370 raspunsuri la acest subiect

[Alizee]

Xio, tu vorbesti numai din punctul tau de vedere. Eu o fac prin prisma stirilor si emisiunilor tv, vazute de-a lungul anilor si a articolelor din ziare. Erau copii tristi si neglijati sau copii ingrijiti, dar nu incantati ca sunt nevoiti sa creasca fara parinti langa ei. Daca tu nu ai suferit din cauza lipsei tatalui, nu inseamna ca aceleasi sentimente le-au avut si toti copiii abondonati din Romania.

[mamica11]

Daca nu te-a marcat pe tine nu inseamna ca alti copii nu pot fi marcati.

Culmea este ca la alte subiecte pe aici in care se vorbeste despre un divort de exemplu toata lumea este de acord ca trebuie petrecut timp periodic si cu parintele celalalt  daca asta este posibil pe cand acum brusc apar persoane ce sustin ca un copil nu este marcat daca din viata lui dispare definitiv un parinte prin propria lui alegere.

 

Bineinteles ca in cazul in care aleg  amandoi parintii saplece din tara si copiii sunt lasati in grija bunicilor sau a vecinilor statul ar trebui sa se sesizeze si sa ia masuri urgent  .

Editat de mamica11, 02 ianuarie 2014 - 23:29 .

[Marox]

Alta Marie cu aceeasi palarie...Pe vremea mea erau trimisi copiii la bunici cu lunile, cu anii, ca parintii lucrau si gradinitele erau mizerabile si toata lumea considera normal. Consecinta este ca si acuma in România, pentru o mare parte a populatiei, se considera normal ca bunicii sa creasca nepotii desi parintii sint la 5 minute distanta.

 

A mai fost acum citva timp o discutie pe tema copiilor crescuti de bunici. Am spus si atunci, o repet acuma - am fost unul din acesti copii si am fost extrem de fericita. De la 7 luni la 5 ani am fost crescuta de bunici, parintii la 350 km, ii vedeam de citeva ori pe an, cind aveau concediu. Probabil din cauza ca la inceput eram foarte mica n-am simtit niciodata lipsa parintilor.

 

Nu contest ca astazi exista cazuri dramatice, copii lasati de izbeliste, in grija fratilor mai mari, a vecinilor, etc, copii care sufera si care se sinucid.

[dianama]

Parinti mei au plecat.......au facut 2 copii,dar nici vb de responsabilitate.

Au plecat acum multi ani,eram mica ,mica,acum sunt in Australia,au o situatie f buna (mereu au avut,au emigrat de multiii ani),dar ne-a conceput si atat,Eu am fost al doilea copil,fratemiu a stat vreo 3-4 ani cu ei,eu vreo un an 2 ......nimic interesant,

Vb anual de sarbatori.

M-au lasat la bunici........o viata minunata cu ei(ambii perechi de bunici,locuiesc la 100m),nu i-am regretat prea mult,nu vreau niciodata vreun ajutor de la ei,maxim trimit cate un cadoou la zile de nastere,si se plimba pe iahturi.....sa le fie de bine!

Ideea ca eu cu bunii mei,am construit mult,o viata fericita,o copilarie minunata,imbelsugata,educatie,scoli bune,acum o activitate frumoasa,oportunitati,multe portii deschise....etc.

Acum nu sunt de acord cu acest abandon,dar eu din experienta mea,nici rau nu mi-a fost.Nu mi-as lasa in veci baiatul,chiar daca buni mai bat apropo sa-l mai lasam vacantele........

Nu stiu ce sa zic.......decat o viata de saracie,si foame mai bine parinti plecati si sa trimita banii sa aiba de toate.

Nu stiu daca e bine cum gandesc,dar eu am fost abandonata si mi-a fost exraodinar de bine,poate acei copii lasati de copii in Ro,nu le e asa rau cum credem noi.

[Selene_Bunny]

Eu am avut sansa sa vorbesc atat cu copiii cu parinti plecati, cat si cu rudele in grija carora au fost lasati, cat si cu parintii plecati, atunci cand s-au intors in tzara.

 

Unii copii au suportat mai usor, altii, mai greu. Parintii veneau in vacanta de vara acasa, atat cat puteau, sau ii luau pe copii acolo in vacante.

 

Ulterior, unii s-au mutat de tot cu parintii in alta tara.

 

Copil realmente abandonat nu am intalnit.

[Victoria_mami]

Parintii care si-au abandonat copiii in tara, iar ei au plecat la munca in strainatate, au facut asta pt ca legea este permisiva. Daca ar fi fost o lege care sa-i pedepseasca cu inchisoare sau amenzi usturatoare, pana la decadere din drepturi, ar fi gasit alte solutii; ar fi plecat unul, iar celalalt ar fi ramas langa copii.

