Draga Black, imi pare rau de asa vesti... e tare greu! Sunt si eu in exact aceeasi situatie ca a ta... mi-e frica de momentul cand va suna telefonul sa vin acasa. Mi-e frica de clipa aceea.. Si tata tot peste noapte a aflat, ultima faza, nemaiputandu-se face nimic... Am fost de 2 ori in vara in Ro si in august cand am fost ultima data, a fost cel mai greu... am venit inapoi in UK cu inima si sufletul firimituri. M-am adunat cu greu, incerc sa nu ma gandesc, dar cand sun acasa si/sau ii vad pe skype.. dupa ce inchid, mi se prabuseste iar si iar cerul peste mine...
Tata pare ca e resemnat, ba impacat cu situatia dar e ingrijorat tare pentru mama, ce va face si cum se va descurca singura.. si are doar 60 ani..
Scuze ca m-am intins, dar voiam sa iti spun ca mie mi-a facut bine sa vorbesc cu lumea din jur, prieteni/amici, chiar si aici pe forum, sa ii simt aproape, chit doar cu un cuvant, o vorba... Fii alaturi de el si petrece cat de mult timp poti. Eu as vrea sa fiu mai aproape sa il vad mai des. Si acum am in cap imaginea lui cand am plecat de la ei in vara, o tinea pe Sophia mea in brate si ochii ii erau in zare.... si gandul si...
Te imbratisez!