Buna ziua mamaici de mai,
Nu am reusit sa va citesc din urma, dar urmeaza.
M-am internat pe 23 aprilie pentru monitorizare, urmand sa plec acasa dupa-amiaza si sa ma intorc a doua zi de dimineata.
Traseele la monitorizari au iesit usor modificate, la eco si doppler toti indicii de rezistenta perfecti.... de asta insist pe monitorizarile astea pentru ca ele reflecta starea de bine la bebei in uter. Se fac dupa 32/34 de saptamani cand pot porni problemele tardive in sarcina, desi ecografic totul e ok. Asta ca o mica paranteza.
Si astfel traseul fiind usor modificat (usoara tahicardie), bebe extrem de agitat de vreo 3 zile, se decide sa raman peste noapte, doctora mea fiind de garda... Noapte extrem de agitata peste ea... peste 8 nasteri in ziua respectiva, din care 4 cezariene, apoi cazurile de urgenta, mamici batute si cate si mai cate mi-a povestit...
A doua zi de dimineata pornim cu verificarile, traseu modificat, bebe extrem de agitat, contractii nedureroase, dar de nastere nu braxton hicks, eco doppler indici de rezistenta perfecti (adica spre limita inferioara), eu cu clexane facut la 11 seara, dimineata mancata se decide impreuna cu seful de sectie si cealalta doctora care ma supraveghea intervenitia de urgenta, clar bebe e in suferinta fetala. Si asta cu doctora mea pe final de garda de 36 de ore... Am fost intepata peste tot in acelasi timp si am facut o gramada de injectii in 5 minute (vena, fund, montata branula in acelasi timp... ziceai ca sunt pernita lor de ace) pentru pregatirea mea de anestezie generala, rahia exlusa din start pentru ca erau foarte putine ore la la ultimul clexane si anestezistul mi-a spus clar ca nu vrea sa ma trezesc cu paralizie din cauza producerii vreunui hematom... am rasuflat usurata pentru ca nu vroiam rahie... fuguta, fuguta am sunat repede sotul sa-i spun: draga in 10/15 minute vine bebe si atat.
Urmatoarea pregatire a fost interventia pentru bebe, fiind usor prematur si cu suferinta fetala s-au temut de ceea ce era mai rau, nu avusesem timp pentru dexametazona si alte pregatiri, si se pregateau pentru cele mai rele scenarii... am avut noroc ca am avut cea mai buna neonatoloaga prezenta in spital chiar in dimineata aceea...apoi am intrat in operatie... mi-a scos vechea cicatrice si pe bebe.
Surpriza mare a fost ca a iesit perfect... nu a fost intubat, a respirat singur de cand l-au scos... greutate 2850, scor Apgar 9 penru usoara tahicardie avuta... doctora mi-a zis ca a iesit de 10, iar pe biletul de externarea asa si scrie scor apgar 10... ce mai conteaza dupa o zi asa palpitanta.
M-am trezit chiar pe masa de operatie cand ma mutau pe targa, eram asa de ametita, dar cand am ajuns la terapie deja eram mai coerenta si am inteles ca s-a nascut si totul e bine... in sfarsit reusisem...aveam un bebe viu, sanatos si am inceput sa plang... de ma calma o asistenta ca sa stau linistita ca imi face calmant adaca ma doare operatia... i-am spus ca plang de bucurie du pa o sarcina pierduta... apoi la 4 dupa-amiaza a resuit sotul sa convinga o asistenta sa-l aduca pe bebe 5 minute... si a venit si mi l-a pus putin pe pispt pentru ca eram inca de ametita dupa.. anestezie.... iar acela a fost momentul perfect, am simtit ca toate panicile mele s-au evaporat si pot sa ma bucur fara sabia lui Damocles tot timpul deasupra capului...
Robert e un baiat cuminte, papa bine... am invatat impreuna lectia alaptarii si schimbarii primului scutec...
Ieri am iesit din spital dupa ce ne-am facut toate vaccinurile si analizele si am iesit bine... bebe nu are probleme cu tiroida, care i-a fost si lui testata...
Acasa incercam sa ne acomodam si sa-l integram in viata noastra. Oboseala e cronica, de asta nici n-am reusit sa intru sa povestesc... iar alaptat e o inginerie adevarata si nu cea mai placuta chestie... cand trage bebe, face vacuum si doare nenicule... nu as fi crezut ca o gurita asa mica trage cu atata putere...
Va citesc din urma la urmatoarea pauza... bebe se trezeste si trebuie mai intai schimbat si apoi alaptat... diseara avem si prima baita...