180 raspunsuri la acest subiect

[Karina1986]

Marius,  daca te-ai insura cu o femeie intelectuala te-ai astepta sa-ti apara la usa pestele ei din trecut? Poti pricepe aluzia?

[Karina1986]

Am recitit mesajele voastre.

Daca pe unii ii deranjeaza astfel de  povesti nu inteleg pentru ce mai exista aceasta sectiune in care oamenii isi varsa probleme unor necunoscuti decat prietenilor sau familiei. Parerea voastra este impartiala si este normal sa fie mai sincera decat a unei persoane implicate emtional. Cine crede ca este usor sa iei o astfel de decizie inseamna ca nu are suflet.

[Karina1986]

Vai, Karina... cosmarul tau de acum a fost visul meu timp de vreo 8 ani, cat n-am putut face copii... Ma rugam sa se descopere un copil de-al sotului meu pe undeva... sa-l primesc, sa-l iubesc... Acum am copiii mei si vreau doar sa fiu sanatoasa si sa-i vad pusi la cale, dar daca ar veni acum un copil (mai cu seama mare!) de-al sotului... WELCOME!
Inteleg ca esti tanara, inteleg ca il vrei numai pentru tine si imi pare rau de tine sa suferi, dar... aici chiar n-ai ce face, nu e treaba ta, e a sotului. Si apoi, poate e de bine, poate va veti indragi, poate va va aduce bucurie in casa aceasta fiica mare care isi cauta radacinile. Nu cred ca vrea ceva de la sotul tau, nu se traieste chiar asa greu in strainatate. Iar daca femeia, mama, a plecat din tara acum 20 de ani, sunt sigura ca are o situatie. Poate nu i-a spus de sarcina pentru ca a fost o relatie scurta... ce sa vrei de la un pusti de 20 de ani...
In fine, pentru ca intrebi ce am face in locul tau. Eu m-as retrage si l-as lasa pe sot sa hotarasca ce are de facut. L-as sustine, l-as indemna sa nu amane, sa clarifice aceasta situatie si daca e copilul lui sa se poarte ca un tata... El oricum va face ce crede el ca e de facut, iar daca tu il vei contrazice, nu il vei apropia... Trebuie sa intelegi ca daca fiica lui vrea sa faca parte dn viata lui, ea va ocupa un teritoriu care nu se intersecteaza cu teritoriul vostru ca si cuplu. Si e oricum o zona in care tu nu ai nicio putere, doar sustinand-l vei fi luata in considerare si apreciata, altfel.. risti pur si simplu sa-l dezamagesti prea mult. Nu te gandi la mostenire, sotul tau va trai inca 40-50 de ani, mai e timp.
Dar ce titlu ai pus, ca in povesti :)

[Zenit]

El este extrem de debusolat si sincer nu-mi mai pasa...

ar trebui...

sunt atat de socata, dezamagita si nepregatita sa ma confrunt cu asa ceva incat nu imi mai pasa cine,cum sufera.

nu e vorba numai de sentimentele tale...

iar de suferinta se cere sa-ti pese...mai ales daca e a cuiva apropiat...

Eu nu imi doresc prezenta acelei femei cu acea fata in viata mea

sunt multe lucruri in viata care nu le dorim.... cu atenta chibzuiala si intelegere, facem necesarul compromis si invatam sa acceptam ...sau, sa NU acceptam...

Noi nu avem un copil, poate nici nu o sa pot face unul si atunci toata munca mea, toata agoniseala mea de-o viata o sa-i ramana acestei fete

si daca o sa cistigi la loterie si o sa ai bani de n-ai ce face cu ei ?

sau daca putinul / multul ramas dupa tine ai sa vrei sa-l dai si nu vei avea cui ?

si daca tu nu mai esti ce conteaza cui ramine daca e de folosinta cuiva ?

pe care nu vreau s-o cunosc sau s.o vad

poate ca tu pierzi

poate vrea sa cunoasca si sa vada pe altcineva intii, adica tatal ei ?

pe de alta parte daca o sa am un copil...de ce sa nu se bucure el de tot ce pot sa-i ofer?!?

o sa se bucure si copilul, de ce nu ?

Nu pot sa accept ideea ca individa aia imi pune la usa un copil de care eu nu am stiut nimic, ca din acest moment nu mai suntem doi ci trei.

s-a pus problema asta la usa ta?

