342 raspunsuri la acest subiect

[mina]

Daniela, o fi crezut forumul ca ti a placut taaaare mult mesajul meu :))))))))
Te inteleg din plin, eu amde furca rau de tot cu acest " invatat in brate" dar din fricire doar un timpul zilei.

[DarkBendis]

Eu chiar nu am absolut nici o problema cu tinutul in brate, sau la san, in cazul meu. Pe piticuta  o tin in brate cat doreste, si tati face la fel. Si da, nu suport sa o aud cum plange, ma duc la ea  imediat. Asa am facut la vremea lui, si cu juniorul si e un copil independent si echilibrat. Nici mie nu mi-ar conveni sa fiu necajita si sa plang, si sa fiu lasata sa plang singura ca "sa nu ma invat" sa fiu alinata.

 

Piticuta e un pui mic, si are nevoie de noi acum... si trece repede vremea oricum, si voi regreta vremurile astea, cand doar luind puiul in brate, toate problemele se rezolva si mami sau tati face sa fie totul bine...

Editat de DarkBendis, 27 aprilie 2014 - 01:34 .

[Elena_R]

Andra, asa zic si eu, daca acum nu stau cu ea in brate atunci cand :)

In seara asta aveam program de iesit la cina cu sotul si niste prieteni. Ajungem noi la restaurant, ma suna mama: plange fata cu suspine ( ceea ce cu mine nu face niciodata) .. Ma rog, ii zic eu ce sa faca sa o calmeze si ii zic ca sun in 10-15 min. Sun eu mai incolo, deja plangeau amandoua :) zic ok, asta e, ma duc acasa... Cand am ajuns parca I s -a luminat fata, avea ochisorii rosii deja si era super agitata.. Dar s-a linistit pana la urma .. La 12 a adormit mititica.. Bine ca am plecat acasa totusi, ca nu as fi putut sta linistita. Asa mila mi a fost de ea..

[mina]

Mah, amu nu va imaginati ca dac exercitii de plans cu ea sa se dezvete de stat in brate. Cat putem de mult si noi o tinem " pe camila" asa zice tati la tinut in brate fiinca pozitia ei favorita e pravaluta cu fata in jos pe antebratul lui, cu bratele si picioarele atarnate...doarme in pizitia aia de numa, tre sa va arat o poza. Insa, cruda realitate este ca de multe ori in timpul zilei sunt singura cu ea si ajunsesem la sit neplacuta ca nu putea sta fara camila nici cat sa i curat si fierb legumele. Plus ca l mai am si pe Matei, nu zuc sa apuc sa gatesc pt el, da macar sa i pun in farfurie fara sa se sufoce mandra de plans... Altfel, cum ziceam, avem toata disponibilitatea si nu am absolut nicio temere legata de independenta de mai tarziu, aia tibe de firea copilului, cum il cresti, multe altele....

[danyce]

Eu chiar nu am absolut nici o problema cu tinutul in brate, sau la san, in cazul meu. Pe piticuta  o tin in brate cat doreste, si tati face la fel. Si da, nu suport sa o aud cum plange, ma duc la ea  imediat. Asa am facut la vremea lui, si cu juniorul si e un copil independent si echilibrat. Nici mie nu mi-ar conveni sa fiu necajita si sa plang, si sa fiu lasata sa plang singura ca "sa nu ma invat" sa fiu alinata.

 

Piticuta e un pui mic, si are nevoie de noi acum... si trece repede vremea oricum, si voi regreta vremurile astea, cand doar luind puiul in brate, toate problemele se rezolva si mami sau tati face sa fie totul bine...

Andra, ce zici tu e altceva!!!!! Si noi luam copiii in brate cand ei chiar plang!!!

Nu ii luam direct in brate cand ei doar scancesc o secunda, fie ca se trezesc putin din somn, fie ca protesteaza (nu plang, insa scot niste sunete ce imita plansul) ca sunt lasati din brate dupa ore intregi de joaca si ei sunt morti de somn..In momentele alea, daca sunt tinuti in brate, chiar mai maraiti sunt.Nu stiu cum sa spun, ca sa fiu inteleasa, ca vad ca sunt inteleasa exact pe dos.

Nici mie nu-mi place sa planga copiii. Niciunul din noi, nici eu, nici sotul, nu ii lasam sa planga de durere, de foame, de orice ar fi. Ne ocupam de ei, dar nu doar tinundu-i non stop in brate...Cum sunt 2, ne si jucam cu ei amandoi deodata, de multe ori pe salteluta lor de activitati ca nu avem cum care 20kg.

Acum e si perioada de eruptie a dintilor. Ii luam in brate si sa-i alinam. Sunt momente cand continua sa planga si tinuti in brate, chiar daca sunt dati si cu Dentinox....In momentele alea ma irita la culme daca mi se mai spune sa fac ceva (ce naiba altceva) ca al meu copil sa se opreasca din plans..Eu atunci oricum ma plimb cu copilul prin casa, el in bratele mele, incerc sa-l alin.Cand cineva mai si vine si mi-l ia din brate (mama ni-i ia din brate pentru ca ea crede ca la ea se linistesc mai repede) in acele momente, o iau razna..

Asadar, va rog sa nu veniti prea repede cu concluzii pripite legate de luatul in brate al copiilor. E un subiect mult prea delicat..Sunt pur si simplu bunici care considera ca bebelusii non-stop tre tinuti in brate, zi lumina. Ii strica ritmul altfel.De asta vorbea si Mina. Eu ii dadeam dreptate. Nu cred ca voi va permiteti sa faceti asta non-stop. Nu aveti cum!

