90 raspunsuri la acest subiect

[szivarvany]

Hmmmm...recunosc ca am suferit ca un ciine ,cind a inceput tata aceasta relatie.Am simtit o durere imensa,ce n-o pot transcrie in cuvinte.Insa...am pastrat pentru mine aceasta durere,de fapt i-am spus tatei ceva,insa nu la valoarea aia devastatoare din sufletul meu.

 

 

Cand tata avea pretendente, eu nu am simtit nimic. Apoi a venit sa o cunosc pe ultima doamna (el are 74 de ani aucm, ea vreo 70, dar intre timp s-au despartit ) i-am intrebat daca vor vreo binecuvantare sau ceva si mi se parea atat de aiurea, pana la urma erau oameni maturi si faceau ce vroiau ei.

 

Insa Mama avea o vorba: "mortii cu mortii, viii cu viii" . Cred ca de asta pentru noi a fost totul simplificat si nu am amestecat lucrurile.

 

 

Eu sa fiu in postura autoarei, nu stiu ce as face.

Dar iti doresc multa intelepciune

[AniMo]

AniMo, intamplarile povestite nu mi se par deloc din categoria 'nesimtire'. Vad doar o mare tristete...

 

Poate te-ar ajuta daca nu ai mai privi-o pe fosta sotie ca pe o adversara (asa reiese din ceea ce scrii, poate ma insel) ci ca pe o.. partenera. Iubiti (presupun) amandoua acelasi barbat iar intre voi nu poate fi vorba de competitie.

Hai sa fim seriosi! Ea nu mai iubeste pe nimeni, pt simplu motiv ca e moarta.

Cat despre partea cu ''adversara'', ai dreptate. Dar nu a fost asa de la inceput. Insa din cauza faptului ca mereu ''intervenea'' in momentele noastre am inceput sa nu o mai suport. Intre noi fie vorba, biata femeie nu are nicio vina. Vina apartine noua, astora care inca mai respiram. Cand intru in casa, dau cu ochii de poza lor, cand merg pe balcon dau cu ochii de tabloul ei, cand deschid calculatorul dau cu ochii de poza ei, cand deschid debaraua dau cu ochii de hainele si papucii ei.  

Nu am nimic impotriva goblenurile cusute de ea si agatate pe pereti, nu tin sa mut mobilele din loc, nu ma deranjeaza sa aud vorbindu-se de ea. Atata doar ca mi se pare prea mult.

Dupa parerea mea, nu mi se pare normal ca zi de zi cand intru in casa sa dau nas in nas cu ei doi (in poza inramata, desigur). Mi se strange stomacul sa ii vad ranjind cand eu am lacrimile uscate pe obraz. Imi amintesc de fiecare data, cel putin odata pe zi ca acum vreo doua luni eram la o petrecere si el avea ochii in lacrimi cand dansam blues. Frumos din partea lui ar fi fost sa-i faca un coltisor al ei in casa (oriunde, numai in dormitor nu), unde sa puna un tablou cu ea, o floare, o lumanare. Nu in orice directie ma intorc sa dau cu ochii de ea.

Ce sa zic? Mila imi este de el ca sufera, dar mila imi este si de mine.

[Katya]

 

 

Eu nu as putea sa traiesc in conditiile astea-eu ca persoana ce traieste cu un vaduv,i-am spus tatei

 

Andacos, exact despre asta era vorba la subiect (altfel  iti inteleg sentimentele de copil al unui vaduv), nu inteleg de ce te-au deranjat unele raspunsuri.

 

Una e sa sa pomenesti pe sotia decedata in contextul, de ex : "copilul a cazut si atunci raposata  a chemat ambulanta" , alta e s-o pomenesti cu "nimeni nu m-a ingrijit ca ea " sau  "si ea gatea ca tine de bine." Deci nu zice nimeni s-o ingropi cu totul, dar nici sa i-o impui partenerei actuale.

 

Poate ca nu sint situatii asemanatoare vaduvia si divortul, dar totusi, cind intri intr-o noua relatie, se cuvine sa lasi numai in inima ta trecutul  (e al tau si nu ti-l ia nimeni, ai dreptul sa-l plingi toata viata) si sa dai o sansa si un inceput bun noii relatii, ca de-aia intri in ea.

 

Animo, nu stiu nici eu ce sa-ti spun, e tare delicat subiectul, ai grija de tine si numai bine!

[marius]

Hai sa fim seriosi! Ea nu mai iubeste pe nimeni, pt simplu motiv ca e moarta.

Cat despre partea cu ''adversara'', ai dreptate. Dar nu a fost asa de la inceput. Insa din cauza faptului ca mereu ''intervenea'' in momentele noastre am inceput sa nu o mai suport. Intre noi fie vorba, biata femeie nu are nicio vina. Vina apartine noua, astora care inca mai respiram. Cand intru in casa, dau cu ochii de poza lor, cand merg pe balcon dau cu ochii de tabloul ei, cand deschid calculatorul dau cu ochii de poza ei, cand deschid debaraua dau cu ochii de hainele si papucii ei.  

Nu am nimic impotriva goblenurile cusute de ea si agatate pe pereti, nu tin sa mut mobilele din loc, nu ma deranjeaza sa aud vorbindu-se de ea. Atata doar ca mi se pare prea mult.