Ea a spus ca doreste sa vina in tara pentru ca fata vrea sa-si cunoasca tatal...sincer...dupa 20 de ani.

de ce nu, daca e tatal ei ?

Eu i-am spus sotului ca asa ceva nu accept,

dar nu poti "ne-accepta"

este un fapt implinit

nu concep sa fiu mama vitrega la 28 de ani mai ales al unei fete de 20 de ani (femei pana la urma),

esti sotia tatalui ei

notiune asta de mama vitrega e perimata... vremea basmelor copilariei... Fata babei si a mosneagului.... Cenusareasa ...altele-s basmele-acum

nu accept o apropiere intre ei,

daca ESTE tatal ei, ne-acceptarea ta nu e de acceptat

si nu poti  nimic, e-n legea firii

cum o sa te opui tu, si ce plan (nefunctionabil si nerezonabil) ai pentru asta ?

nu vreau s-o fac pe politista in ce priveste fondurile noastre si nici ca sotul meu sa-i acorde timp.

dar cu fondurile lui e OK, nu?

nu prea poti cere asta asta..sa nu acorzi timp copilului TAU?

Stiu, sunt egoista, fata nu are vina...

asa, frumos....

vina este a sotului meu si a acelei femei.

da si nu ....nu neaparat o vina....incurcate-s caile Domnului... cine stie, cine stie ?

Sotul meu trebuia sa se convinga daca intradevar are un copil pe undeva iar nemernica aia daca a ales sa-si creasca copilul singura asa trebuia sa ramana nu sa distruga atatea vieti pentru ca nu a gandit.

nu-i mereu asa simplu...

poate nu e nemernica...

poate n-a distrus vieti...

distrugerea de vieti e mult mai rea....

e dimpotriva o viata nou-creata ... chiar daca in fata ta...chiar daca una care nu-ti convine

nu a facut-o inadins si nici premeditat sa-ti faca tie rau

Nici macar nu a interesat-o atunci cand a vb cu sotul meu daca eu am ceva impotriva.

e un fapt

careia NU te poti impotrivi

fapta, adica ea fata, exista.... de 20 de ani

deci ... de ce-ar interesa-o opinia ta?

faptelor de viata nu ne putem impotrivi ... ele s-au intimplat si gata... asta E viata

El pare extrem de afectat si imi spune intruna ca nu vrea sa ne distruga sufletele si sa piarda tot ce am construit 8 ani pentru un copil care nici nu e sigur ca este al lui.

intelept asa

Dar daca se adevereste ca este al lui, imi spune ca nu am nici un drept sa-i interzic sa tina legatura cu ea...

iarasi intelept si drept

Aveam niste probleme financiare si mi-a spus ca nu puteam avea un copil la momentul respectiv ca drept urmare am facut un chiuretaj. Ma urmareste zi de zi faptul ca mi-am omarat pruncul iar acum...vine un copil x in viata mea. Cum ma pot uita la fata asta cand eu stiu ca sotul meu nu a vrut copilul meu, cum sa accept ca el isi doreste s-o cunoasca cand pe al nostru nu a vrut sa-l cunoasca?

nu compara si nu face scenarii ..

e altceva... numai iti creste durerea ...las-o acum

Ca sa nu va mai spun ca am vrut s-o sun pe duduie sa aflu partea ei de adevar, sa aflu ce vrea de la viata noastra si de ce tocmai acum dar bineinteles ca numarul ei s-a evaporat.

nu, nu face asta, tu nu ai nici o legatura cu ea...

o are sotul tau....

mai incolo va fi altceva... acum nu ai dreptul

Deci ori sotul meu minte de ingheata apele si el stia de existenta acestul copil dar nu a vrut sa-si asume responsabilitatea pentru ca nu l-a dorit iar nebuna aia l-a facut stiind ca el provine dintr-o familie buna si ca intr-o zi copilul o sa fie asigurat financiar.

scenarii... cui trebuie?

