139 raspunsuri la acest subiect

[mamica11]

Hi, hi e chiar super comparatia cu Alfie Kohn. Si eu ma intrebm cum Dumnezeu a prins destul de bine in Romania ceea ce spune el daca ne uitam la vanzarile cartilor lui si totusi realitatea este ca vreo 20 de parinti au fost de acord doar aici pe forum de exemplu urgent cu postarea in care un pusti este palmuit  pentru ca isi incomoda fratele cu o aschie. :)
Si da, in general asta este realitatea cred . Parintii romani in majoritatea lor vad asta ca unica  solutie: palmuirea daca tot e mic si trebuie educat :) .
Oare e doar snobism sala plina la Alfie Kohn sau chiar nu se face legatura ?

Editat de mamica11, 15 februarie 2015 - 09:23 .

[Alexia27]

Mamica11, nu cred ca e snobism. Cred ca exista intr-adevar deschidere catre ce are el de spus, sau macar curiozitate. Dar, tot la fel de bine este si rezistenta la a accepta ceva ce nu ai mai facut. Generatia noastra educata cu "palmuta", manipularea emotionala, conditionarea (mai ales negativa) gaseste foarte greu sa schimbe ceea ce este atat de bine engramat in creier si in toate celulele. E nevoie de o motivatie foarte puternica, perseverenta si mult soul-searching pentru a face schimbari de durata. Si, conform principiului pendulului, de obicei se trece dintr-o extrema in alta (de la bataie etc la permisivitate totala ) pana sa se ating un echilibru. E normal si e munca multa.

 

Eu, produs tipic al generatiei mele, acum 8 ani am recurs la celebra palmuta. Cu cat copilul a crescut si "prostiile" s-au amplificat, s-a amplificat si "palmuta' evoluand in "palma". Nu bataie cu vanatai, niciodata, doar cate o plama la nervi. Pana pe la 2 ani jumate ai fetei cand am plecat din tara. Cand am inteles ca bataia nu aduce nimic bun, ca o palma nu e inofensiva si ca trebuie sa schimb ceva am inceput o mare batalie cu mine insami.

 

Copila are aproape 9 ani acum, am alti doi copii pe langa ea. Sunt ani de cand nu am mai atins-o, "corectiile" devenind gradual mai rare, dar, si acum, dupa atata timp tot mai sunt momente cand la nervi extremi am impulsul de a solutiona problema cu o palma. Nu o fac, dar realizez cat de dificila este schimbarea permanenta. Mai am de lucru la mine, dar sunt constienta ca e extrem de greu in a implementa un model de parenting bazat pe respect, intelegere, acultare si comunicare cand singurul model pe care il cunosc si care mi-a fost aplicat e cel bazat pe teama de autoritate, de palma si de pedeapsa.

[eumada]

E frumos ce spui dar....

Lumea e mare....

Dupa ce timida de Eva isi scoate bazdâcii la inaintare....se dă cu fundul de pamânt si tipa la mine....nu mai merg in baie sa ma spal cu apa rece...râd.e de fapt asa de comica cum se agita si ma ingana si refuza sa faca ce o rog ....incat ma buseste rasul.Are un scaunel mic mic...s a asezat alaturi...m a busit rasul si de suparare...nu se lovise e doar comica...ei de suparare ca rad donsoara a aruncat cu el dupa mine.e de plastic moale....si m a dat afara din camera .ce reactie sa am?m am asezat jos de ras....dupa o ora a venit si m a pupat.....timp in care s a schimbat in rochie de seara s a pieptanat si o auzeam cum bodogane:mama rade...acus incepe...eva nu trantiusa eva ia papucei eva nu sta pe parchet...bla bla bla..enervanta mama asta....

[eumada]

Zau ca eu nu vad rostul nici macar a unei palme....copilul trebuie tratat ca un omulet....normal....au si ei suflet gandesc sunt inocenti....sunt ca niste foi albe care pot fi scrise...frumos sau urat...depinde de noi....
Mama m a mai altoit cand eram mica...dar n am nici o treaba....ssi batrana si mi a dat o palma ca bateam campii...eram si rea tare...aveam vreo 5 ani si cand ma suparam ma lasam in pielea goala ieseam pe hol si urlam de ciuda pana ma ibvineteam.

[Jullia]

Mai, eu nu permit sa arunce copilul dupa mine sau sa ma dea afara din casa... Nu ii pedepsesc cand au accese din astea, dar nici nu tolerez, nu plang, nu rad, dar le fac clar ca nu aruncam unii dupa altii prin casa. Daca scaunul nu ar fi usurel, daca ar pune mana pe ceva mai greut, care isi va nimeri tinta?? Copilul creste, puterea la fel... Prefer sa smulg buruiana cat e mica.

 

Maica-mea are un semn in picior, amintire din copilarie, de cand frate-su a insfacat ce-a prins la indemana ( o furculita) si a aruncat dupa ea...

[eumada]

Da` ce vroiai sa fac?Eva e tare blanduta si timida si cuminte...insa a mostenit pe langa asta si temperamentul meu.....eu mi-l tin in frau...noi nu tipam,nu vorbim tare.....imi controlez tot...s-a enervat ca nu am sarit imediat s-o pup si s-o dragalesc...dar a ost atat de comica incat nu ma puteam opri din ras.s-a enervat ca am ras si ea probabil astepta altceva...da` ce sa fac?Plus ca are iesiri foarte rare..dar cand o face o las sa se calmeze.....sa se desfasoare.....strange din pumnutii aia dolofani si bodogane si bodogane.....

Dupa ce la gradi a tot furat-o de la un coleg zurbagiu....luni de zile mi-a spus ca ii da L. o palma,o trage de par..ii pune piedica....ei s-a infuriat si l-a altoit pe ala...nu-s de acord cu asta dar si-a rezolvat problema...acum mititelul celalt ii aduce flori.....le-a smuls dintr-un ghiveci si i le-a dus in clasa....si s-au pupat.Ei daca-mi puneam mintea atunci ...asa si-a rezolvat singura probemele...si gata.

[michelle-usa]

hmmm...eumada, rezonez  mult cu ce a spus Julia.

pe mine nu m-ar amuza sa vad ca, copilul da cu lucruri dupa mine, ma dda afara din camera sau ma face enervanta.

eu nu as permite aceasta lipsa de respect....si de pe acum e virsta cind treb sa invete respectul si sa isi ccontroleze actiunile, nervii...indifferent de temperamentul care il mosteneste.

poate treb sa-I explicit ca ai ris de faza, de situatie nu de ea personal...incit sa se fi simtit jignita.

[eumada]

Nu ma agit,am mai zis ea e cumintenia intruchipata e foarte sfioasa si cred ca doar acasa isi mai usureaza suletul...

[Selene_Bunny]

Si mie imi spune copilul ca sunt enervanta. Nu-i o problema. Parintii pot fi deseori enervanti, cand isi bat la cap copiii sa faca una, alta. 

[Ioana_Pos]

Eu consider normal sa imi zica ca s-a suparat pe mine sau sa imi ceara sa o las singura (inclusiv sa imi zica sa plec din camera ei). Nu gasesc ca este o forma de respect sa stam toti impreuna, daca unul simte nevoia sa stea singur- inclusiv copilul.