felul de investigatzii sa vad cu ce am gresit de nu am reusit nici un fiv,ca era mai usor sa dau vina pe mine decat sa accept ca poate D-zeu asa vrea sau ca nu e momentul.Si mare lucru nu am gasit,dar mi-am gasit linistea...poate ca nu toata,dar am inceput sa am incredere ca D-zeu ma va rasplati.Ii multumesc si acum persoanei care mi-a propus sa-mi schimb macar modul de a papa,cu schimbarea asta au venit si alte schimbari si am inceput sa am grija de mine.Ce fel de mama as fii daca pe mine nu m-as ingriji?!Nu e indeajuns sa avem bani pt un fiv,trebuie sa fim si pregatite pt a fii mame si fizic si psihic.

   Daca copilul meu s-ar naste bolnav,consider ca asta e crucea mea,dar as face orice ca sa-i pot oferi o viatza frumoasa.Dar daca ar fii sa aleg un copil bolnav,sincer nu stiu ce as face.Eu aveam parte de mai mult timp de petrecut cu nepotzii cand se imbolnaveau,la noi era "zona de carantina" si am ajuns sa fiu destul de calma,sa nu ma mai agit,sa iau lucrurile incet si pe rand.Si cum spunea mama mea altor mamici e sa nu se ajunga la febra,adica sa incercam sa prevenim cat putem decat sa ne dam cu capul de peretzi apoi.Cand veneau nepotzii(ca doar una e fata) cu gura plina de sange,de nu stiai de unde curge,chiar daca in sufletul meu tremuram pe din'afara eram calma,ca sa nu transmit starea mea lor si sa nu se panicheze nici ei.Iar acum cand vin cei mici "accidentatzi" vin calmi,fara zbierete,cu lacrimi in ochi ca doar ii doare...si atunci ma simt mandra de mine ca am reusit ceva.

   De ce sunt morcovita,va spun si asta:nu mi-am vazut nepotzelul de 17z,iar aseara la telefon a plans ca vrea sa vina acasa,chit ca e cu mamasa plecat.In 7ani jumate(ca atat are) nu a trecut niciodata atata timp sa nu-l vad.As vrea sa-l sun sa-l linistesc dar atunci se va oftica mamasa...e greu.Acum ma simt asemeni unei maternale care s-a si implicat in cresterea pruncilor care i-a crescut:(((.

   Si ca o incheiere,intotdeauna voi face comparatzie intre viitorii mei copii(daca vor fii) si nepotzel,ca pe el l-am vazut de la inceput ca pe "pruncul nostru"

[raishwanya]

Dea, nu stiu ce sa zis: ori mamele nu se intereseaza sa stie ce au copiilor, fie au dat peste niste medici care le-au expediat rapid, fie stiu si nu vor sa spuna. Paote asa au fost sfatuite. 

[raishwanya]

Ai dreptate ca atunci cand te impaci cu tine, cand te indrepti spre tine, cand te valorizezi pe tine, iti merge mai bine si parca vin toate. Si cred ca si cand te detasezi. Incrancenarea de a obtine cu orice pret ceva, dauneaza.

 

Ce dieta tii?

[dea78]

    O chestie urata din partea mea,dar pe care tot o voi spune e ca sunt prea proaste ca sa priceapa si nici nu-si dau interesul sa persevereze.S-a intamplat sa chem de multe ori Ambulantza pt ele ca se panicau si nu erau coerente,la intrebarile medicilor erau "mute",noroc ca veneau bunicii sau tatzii cu diagnosticul bolii,si tratamentul aferent.

   O dieta pt fertilitate,mami Qiao mi-a facuto,dar chiar daca nu m-a ajutat pana acum la buba asta,m-a ajutat pe alte planuri:am slabit,nu mai sunt vesnic obosita,am chef de hutza-hutza,nu mai sunt vesnic balonata si constipata si arat "punctabil"(asa spunem noi la pestii care merita luatzi)

[raishwanya]

Doamne ajuta, Anxi!

[ella45]

         Buna fetelor,

         Anxiao,Doamne ajuta ,sa fie bine,

         Am si eu vesti bune.Am fost la eco.Totul arata f bine,placenta a migrat,nu mai am placenta previa(era chiar deasupra colului)Bebele arata bine,colul e inchis,chiar nu am de ce sa-mi fac griji,mi-a spus dr ginec.Am primit si un compliment,ca sunt o mamica extrem de frumoasa,ca se vede implinirea si fericirea pe chipul meu.Mi-a mai spus dr,ca inainte eram mai crispata,mai incruntata parca.Eu I-am raspuns ca era normal sa fiu asa,iar acum ceea ce simt si cum ma simt,imi da starea asta de bine,doar era singurul lucru care ma facea sa ma simt neimplinita.Va doresc din suflet sa traiti si voi toate aceste sentimente de fericire si implinire maxima.Parca nimic nu mai e imposibil,si nimic nu te poate scoate din starea asta de beatitudine.....parca plutesti si radiezi ,parca esti alt om.....ei mai sunt si momente naspa....dar in general e f bine.....

         Va pup,dragelor,si va astept si pe voi cu vesti bune.....pupici....

[Poppy]

Anxi, abia astept o veste buna! A fost o vara norocoasa.

Hatice, cum e?

Ella, ce frumos ai scris! Sa mearga tot asa, sa fii fericita, ca ai de ce!

Kass, sis, sper ca iti trece raul, daca a inceput deja sa te mai lase... pupici!

Dea, incerc si eu chestia cu ingrijitul propriei persoane, cu alimentatia, si pare intr-adevar sa readuca echilibrul pierdut.

Va sarut pe toate