19 raspunsuri la acest subiect

[Selene_Bunny]

Plus, sunt destui oraseni care au decis sa isi cumpere casa cu teren la tara. Sunt destui oraseni care au pornit acolo mici afaceri - cu legume, fructe, paine. Toate cu gustul de altadata.

[andacos]

Selene,eu cred ca depinde si de zona unde ai terenul...ca daca e la cucuiata din deal ,unde efectiv nu potzi construi(fara retzea de apa,canalizare,curent,gaze in apropiere) dar nici semana nimic...e doar o bucata d epamint ...pe care trebuie sa platesti impozit!

 

Dana

[ela_04]

Eu intodeauna am respectat pamantul... valoarea lui, siguranta pe care ti-o da, si mi-am cumparat o casa la curte... casa veche, batraneasca, unde desi aveam toate utilitatile si conditiile era totusi o casa de pamant.

Acum ne-am apucat sa o demolam, sa construim alta, pe placul nostru. Insa nu fac casa pt a o lasa mostenire   nici nu i-au nimic dupa mine...  o facem pt noi...

Nu am asteptat nimic mostenire, mi-a placut sa muncesc si sa am un trai placut si confortabil... sper sa pot lasa asta mostenire copiilor mei... iubirea pt munca, placerea lucrului realizat de tine.

Eu asta consider ca e mare lucru... sa nu astepti niciodata nimic de la nimeni. Sa-ti faci drumul tau, sa muncesti pt el si sa te bucuri pt realizarile tale atatea cate sunt. 

[andacos]

Ha..Ela...eu recunosc(desi nu sunt intereesata absolut deloc material)ca mi-ar fi placut sa primesc mosteniri care sa-mi permita sa-mi petrec viatza altfel decit job-casa-vacantza!

 

Recunosc!!!!!

 

Citeva milioane mi-ar sta bine-n cont...

[MariaG]

:)) eu inca mai visez ca voi primi candva o mostenire neasteptata :))) 

Ba, cand simt ca nevoile familiei sunt mai mari decat ce ne putem permite, ma intreb in gand "unde e mostenirea aia???"

[ela_04]

Ha..Ela...eu recunosc(desi nu sunt intereesata absolut deloc material)ca mi-ar fi placut sa primesc mosteniri care sa-mi permita sa-mi petrec viatza altfel decit job-casa-vacantza!

 

Recunosc!!!!!

 

Citeva milioane mi-ar sta bine-n cont...

  e normal! Si mie mi-ar place... si sa castig la loto mi-ar place... pacat ca nu joc.

 

O sa primesc si eu ceva mosteniri banuiesc... insa nici nu imi trece prin cap sa astept 20 de ani dupa ele!

Mie imi place sa traiesc ok acum nu la 60 de ani! Ce sa fac? Ca din cer nu pica nimic...

[andacos]

Pai cine-a zis ca la 60 de ani...poti primi mosteniri in milioane si la 20...stiu eu ce ruda plecata pr tarimul fagaduintei,fara urmasi!!!!

 

Dana

[ela_04]

Mey dar sa munceasca numai vrea nimeni 

Nu stiu dar daca noi am fost mai saraci asa nu m-am gandit niciodata la 20 de ani ca o sa-mi pice ceva de undeva...

Ma gandeam doar de unde sa ma apuc de treaba ca sa ajung unde vreau. 

 

Acum ne-am mutat in garsoniera sotului de burlac. Iti dai seama 2 adulti si 2 copii intr-o garsoniera fara usa la bucatarie si in care balconul e bar 

Dar nu m-am indurat sa dam banii pe chirie... de banii aia imi fac un beci... cat 2 camere  sunt dusa! 

 

Ce sa zic... imi place sa am dar si sa muncesc. Imi place sa ma uit in urma si sa zic: da, m-am chinuit ceva insa uite ce lucruri frumoase am realizat.

Sentimentul asta nu il egaleaza nici o mostenire!

[MariaG]

Si noi am fost saraci, de-aia ma gandesc din cand in cand ca, daca ar exista macar o farama de dreptate pe lumea asta, as primi si eu o avere din aer (nu mult, doar cat sa fie mai usor). 

Vreau sa muncesc, doar ca m-am saturat sa depinda toate de salariul meu si al sotului

As munci si daca as avea o mostenire - poate chiar mai cu drag.

Insa nu simt nici o implinire ca le ofer copiilor mei mai multe decat mi-au oferit parintii mei. Chiar asa, ce lucruri frumoase ai realizat? (intrebam ca sa-mi dau seama ce se pune la realizari, spre ex faptul ca ma intretin pe mine si familia mea nu o consider o realizare)

 

Eh, dar am deviat cu totul subiectul.
Uite eu m-am tot gandit si in afara de dragostea pentru carti si respectul pentru logica nu cred ca vreau sa-mi mai semene in vre-un aspect. Treaba lor.

Editat de MariaG, 19 martie 2014 - 15:11 .

[AdiS]

Eu vad mostenirea asta, inclusiv cea materiala, ca o metoda de a perpetua societatea in sine, constiinta, grija pentru viitor. Asta ca si cei de dupa mine sa aiba de la cine sa invete despre grija asta.

 

Desigur chestiunea izvoraste dintr-un motiv palpabil la momentul curent: sa fie bine familiei mele, celor apropiati mie. 

 

Dar asa cum parintii, bunicii, stra, au lasat mai departe ceva asa si eu as vrea sa pot lasa mai departe. Este o mandrie sa stii ca un anume lucru a fost facut de X iar lumea din sat se foloseste de el azi ca de ceva absolut firesc. Apoi vezi ca unii oameni isi amintesc cum a fost facut povestind mai departe.