43 raspunsuri la acest subiect

[anca_27]

Ce subiect depresiv...

Prea. Si totusi o parte de viata reala. 

 

24+ la noi in culcus

[a_alinta]

lasand la o parte prima zi dupa nastere cand am ajuns acasa si cand am plans  din orice  , eu nu am plans ca mama.  am lacrimi de bucurie in ochi de fiecare data cand realizez ce experienta miraculoasa este faptul ca poti sa dai viata   dar nu am plans niciodata in calitate de mama, ca sa zic asa!

Editat de a_alinta, 07 aprilie 2014 - 04:58 .

[anca_27]

lasand la o parte prima zi dupa nastere cand am ajuns acasa si cand am plans  din orice  , eu nu am plans ca mama.  am lacrimi de bucurie in ochi de fiecare data cand realizez ce experienta miraculoasa este faptul ca poti sa dai viata   dar nu am plans niciodata in calitate de mama, ca sa zic asa!

Pai cand ai ajuns acasa si plangeai din orice, nu era in calitate de mama? Normal ca multe alte experiente de bocit sunt si de bucurie, dar isi are si plansul rostul lui. Nu suntem mai putin `femei` sau `barbati` daca plangem. Suntem oameni dotati si cu lacrimi.

 

24+ la noi in culcus

[ellinia]

Si eu am lacrimat - plans in adevaratul sens al cuvantului -nu, de multe ori. In special atunci cand am simtit ca mi se nedreptateste copilul. Cred ca mai mult furie a fost. Si ieri cand am citit subiectul asta mi-au dat lacrimile, asa ca poate sunt cam prea sensibila.

[moonchild]

Eu cred ca mamele plang pentru ca au sansa de a-si retrai copilaria, pas cu pas, alaturi de copiii lor si de a retrai tristeti/frustari pe care in copilarie nu au avut ocazia sa si le exprime, din diverse motive, si le-au "inghitit". Cred ca este un plans care "curata" sufletul si le face mai puternice.

[andacos]

Eu cred ca mamele plang pentru ca au sansa de a-si retrai copilaria, pas cu pas, alaturi de copiii lor si de a retrai tristeti/frustari pe care in copilarie nu au avut ocazia sa si le exprime, din diverse motive, si le-au "inghitit". Cred ca este un plans care "curata" sufletul si le face mai puternice.

In cazul meu,sigur Nu asta este explicatia.

 

Eu am sufletul atit d eplin de bucurie,incit bucuria se manifesta prin plins.

 

Bine ca baiatul meu n-a facut decit o serbare in Germania(la care am plins de nu ma puteam stapini,fiind de 6 luni in Germania si cinta si el alaturi de colegi in germana)ca ma credeau astia nebuna de pling aiurea!

 

Eu am plins(tot asa in hohote inabusite )cind a intrat nepoata mea in clasa I!

 

Nu stiu ,sunt extrem de emotionala cind vine vorba de copilul meu,de familia mea...e un fel de a-mi exprima bucuria,sentimentele,fericirea...

 

Dana

[tora97]

eu ma pomenesc plingind la orice inseamna o imlicare emotionala: filme, stiri, muzica, daruri primite/facute, serbari, examene, amintiri, emotii, etc. cei din anturaj s au obisnuit ca una doua mi se umezesc okii in ecl mai light caz...

cind copilul imi este nedreptatit nu pling.. dar ma umplu de o furie netarmuita

ultima oara am lacrimat la melodia/campanie a trupei taxi "o tacere in ochi"

 

aia e: nasterea anei mi a schiopatat neuronii

[Letitia1]

Eu cred ca mamele plang pentru ca au sansa de a-si retrai copilaria, pas cu pas, alaturi de copiii lor si de a retrai tristeti/frustari pe care in copilarie nu au avut ocazia sa si le exprime, din diverse motive, si le-au "inghitit". Cred ca este un plans care "curata" sufletul si le face mai puternice.

Nici la mine nu e din cauza asta. Din contra, barbata-meu si-a retrait toata copilaria alturi de baiat, ii cumpara tot ce i-ar fi placut lui sa aiba si asta ma cam deranja.

 

Iubirea de copiii e cu totul speciala. Cine nu are nu intelege cum e asta. Nu crezi ca poti iubi atit de mult pina ai copil. Este singura fiinta pentru care mi-as da viata fata sa ezit.

[Letitia1]

lasand la o parte prima zi dupa nastere cand am ajuns acasa si cand am plans  din orice  , eu nu am plans ca mama.  am lacrimi de bucurie in ochi de fiecare data cand realizez ce experienta miraculoasa este faptul ca poti sa dai viata   dar nu am plans niciodata in calitate de mama, ca sa zic asa!

OFF TOPIC

 

Alinta, ai avatarul similar cu al lui Marius si te citeam crezind ca-l citesc pe Marius . Ma gideam, Doamne am crezut ca al meu barbat e exagerat, dar Marius ii intrece pe toti! Vedeam ca scrie ca el nu a plins ca mama si ma asteptatm sa scrie ca a plins ca tata!!!

Editat de Letitia1, 07 aprilie 2014 - 15:06 .

[sweet_y]

Eu cred ca mamele plang pentru ca au sansa de a-si retrai copilaria, pas cu pas, alaturi de copiii lor si de a retrai tristeti/frustari pe care in copilarie nu au avut ocazia sa si le exprime, din diverse motive, si le-au "inghitit". Cred ca este un plans care "curata" sufletul si le face mai puternice.

imi place mesajut tau, sunt deacord cu tine!