[danyce]

Mah, amu nu va imaginati ca dac exercitii de plans cu ea sa se dezvete de stat in brate. Cat putem de mult si noi o tinem " pe camila" asa zice tati la tinut in brate fiinca pozitia ei favorita e pravaluta cu fata in jos pe antebratul lui, cu bratele si picioarele atarnate...doarme in pizitia aia de numa, tre sa va arat o poza. Insa, cruda realitate este ca de multe ori in timpul zilei sunt singura cu ea si ajunsesem la sit neplacuta ca nu putea sta fara camila nici cat sa i curat si fierb legumele. Plus ca l mai am si pe Matei, nu zuc sa apuc sa gatesc pt el, da macar sa i pun in farfurie fara sa se sufoce mandra de plans... Altfel, cum ziceam, avem toata disponibilitatea si nu am absolut nicio temere legata de independenta de mai tarziu, aia tibe de firea copilului, cum il cresti, multe altele....

Perfect de acord. La asta ma refeream si eu.Eu am 3 copii si fiecare are nevoie de atentie....Trebuie sa ma pot ocupa de toti si fiecare are nevoie de partea lui de rasfat, alinare, etc.. Pediatra care i-a vazut ultima data si a concluzionat ca ei sunt la fel de bine dezvoltati din toate punctele de vedere (inclusiv limbaj, dexteritate, etc....) la fel ca un copil unic si nascut la 40 de saptamani (nu 35,5 sapt), a zis ca se vede clar ca ne ocupam indeaproape de ei. Altfel nu ar fi ajuns lal acest nivel. De ii lasam in voia sortii sa planga la ei in patut ca sa ne fie noua simplu, nu era asa..

Si acum, mai inainte l-am lasat pe Patrick din brate (dupa mai bine de o ora de rasfat) sa pot manca. Acum se joaca frumos in tarc si rade. Trebuia sa-l tin neaparat in continuare in brate?

E o mica mare diferenta intre ce relatati voi si ce incercam sa spun eu. Nu am dispozitia necesara de a spune pe ocolite ce simt si cred, asadar o fac pe sleau.

Editat de danyce, 27 aprilie 2014 - 10:36 .

[onnu]

    Nici la noi zana nu sta numai in brate.nu ca nu ar vrea ea sau nu am vrea noi, dar e cam greu sa te ocupi si de casa si de celalalt copil cu bebe la subbrat.Atunci cand stiu sigur ca nu are un motiv serios de plans o pun in carucior si o iau dupa mine prin casa, povestesc cu ea, ii explic ce fac eu acolo, ii arat, si imediat ii trece smiorcaiala.Cum ma intorc putin cu spatele sau dispar cateva secunde din peisaj, iar incepe.Revin...se calmeaza...De-ar fi s-o iau in brate la fiecare scancet cred ca n-as apuca nici sa merg la toaleta. Cel mai rau e atunci cand ii e somn, fiindca plange in hohote si daca o iau in brate mai rau fac.Cat am stat cu ea acasa era invatata sa adoarma numai pe bratul meu ("camila" de care zicea Mina), dar cu tati s-a invatat sa adoarma in carucior.Plange un pic, pana isi gaseste o pozitie buna si adoarme.De obicei nu dureaza mai mult de 2 min.

 

     Si ma gandesc, totusi, cum il ajuta pe un bebe tinutul asta permanent in brate???Poti sa ii oferi afectiune si din alte "pozitii", ca sa zic asa.Acum sunt la varsta la care fac o multime de achizitii...Cum invata ei sa se intoarca de pe op parte pe alta, sa se ridice in patru labute, sa mearga etc.....din brate??!!Independenta motrica si-o dobandesc numai prin propriile incercari...Iar reusitele le ofera bucurie, satisfactie,care automat duc la  incredere de sine......Chiar si plansul ala nervos, cand nu reusesc sa faca un anumit lucru, face parte tot din procesul de dezvoltare.   

 Si mie mi se rupe sufletul cand o aud plangand, chiar si atunciu cand stiu ca nu-i nimic grav.Si mai rau e cand sunt cu ea in brate si vine si Erika sa ma traga de pantaloni, plangand ca vrea si ea in brate....De multe ori nu stiu cum sa ma impart,fiindca Erika e mica si ea, si nu intelege tot timpul ca bebe are nevoie de atentie permanenta.Ma refer la cazurile in care cea mica e falamanda, somnoroasa sau o doare ceva....E frustrant, ma simt de parca ar trebui sa aleg intre ele.....

[cocopuff]

In toata povestea asta cu tinutul in brate - care tinde adesea sa devina contondenta - eu am gasit lamuritoare doua carti: Conceptul Continuum de Jean Liedloff si Your Competent Child de Jesper Juul. 

Pana la urma parinteala este oricum ceva atat de personal si propriu incat nimeni nu are de ce sa convinga pe nimeni si nimeni nu are de ce sa isi apere sau argumenteze pozitia in fata nimanui. Cu excluderea cazurilor grave de neglijenta sau abuz, desigur. :P

 

PS. Cred ca pot si trimite pdf-urile cartilor, daca e cineva interesat

[ela_ella2003]

Eu vreau cocopuf, daca se poate!

[DarkBendis]

"Continuum Concept" e o carte fantastica, fiecare parinte ar trebui sa o citeasca, o recomand si eu.

 

Cocopuff, poti sa imi trimiti si mie pdf-ul la "Your Competent Child", daca poti, te rog frumos. Pe asta nu o am si as dori sa o citesc, am auzit de ea.

Multumesc anticipat