Pe de alta parte imi este extrem de greu sa cred ca el a stiut, putea sa fie suparat pe ea dar la ce suflet bun are sigur avea gria de copilul ala. El m-a rugat sa nu afle nimeni de aceasta problema pana nu gasim o cale de rezolvare si asta ma pune pe ganduri. Daca el a ascuns tuturor asa ceva crezand ca ele sunt in alta tara si nu o sa-i afecteze viata cu prezenta lor?

rabdarea este suma tuturor lucrurilor ... vei vedea si vei intelege probabil mai mult

Habar n-am cum o sa ma descurc. Nu stiu ce sa cred, pe cine sa cred...sunt atat de socata incat pentru prima oara in viata mea nu-mi mai pasa de nimeni decat de mine.

las' ca trece... sunt lucruri si mai grele in viata, si nu putine

Mi-am dorit din suflet ca langa acest barbat sa gasesc linistea pe care eu n-am avut.o, chiar am crezut ca Dumnezeu mi-a luat pe o parte dar mi-a dat pe alta.

si poate ti-a dat si de data asta...

nu se stie niciodata

ai rabdare, iubire, intelegere si intelepciune ....

Am crezut ca el compenseaza lipsa familiei si ia uitati ca de fapt omul meu a oferit la randul lui suferinta unui copil.

cum asa, ca nu asta se-ntelege...

Editat de Zenit, 10 iunie 2014 - 07:13 .

[andacos]

Mie mi se pare asa un pic...nici nu stiu cum sa spun exact:naiv -fara intentia de a jigni?????

 

Da,cred ca mi se pare naiv sa-ti faci griji pentru "un copil"de 20 de ani-teoretic ,nu mai e copil,practic, femeia  are toate drepturile din lume sa-si cunoasca radacinile,sa-si cunoasca tatal.

 

Si tot un pic naiv mi se pare sa te numesti mama vitrega a unui"copil de 20 de ani",atunci cind de fapt nici nu traiti sub acelasi acoperis si mai ales ca exista o mama.

 

(o mica paranteza-sotia socrului meu -a doua,este de-o seama cu sotul meu )

 

Treaba cu averea insa,ca de fapt cred eu ca aici e problema ta cea mare e asa de domeniul fantasticului as spune...nu numai ca daca ti s eintimpla si tie ceva ,nu iei "nici macar un capat de ata"cum se spune cu tine,in al doilea rind,daca i se intimpla ceva sotului tau,nimeni nu te saraceste pe tine in defavoarea asa zisului copil.

 

Urita,foarte urita decizia mamei naturale a fetei de a-i ascunde sotului tau posibilitatea existentei unui copil din legatura lor.Da...este foarte urit!!!

 

Cred ca esti suparata,insa motive nu prea ai,mai ales ca la o adica si sotul tau a fost pus in fata unui fapt implinit!

Editat de andacos, 10 iunie 2014 - 07:47 .

[marius]

Marius,  daca te-ai insura cu o femeie intelectuala te-ai astepta sa-ti apara la usa pestele ei din trecut? Poti pricepe aluzia?

Inteleg aluzia insa este mult exagerata. Pentru tine casatoria este ceva material mai mult.... e un targ si cam atat. Asa cum banuiam treci totul prin prisma egoismului.Al meu... este cuvantul de baza ca si proprietate.

Sotul meu/copilul meu. Acest al meu inseamna relatie, suflet nu proprietate. Tu defapt nu ai incredere in el si asta completeaza dorinta ta de posesivitate.

Sincer nu cred ca te va accepta in viata lui. Mai mult (din pacate) aceasta posesivitate a ta o sa fie o problema reala pentru tine in viitor sa ai un sot si o familie. Pentru ca toti suntem oameni nu obiecte.

[Rufus]

Ca sa clarific treaba cu averea, etc. In primul rand muncesc de la 17 ani ca sa-mi fac un rost in viata, facultatea am facut-o invatand la munca, am zile cand uit sa mananc de cata treaba am. Am muncit si am invatat ca sa pot da copilului meu ce mie ai mei nu mi-au dat. E pur si simplu o dorinta pe care nu mi-o inhib, mi-am promis ca daca in viata asta aduc pe lume un suflet am sa fiu leoaica, nimeni si nimic nu o sa se apropie de el si pentru el o sa fie totul. Nu stiu daca inteleg multi cum este sa fi un copil batut, dat afara din casa, crescut de bunici ca nu te-au vrut parintii, crescut printre certuri si etc. Repet, eu nu am avut si am muncit de mi-au sarit capacele sa ajung aici. Nu vreau decat liniste si sa stiu ca am un om doar al meu sufleteste si sper ca integeti ce spun.

 

Eu, din ceea ce am citit de la tine, deduc ca aici sta esenta problemelor tale. Daca se poate spune ca sunt probleme.

