19 raspunsuri la acest subiect

[missdarcey]

   In afara de codul genetic si mostenirile materiale (casa , bani , terenuri , alte bunuri ) ce lucruri vreti sa duceti mai departe in familia voastra ca pe o misiune , ceva ce vreti sa transmiteti mai departe copiilor vostri .

Parintii mei au dus mai departe credinta parintilor lor , respectul pentru locul natal si pentru oamenii din sat , convingerea ca fiecare bucata de pamant care le-a apartinut trebuie recuperata , pastrata si data mai departe  in semn de respect pentru munca  si sacrificiile lor , respectarea traditiilor si sarbatorilor.  Sunt multe dar nu le pot cuprinde pe toate .

 

   Traiesc intr-un loc atat de indepartat de locul in care m-am nascut si parca faptul acesta mai mult ma apropie decat ma indeparteaza .

Sunt atat de multe lucruri pe care daca eu am sa le pierd vor ramane pierdute pentru totdeauna .Suntem noi pregatiti sa le ducem mai departe sau vor disparea odata cu ei.

[Jullia]

Dincolo de 'legea morala in mine, cerul instelat deasupra mea', nu as vrea sa le las nici o mostenire copiilor mei. Mi se pare o povara mostenirea asta spirituala, lucruri si convingeri care nu sunt neaparat ale mele, dobandite prin experienta mea, dar pe care trebuie sa mi le insusesc cu veneratie si sa le mai si transmit neintinate mai departe.

 

 Eu am primit dragostea de carte, cred ca e singurul lucru pe care am simtit ca il pot accepta cu bucurie, restul nu ma intereseaza. Pamanturile si iubirea de glie ii poarta si acum pe socrii mei prin tribunale, eu pe un petec de pamant nu imi dau pacea si anii, si linistea...cine vrea, sa si-l tina.

[natalia_nica]

JuliaSM, bine spus!

[andacos]

Nici eu nu cred ca mostenirile latifundiare mai sunt de pretz,se mai pune pretz pe ele mai bine spus.

 

Si eu incerc sa-i las copilului alt tip d emostenire,in niciun caz materiala,indiferent ce inseamna materialul asta,insa dragostea si respectul  ar fi una dintre mostenirile ce imi doresc sa i le las.

 

Dana

[missdarcey]

Nici eu nu cred ca mostenirile latifundiare mai sunt de pretz,se mai pune pretz pe ele mai bine spus.

 

Si eu incerc sa-i las copilului alt tip d emostenire,in niciun caz materiala,indiferent ce inseamna materialul asta,insa dragostea si respectul  ar fi una dintre mostenirile ce imi doresc sa i le las.

 

Dana

 

Exact asta am precizat la inceput , ce lasam mostenire in afara de cele materiale .

 Eu as vrea sa invat de la parintii mei sa pun muraturi sanatoase asa cum fac ei dar pana acum nu am acordat nici o atentie acestui aspect . Sa preiau niste retete pe care doar mama stie sa le prepare ata de bine .

 

Julia ,  cred ca nu aceeasi parere ai fi avut-o despre parintii tai , pe socri nu ai cum sa-i intelegi , nu poti sti ce convingeri ii poarta , nu e asa simplu sa umbli ani de zile prin tribunale.

[Jullia]

Missdarcey, bunicii mei au avut pamanturi care au ramas o parte la matusi care in ultimii ani s-au ocupat de bunici si de recolte, alte pamanturi sunt arabile, date in arenda oamenilor care au nevoie si care se cheltuie lucrandu-le.

Nu s-au facut hartii scrise, cu cedarea partii noastre de mostenire, nici nu cred ca se vor face vreodat, eu nu am intentia asta, si nici altii din familie, oameni tineri ca noi.

 Nu ma vad luptandu-ma pentru dreptul meu la mostenire, ca apoi sa vand pamantul altora, pentru ca noi nu ne vedem stand acolo, pentru a-l munci si pastra in familie. Putem sa ne castigam altfel painea, mult mai usor decat lucrand pamantul singuri, pentru a putea supravietui, asa cum au facut bunicii si strabunicii nostri.

 

De ce adica nu i-as intelege pe socri? De 8 ani in familia lor, crede-ma ca stiu ce convingeri ii poarta. Mai putin stii tu despre mine, decat stiu eu despre ei, si totusi tu esti cea care trage concluzii in favoarea lor, ti se pare just?