Dupa parerea mea, nu mi se pare normal ca zi de zi cand intru in casa sa dau nas in nas cu ei doi (in poza inramata, desigur). Mi se strange stomacul sa ii vad ranjind cand eu am lacrimile uscate pe obraz. Imi amintesc de fiecare data, cel putin odata pe zi ca acum vreo doua luni eram la o petrecere si el avea ochii in lacrimi cand dansam blues. Frumos din partea lui ar fi fost sa-i faca un coltisor al ei in casa (oriunde, numai in dormitor nu), unde sa puna un tablou cu ea, o floare, o lumanare. Nu in orice directie ma intorc sa dau cu ochii de ea.

Ce sa zic? Mila imi este de el ca sufera, dar mila imi este si de mine.

Mda... pot sa te intreb direct de ce nu-ti vezi de viata ta pentru ca e clar ca lumina zilei ca nu poti sa mergi mai departe in aceste conditii? Nu merge ti se strange stomacul... de ce te chinui singura?

[Victoria_mami]

Hai sa fim seriosi! Ea nu mai iubeste pe nimeni, pt simplu motiv ca e moarta.

Cat despre partea cu ''adversara'', ai dreptate. Dar nu a fost asa de la inceput. Insa din cauza faptului ca mereu ''intervenea'' in momentele noastre am inceput sa nu o mai suport. Intre noi fie vorba, biata femeie nu are nicio vina. Vina apartine noua, astora care inca mai respiram. Cand intru in casa, dau cu ochii de poza lor, cand merg pe balcon dau cu ochii de tabloul ei, cand deschid calculatorul dau cu ochii de poza ei, cand deschid debaraua dau cu ochii de hainele si papucii ei.  

Nu am nimic impotriva goblenurile cusute de ea si agatate pe pereti, nu tin sa mut mobilele din loc, nu ma deranjeaza sa aud vorbindu-se de ea. Atata doar ca mi se pare prea mult.

Dupa parerea mea, nu mi se pare normal ca zi de zi cand intru in casa sa dau nas in nas cu ei doi (in poza inramata, desigur). Mi se strange stomacul sa ii vad ranjind cand eu am lacrimile uscate pe obraz. Imi amintesc de fiecare data, cel putin odata pe zi ca acum vreo doua luni eram la o petrecere si el avea ochii in lacrimi cand dansam blues. Frumos din partea lui ar fi fost sa-i faca un coltisor al ei in casa (oriunde, numai in dormitor nu), unde sa puna un tablou cu ea, o floare, o lumanare. Nu in orice directie ma intorc sa dau cu ochii de ea.

Ce sa zic? Mila imi este de el ca sufera, dar mila imi este si de mine.

 

 

Sa ma ierti daca te supara ce scriu eu, insa mie mi se pare ca intrusa in relatia aia esti tu, nu sotia decedata. In locul tau, as pune punct relatiei, e clar ca el nu e pregatit si mi-as vedea de viata.

[viviana]

Victoria, AniMo nnu este intrusa in relatia asta.

Pur si simplu el a crezut ca este pregatit pentru o noua relatie. Si uite ca nu este. Inca.

Corect fata de AniMo ar fi sa-i spuna.

Dar, cel mai probabil este ca el nu stie ce vrea. Este impartit intre trecut si prezent.

[andacos]

Andacos, exact despre asta era vorba la subiect (altfel  iti inteleg sentimentele de copil al unui vaduv), nu inteleg de ce te-au deranjat unele raspunsuri.

 

Pai clar ca m-au deranjat...cind eu stiu cita suferinta,cita durere,cita incapacitate la o adica de a-ti continua normal viata si a incerca sa te aduni ,resturi,bucatele cu bucatele,iar din afara ,vine cineva -fara legatura sau fara sa aiba habar(mik fara suparare)si te catalogheaza ca needucat.

 

Este durere ,nu lipsa de educatie.

 

Dar ma rog ,aplicam acea mare si tare empatie ,doar cind ne convine!

 

Daca partenerului n u-i convine,nu-l tine nimeni legat cu forta,Insa sunt si parteneri ,pe care pur si simplu nu-i dernajeaza.

 

Nu,nu poti compara un divort ,cu decesul partenerului,am explicat de ce.

 

AniMo,nici eu nu cred ca relatia asta este pentru tine.Ti-am spus d ela inceput ca depinde de tine ,de gradul de intruziune pe care il accepti,pe care il acorzi sotiei decedate.

 

Iar tu nu esti dispusa de asa ceva,el-partenerul tau nu e pregatit sa traiasca doar cu tine,asa ca ...decizia iti apartine.

Editat de andacos, 08 septembrie 2014 - 17:52 .

[Victoria_mami]

Victoria, AniMo nnu este intrusa in relatia asta.

Pur si simplu el a crezut ca este pregatit pentru o noua relatie. Si uite ca nu este. Inca.

Corect fata de AniMo ar fi sa-i spuna.

Dar, cel mai probabil este ca el nu stie ce vrea. Este impartit intre trecut si prezent.

Din pdv emotional mie mi se pare ca exact asa e.

[Mik]

Dana, fara suparare, mama cind s-a casatarit cu tata, el era vaduv de 7 ani. Si mama n-a avut parte niciodata de comparatii de trei lei : "Sarmalele lu'X erau mai bune, X era mai harnica" sau alte cele.

Am mai scris : una e sa respecti suferinta celui de linga tine, si alta sa faci non-stop comparatii cu voce tare.

[andacos]

Eu cred ca cam abuzati de treaba cu sarmalele...nicio femeie nu face asa des sarmale,incit ele sa stea in centrul relatiei,ca punct al discordieie.

 

Repet,sunt situatii cind probabil revin amintiri la suprafata,nu neaparat sunt spuse cu intentia de a jigni sau a pune in inferioritate pe cineva...insa e drept ca poate fi luat foarte usor ca un aplomb.