Te inteleg, imi pare rau ca viata ta a luat o turnura nedorita...dar mie nu mi-a placut mesajul (mesajele) tale. Desigur, in ceea ce scriu se regaseste si parerea unui barbat.

Dincolo de surprizele care au aparut brusc, de intrebarile fara raspuns, ba chiar de suspiciuni, pe undeva intemeiate, razbate un egoism feroce scos in evidenta de o panica absurda, dupa parerea mea. Daca este ceva sa-ti scuze comportamentul si gandirea este elelementul-surpriza, dar modul de reactie...complet nepotrivit.

Nu poti sti ce doreste "nemernica" aia care-i cere sotului tau sa vada fata. Sunt situatii delicate, sunt in joc suflete , adica ceva mai mult decat dorinta ta de "numai al tau". Lumea se invarte oricum, ca vrei tu sau nu si, de obicei, dorinta cuiva de a se detasa undeva, pe o insula sigura este o utopie.

Cumva insa, destinul este drept si felul tau de a fi rezolva lucrurile. Faptul ca esti hotarata, ca ai dat un termen, este corect, sper sa ai taria sa decizi intr-un fel sau altul. Este corect pentru partenerul tau, care trebuie sa stie care-ti sunt intentiile, gandirea...doar esti aleasa lui, ati gandit ca veti trai impreuna pentru totdeauna.

Ei bine, in felul in care pui problema, eu nu vad decat un final, nu-mi place finalul asta, dar recunosc ca oamenii sunt diferiti si fiecare are dreptul sa traiasca dupa cum se simte bine. Sper doar sa fii corecta, sa-ti vezi de viata ta fara a rani vietile altora care nu au avut intentia sa te raneasca pe tine.

[Karina1986]

Eu v-am rugat sa-mi spuneti cum ati proceda voi in aceasta situatie.

Bineinteles ca exista mai multe acumulate care impreuna cu aceasta veste m-au facut sa trag linie si sa fiu radicala. Si asa ma simt prost ca-mi pun viata pe tapet si accept sa fiu trasa la raspundere.

 

Nu cred ca am fost clara asa ca:

1. Nu vrea sa faca testul de paternitate motivand ca nu vrea sa o recunoasca ca si copil legitim si ca vrea sa lase lucrurile asa ( e corect sau nu e corect fata de mine si fata?)

2. Ma minte ca nu a stiut de ea dar am gasit poza, se incurca atunci cand il intreb ceva. una spune acumm alta spune peste ceva timp.

3.L-am rugat sa-mi dea numarul Doamnei sa vorbesc cu ea si se balbaie, numarul ei chipurile a disparut, nu stie cum o cheama, nu stie nimic despre ea.

4.Daca fata era mai mica poate puteam sa ma apropii de ea, are totusi aproape varsta mea. Ma simt mega penibil numai cand ma gandesc. Eu am avut de tras destule din cauza diferentei de varsta dintre mine si sotul meu. Aici nu pot avea pretentii sa intelegeti, poate intelege doar cineva care s.a luptat cu prejudecatile oamenilor.

5.Poate ne iubim noi dar casnicia nu mergea struna. Poate daca aceasta mergea bine inghiteam situatia si ma comportam in consecinta.

 

Marius, pricipiul este fix acelasi. Situatia diferita.

 

Si incercati totusi sa-mi spuneti cu ati proceda voi, va multumesc pentru sfaturi dar eu prefer sa raman egoista decat naiva. I-ati da cu tigaia in cap pentru minciuni sau ati accepta? Cum ati proceda.

 

Kari.

[Karina1986]

Eu, din ceea ce am citit de la tine, deduc ca aici sta esenta problemelor tale. Daca se poate spune ca sunt probleme.

Te inteleg, imi pare rau ca viata ta a luat o turnura nedorita...dar mie nu mi-a placut mesajul (mesajele) tale. Desigur, in ceea ce scriu se regaseste si parerea unui barbat.

Dincolo de surprizele care au aparut brusc, de intrebarile fara raspuns, ba chiar de suspiciuni, pe undeva intemeiate, razbate un egoism feroce scos in evidenta de o panica absurda, dupa parerea mea. Daca este ceva sa-ti scuze comportamentul si gandirea este elelementul-surpriza, dar modul de reactie...complet nepotrivit.

Nu poti sti ce doreste "nemernica" aia care-i cere sotului tau sa vada fata. Sunt situatii delicate, sunt in joc suflete , adica ceva mai mult decat dorinta ta de "numai al tau". Lumea se invarte oricum, ca vrei tu sau nu si, de obicei, dorinta cuiva de a se detasa undeva, pe o insula sigura este o utopie.