[cristiama]

Eu imi doresc sa ii las "mosteniri" copilului meu:

 

- multe povesti frumoase cu bunici si strabunici, pe care nu ii mai avem pentru ca eu am devenit mama tarziu, dupa 40 de ani

- o sa mergem in satul bunicilor, sa cunostem rude care au mai ramas, sa colindam la un Craciun ca la noi la Maramu', colinde vechi si sa facem impreuna hovose

- o sa ii las mostenire cat de multe traditii o sa pot, lucruri "reale", diferite de lucrurile colorate si fara "radacini" carora li se face acum reclama

- buncii mei au prins unii ocupatie austro-ungara si ceilalti, basarabeni au trebuit sa se refugieze in Romania cu 2 valize, vreau sa stie despre astea copilul meu

[AdiS]

Mie mi-ar place sa las mostenire copilului si lucruri materiale.

 

Casa de la tara ridicata de bunicul meu a fost renovata de parintii mei pastrand cat mai mult din ce era, inclusiv inscriptia de pe frontispiciul casei, anul ridicarii, coloanele simple taranesti si alte mici brizbizuri, inclusiv stalpii portilor au fost refacuti cum erau. (Bunicii mei au muncit la casa aia.) In interior au pastrat cat mai mult, adica maxim dusumele si cateva piese de mobilier. Mie mi-ar place ca si eu la randul meu sa le pot mentine/intretine si sa le las copilului. De altfel tatal meu a promis "averea" lu' fii-miu iar el e convins ca isi va face ferma de cai acolo. Intr-un loc avem semnaturile noastre (ale nepotilor bunicului) cand turna ciment in curtea din fata. Ne este drag sa vedem ca numele noastre sunt inca acolo. Cand s-a refacut, zona respectiva a fost ocolita. La fel a facut si tatal meu cu fii-miu si mie mi-e drag cand vad ce mandru este ca lasa si el ceva in urma.

 

Bunicul meu a dorit sa lase mostenire unuia dintre copiii lui arta apiculturii. Nu a prins la nici unul. Toti au zis ca nu le trebuie. A prins la frate-miu si acum toti din neam mergem la el sa ne dea miere adevarata si alte produse. La randul lui a reconditionat si folosit cat s-a putut din stupii vechi facuti de bunicu' si  si-a facut si altii. I-ar place si lui sa lase mai departe asta. Deocamdata nu prinde la copilul lui. Asteapta si el nepotii.

 

Eu cred ca si mostenirile astea au un rost pe lume, cel putin noua/mie mi-a dat radacini si ma face sa simt ca apartin unui neam. 

 

Copilului meu nu vreau sa impun astea intr-un mod intransigent, las sa vina de la sine. Din ce intalneste/vede daca vine bine, daca nu, el sa fie fericit.

[ellinia]

Mostenirile materiale sunt bune intr-o masura, insa pot fi si o povara, asa cum spunea cineva mai sus. Te leaga oarecum de glie. Si e greu si sa lasi totul si sa pleci, si sa vinzi. Ii auzi pe ei - parinti, bunici, cu cata dragoste vorbesc de casa lor, de gospodaria lor si te cam doare sufletul. Eu fac parte din generatia celor crescuti la bloc, insa mai am bunici, am socrii care traiesc la tara, intr-un sat pe jumatate gol - parintii au murit, copii, din generatia celor de 40-50 de ani sunt plecati din tara si casele au ramas parasite.

 

Cred ca unul dintre cele mai importante lucruri intr-o familie este ca aceasta sa ramana unita, indiferent in cate colturi ale lumii sunt raspanditi membrii ei. Fratii sa se iubeasca, sa se respecte, parintii sa fie un stalp pentru copii, sa-i sustina, sa le dea putere.

 

Ma doare sufletul cand vad ca sunt frati care nu-si vorbesc de ani de zile, parinti care nu-si vad copii la fel. Au motivele lor, asta nu intra in discutie.

 

Respectul, demnitatea, iubirea de tara - indiferent unde te-ai afla, tot roman ramai. Astea mi se par mie lucruri importante.

[Selene_Bunny]

Ba da, se pune inca mare pret pe mostenirile latifundiare. Conteaza inca foarte mult sa ai un petec de pamant, pe care sa-l poti vinde sau lasa mostenire. Aceste petece de pamant, pastrate de pe vreme strabunicilor, cel putin, mi-au ajutat mai multi prieteni sa aiba ceva in plus fatza de altii. Sa aiba o curte pentru copiii lor, sa aiba o gradina unde sa poata cultiva legume sau planta flori, sa aiba o livada unde sa poata cultiva pomi fructiferi, sa isi deschida o afacere.

 

Loturile de pamant inca au valoare, se vede extrem de usor si din pretul de vanzare al caselor cu XXX sau XXXX suprafata in jur.

 

Eu jinduiesc dupa o gradina, o livada a mea, unde sa pot planta, cultiva, unde sa ii pot face copilului un loc de joaca, o cabana, un leagan. Nu m-as supara daca mi-ar lasa cineva mostenire asa ceva.