E tare dificila situatia si iti inteleg toata framantarea: te simti ca intr-o inchisoare: sa ma eliberez? ce e dincolo de gratii? e soare si fericire? cum ii va fi fiicei mele? sa raman? si unde-s eu cu dorintele si viata mea? asta sa fie tot?
Cred ca multe dintre noi trec prin aceasta perioada, macar o data in viata. Ai posibilitatea sa rupi gratiile si sa iesi din aceasta relatie care pe moment te sufoca sau sa te consolezi ca esti la caldurica si ca, desi nu e raiul, macar supravietuiesti. Spuneai ca ai mai trecut prin asemenea momente si ca le-ai depasit.
Bun, voiai sa iti spunem ce-am face noi in situatia ta. Problema e ca nu stiu ce simti pentru sotul tau: daca il iubesti, atunci lupta, si asta nu cu haine noi si lenjerie sexi, ci cu un consilier familial, vorbeste cu el, zbiara la el sa inteleaga gravitatea situatiei si lucrati impreuna la relatie, asa cum iti trece prin cap. Daca nu il mai iubesti absolut deloc, n-are sens sa mai ramai, e pentru amandoi mai bine sa va despartiti. Chiar daca are obiceiuri enervante, daca face lucruri care te scot din sarite, poti sa schimbi ceva-ori la el, ori la tine, sa il accepti de exemplu asa cum e. Dar daca ti-e indiferent...
Stiu ca nu e simplu, dar asta e solutia: daca sunt sentimente, orice e posibil, dar- vorba lui Rebreanu "daca dragoste nu e, nimic nu e". Si mai vin cu un citat care-mi place mult: daca vrei, vei gasi cai de rezolvare, daca nu vrei, vei gasi scuze.