Cumva insa, destinul este drept si felul tau de a fi rezolva lucrurile. Faptul ca esti hotarata, ca ai dat un termen, este corect, sper sa ai taria sa decizi intr-un fel sau altul. Este corect pentru partenerul tau, care trebuie sa stie care-ti sunt intentiile, gandirea...doar esti aleasa lui, ati gandit ca veti trai impreuna pentru totdeauna.

Ei bine, in felul in care pui problema, eu nu vad decat un final, nu-mi place finalul asta, dar recunosc ca oamenii sunt diferiti si fiecare are dreptul sa traiasca dupa cum se simte bine. Sper doar sa fii corecta, sa-ti vezi de viata ta fara a rani vietile altora care nu au avut intentia sa te raneasca pe tine.

Multumesc pentru raspuns. Pentru ca nu vreau sa ranesc pe nimeni (desi observ ca de ce e in sufletul meu nu-i pasa nimanui) am nevoie sa stiu adevarul pe care el nu mi-l spune. Asa cum imi expune el situatia ,, femeia respectiva este o nebuna care ii pune in carca un copil pe care nu-l vrea" nu e ok. Eu nu cred asa ceva, sincer, vreau sa vorbesc cu ea. Tocmai de aceea i-am dat termen si sper sa constientizeze ca nu poate lasa lucrurile asa. El vrea pur si simplu sa stam in asteptare si cand vor ele sa sune vedem atunci. Pe bune acum...nu sunt intr-un film prost. Asta e realitatea, trebuie rezolvat. Nu pot decide eu ce a fost in trecutul lui, nu-i pot pune streangul de gat ca nu s-a protejat la 20 de ani, imi vine sa-i trag o mama de bataie acum (exagerez) dar ma afecteaza pe mine in prezent trecutul lui. As vrea totusi sa cred ca nu vorbiti serios cand spuneti ca nu este treaba mea, as vrea sa cred ca glumiti. Nu este corect.

 

Kari.

[Rufus]

1. Pentru el poate fi o veste la fel de neasteptata, chiar daca candva a aflat despre existenta fetei. Nu vrea sa faca testul, asta poate fi deocamdata, nu se considera tata, spera ca totul sa fie neadevarat. Va face testul daca va fi obligat sau daca va dori, la un moment dat, dar deocamdata nu vrea. Iar "ajutorul" primit de la tine nu il linisteste. Este foarte corect sa nu faca testul acum, daca nu doreste, nu este un robot care sa faca la comanda ce i se cere. Repet, poate fi o situatie foarte, foarte delicata pentru el, daca intelegi bine, daca nu-nu.

2. Aici ai ceva dreptate; nu stiu de ce te minte, poate a stiut si n-a crezut, poate ca nu a dorit sa afli ceva ce gandea ca nu are rost sa va intunece existenta, poate te cunoaste cat de cat si anticipa reactia...nu e o scuza, sunt insa motive foarte posibile pentru care n-a vrut sa se "spovedeasca".

3. Nu vad ce ai avea de discutat cu femeia respectiva, cel putin in faza asta nu exista motive ca sa te conversezi cu ea. Tot pentru ca te cunoaste si anticipeaza, e normal sa nu-ti dea numarul.

4. Nu stiu de ce te simti aiurea pentru varsta fetei lui. Nu te pune nimeni sa o ingrijesti, sa o educi sau sa-i stabilesti viitorul.

Eu am fata infiata, are 20 de ani si da, vrea sa-si cunoasca mama. Ma intreb...oare ce s-o intampla in familia aia a femeii, cand s-o duce fie-mea la usa lor, daca da de oameni ca tine? Ca nu se duce sa ia nimic...vrea doar s-o cunoasca. Ei?

5. Dragoste mare, dar casnicie cu probleme. Imi pare rau. S-ar zice ca nu exista asa ceva, din dragoste accepti si greul din viata partenerului, ca fiind si viata ta. Cumva, la voi nu se intampla. Pacat...

 

Eu nu pot sa-ti spun ce ar trebui sa faca o femeie...insa eu (desigur, din cele scrise de tine) nu m-as simti prea fericit in postura de sot al tau. As fi, categoric, de acord cu tine ca problema trebuie rezolvata.