De ce ar fi decazut din drepturi un parinte care e nevoit sa plece de langa copii ptr. a le asigura o paine? Eu cred ca prea usor se judeca si se arunca cu pietre. Nu poti sa stii ce a determinat acei parinti sa plece, insa, eu zic ca de bine nu pleaca nimeni!

[mariavi67]

Bineinteles ca in cazul in care aleg  amandoi parintii saplece din tara si copiii sunt lasati in grija bunicilor sau a vecinilor statul ar trebui sa se sesizeze si sa ia masuri urgent  .

Statul ar trebui sa se sesizeze mai intai sa construiasca licee la tara si sa asigure autobuze in loc sa sponsorizeze biserici, sa asigure ajutoare sociale decente parintilor singuri, sa dea facilitati fiscale firmelor sau persoanelor fizice care sponsorizeaza educatia unui copil sarac din mediul rural..etc..dupa aia poate sa traga de maneca.

[mariavi67]

ramiris, eu stiu destui parinti plecati, este drept ca nu din orase mari si nici macar din orase, multi sunt din mediul rural. Acei parinti au plecat impreuna sau a plecat doar unul dintre ei. Cei pe care ii stiu eu au plecat pentru ca, in timp ce, in Romania, ar fi castigat 600, poate 800 de lei facand o munca fizica (vorbesc de oameni fara studii superioare, oameni care lucreaza ca sofer, croitoreasa, mecanic sau tinichigiu auto, patiser, coafeza, ospatarita), in strainatate (in principal Spania, Italia si Irlanda) castiga... 800, 1.000 de EUR, poate mai mult.

 

Au plecat nu ca sa se achite de obligatiile fata de copii prin bani, ci pentru a le putea asigura copiilor ceea ce aveau nevoie, material vorbind.

 

E sfasietor pentru copiii ramasi in urma, dar nici pentru parintii impovarati de datorii nu e usor.

 

Cine traieste intr-un oras mare are posibilitatea de a le oferi copiilor o gramada de oportunitati. O scoala mai buna, cursuri extrascolare, alte orizonturi. Cei care locuiesc intr-un oras mic sau in mediul rural nu au aceste sanse sau, daca le au, trebuie sa plateasca in plus.

 

Unii copii din mediul rural pe care ii stiu eu fac zilnic naveta, cu autobuzul, dus-intors. Altii stau in internate si mananca la cantina. Pentru acesti copii, educatia costa ceva in plus. Iar parintii se straduiesc sa scoata bani pentru a acoperi aceste "in plusuri".

 

Nu neg ca exista parinti care cad in capcana facutului de bani, al investitului acestor bani in niste imobile a caror finalizare ii costa multi ani departe de copiii lor. Asta mi se pare si mie o tampenie.

 

Dar exista si altfel de parinti, asa cum am spus.

Foarte bine punctat Mesajul tau este cel mai realist si de bun simt de la acest topic.

Eu sunt copil de la tara si stiu ce efort financiar au facut parintii mei sa tina doi copii la oras la liceu plus facultate.

Mai stiu ce a insemnat pentru sora mea, parinte singur, sa isi tina copilul la liceu si facultate din bani munciti cu greu in strainatate.

E o realitate trista pe care eu n-as indrazni sa o judec din papucii mei confortabili.

Editat de mariavi67, 03 ianuarie 2014 - 02:50 .

[greieras]

Si eu cred ca sunt cazuri si cazuri.  Si eu am crescut pe la tara cu lunile cand eram mica , dar am fost iubita, ingrijita. Am vagi amintiri, dar frumoase, de timpul petrecut la bunicii mei la curte, cu pisici, catei, animale de casa, pomi fructiferi, gradina, flori.... acasa locuiam intr-un apartamentel cu 2 camere comfort 2.  

 

Eu cred ca mai bine sa creasca copilul cu bunicii, daca acestia il iubesc si il ingrijesc decat sa ajunga pe mainile statului.  Eu am lucrat in orfelinatele din Romania, si nu-i doresc niciunui copil sa ajunga acolo.  Deci, daca nu e vorba de abandon, abuz...statul nu ar trebui sa se amestece.  

[Lia]

...Greu de zis daca merita sau nu..Eu cred ca situatiile in care parintii pleaca in strainatate la munca sunt diferite de la caz la caz...si situatia copiilor ramasi cu bunicii sau alte rude e diferita de la caz la caz..

Sunt pe de alta parte si destui parinti care locuiesc in aceeasi casa cu copiii proprii si nu-si cunosc copiii,habar n-au cum gandesc acestia,ce probleme au,etc...si se-ntampla diverse tragedii...

Cred ca lucrurile ar trebui judecate individual,nu la gramada...

Din pacate,  pentru multe persoane nu exista mari sanse de existenta decenta in tara...