Condoleante! Imi pare tare rau ca tatal tau s-a dus asa de tanar!
Amurgul zeilor
#221
Postat 03 februarie 2016 - 23:11
#222
Postat 04 februarie 2016 - 01:27
black ma rog pt voi, sa va dea Domnul Dumnezeu putere in momentele astea!
Domnul sa-l odihneasca in pace!
#223
Postat 04 februarie 2016 - 03:19
Sincere condoleante, Black! Si multa, multa putere...
#224
Postat 05 februarie 2016 - 14:29
Imi pare rau.
Atat pot spune.
Si asta dupa 5 zile...
#225
Postat 05 februarie 2016 - 18:25
Condoleante !
#226
Postat 05 februarie 2016 - 19:27
Condoleante, BlackCat !
A plecat pentru ca era mult prea greu aici. De acolo de sus va vegheaza si nu mai sufera.
#227
Postat 08 februarie 2016 - 10:49
Uff, fetelor...
Multumesc pentru tot.
Da, bajbaiala printre umbrele amurgului s-a incheiat. Peste zeul meu s-a asternut intunericul.
Demn pana in ultima clipa, independent, desi sfasiat de dureri nenumite, a ales momentul si felul sfarsitului asa cum a luat orice decizie in viata. Fara ezitare, infrangandu-si teama, si pasind ultimul pas nesovaielnic.
A reusit sa termine tot ce incepuse. A plecat singur. Ne-a trimis o ploaie torentiala ca sa ne astepte afara din biserica, spunandu-ne ca ii pare rau ca a plecat asa repede (cred...).
Acum doarme sub un morman de flori cat un stat de om. A plecat faramite in mii de inimi. Poate nu va mai fi niciodata tot laolalta, dar continua sa existe in miile de inimi pentru care a insemnat ceva. Au venit sa-l petreaca necalificati si ministri. A fost iubit si respectat de toti cei ce l-au cunoscut. Sper ca asta sa-i netezeasca calea pe dincolo...
Eu inca mai sper sa ma trezesc dintr-un vis urat, desi sunt constienta ca nu visez. E ciudat.
Am in inima ultimele momente, care mi-au validat intreaga existenta, o sa ma adun sa va povestesc candva. Am comunicat mai mult de la suflet la suflet, intre noi nu s-au spus decat 4 cuvinte, dar cu acele cuvinte mi-a dat aripi.... Zeul meu drag...
Dorm cu o haina de-a lui care ii pastreaza mirosul. M-am infasurat in ea pana dupa inmormantare, si era ca si cum el ma imbratisa. Si acum am instalat-o in pat. Va sta acolo o vreme. Cred.
Acum ii aprind lumanari, ii dau de pomana si ii port doliul. Mi se pare ireal....
Dar in acelasi timp nu simt acel sentiment de catastrofa pe care il anticipam. Poate pentru ca s-a dus in conditiile lui, poate pentru ca am reusit sa nu lasam lucruri neterminate, poate pentru ca am stiut cu ce se confrunta si m-am putut pregati pentru deznodamant, nu-mi dau seama, sunt indurerata, dar nu sunt franta. Cred ca nici nu i-ar fi placut sa ne stie franti. Suntem ca o masa cu 4 picioare care acum sta in 3. Vom fi impreuna, altfel ne vom clatina... Echilibrul nostru acum depinde de asta. Suntem 3 si suntem puternici impreuna.
Vom vedea...
#228
Postat 08 februarie 2016 - 20:31
Black...
#229
Postat 08 februarie 2016 - 20:55
Condoleante!
#230
Postat 08 februarie 2016 - 21:35