370 raspunsuri la acest subiect

[viviana]

Articolul asta face parte din seria de articole tendentioase scrise la gramada. Reprezinta o realitate dar realitatea asta este vazuta numai dintr-un singur punct de vedere.

Una e sa vezi, sa scrii realitatea dintr-o anumita zona de confort si alta e sa fii implicat in ea zi de zi.

 

Am vazut reportaje, am citit articole pe tema asta insa niciodata situatia nu a fost prezentata si din punctul de vedere al parintelui. Nimeni nu prezinta durerea si sfasierea parintelui ce nu are altceva de facut decat sa-si ia lumea in cap.

 

Romania este o tara saraca ce nu ofera copiilor ei nimic. Pana sa ne gandim cum sa pedepsim parintii ce cauta un trai mai bun mai bine ne-am gandi cum putem pedepsi statul pentru incapacitatea lui de administra zonele defavorizate.

 

Asa ca eu nu as fi prea aspra cu parintii ce cauta minima decenta si nu as arunca cuvinte grele gen abandon, puscarie, decaderea din drepturi pentru ca situatiile sunt diferite de la caz la caz.

 

==========

 

Cand am citit asta: "mai mult de 300.000 de mii de copii au cel putin un parinte ce lucreaza in afara" gandurile mi-au zburat la copiii crescuti in familii monoparentale din cauza de divort, copii ce nu si-au vazut poate niciodata tatal/mama insa au fost crescuti cu dragoste si atentie si nu se deosebesc cu nimic de restul copiilor.

 

Mei, nu vreau sa fiu inteleasa gresit, insa mi se pare putin ciudat, imoral sa despartim aspectele astea pentru ca din punctul meu de vedere sunt tare asemanatoare.

 

Sunt zeci de ani de cand exista meserii in lumea asta ce nu permit prezenta zi de zi a unuia dintre parinti, in viata copiilor lor: pilotii, marinarii, soldatii ce lupta prin diverse parti ale lumii....

Dar nu am citit niciun articol despre cum isi "abandoneaza" copiii.

 

=====

 

Oare merita?

Da, atat timp cat copilul este crescut, in familie, cu dragoste si parintele ii poate asigura astfel un trai decent scoli bune si un viitor merita.

Nu, nu merita cand copilul nu beneficiaza de toate astea si este efectiv abandonat.

 

Am sarit de varsta la care credeam ca dragostea nu trece prin burta. Daca as trai in conditii mizere, fara viitor in tara mea as pleca sa lucrez aiurea  pentru copilul meu. As plange in pumni in fiecare zi de dor, m-as uri si as trai cu speranta ca poate, intr-o zi copilul va intelege, ca poate il voi avea langa mine.

Mi-as asuma eventuala lui antipatie numai sa stiiu ca sacrificiul meu nu a fost in zadar si ca i-am putut satisface barem nevoile primare.

Oricat o dam noi cotita dragostea nu tine de foame si cald.

 

E un altfel de punct de vedere, nu?

 

[XIO]

Pai e evident sa scriu din punctul meu de vedere si nu de la televizor, nu?

Acum ar trebui sa arunc acea replica preferata a unora' daca nu ai un parinte plecat in strainatate nu scrie la topic' :))))

 

Alizee, eu nu am fost abandonata de tatal meu, el a fost prezent in viata mea si este si acum. E la curent si cu ce am mancat dimineata, si ce haine mi-am mai cumparat, si ce operatii am mai facut si cu tot.

Evident ca parintii mei au divortat. Alta 'trauma' trecuta cu f bine din cauza ca au ales maturitatea in detrimentul orgoliului. In primul rand ca au stiut cand sa spuna 'stop' inainte sa devina inaimici si in al doilea rand ca au facut amandoi ce a fost mai bine pt mine. Ca urmare vorbesc si acum saptamanal la telefon si isi trimit cadouri. Taica-miu inca ii spune buncii mele 'mami'.

De-asta scriu aici, dupa cum deja am spus, pt ca nu poti generaliza si nu poti lipi o eticheta pe fruntea unui om doar pt ca tu ai vazut la TV.

Adica poti, bineinteles, da' nu se face.

[eumada]

Vivi,extraordinar de bine punctat.

[Alizee]

Eu am scris clar ca lasatul copiilor la bunici sunt cazurile fericite.

 

De ce va comparati voi, cele crescute de bunici sau de unul dintre parinti, cu copiii lasati in grija vecinilor sau sa se creasca unii pe altii, daca sunt frati ? Eu la asemenea situatii m-am referit.

 

Pana la scoala, si eu am fost crescuta de bunici si nu m-am simtit niciodata abandonata, mai ales ca parintii veneau de cateva ori pe luna sa ma vada si sa aduca alimente.

[mamica11]

Exact ca si la alte subiecte se vede aici ca majoritatea este de acord cu situatia "in anumite conditii" sa zic asa deci de aceea nici nu se va schimba usor practica asta in Romania.

 

Nu,saracia tarii din punctul meu de vedere nu este un motiv pentru abandonul copiilor....Sunt tari mult mai sarace  in lume. Mentalitatea conteaza .

Editat de mamica11, 03 ianuarie 2014 - 11:37 .

[eumada]

Abandon...defneste-l te rog conform legii.

 

Plus ca eu cred ca din dorinta de a epata faci afirmatii nu tocmai adevarate....adica compari Romania cu tarile din Africa sau alte tari de unde e imaginea.

 

Sa vedem...daca ai avea 600 ron salariu.Si un copil de tinut in scoli...ai sta sa faceti foamea impreuna sau ai alege sa castigi mai multi bani iar copilul tau sa nu flamanzeasca?

 

E usor sa credem ca le stim pe tpate si e usor din papuci calzi si comozi sa condamnam...

 

 

 

Eu cred ca tocmai mentalitatile de genul celei afirmate mai sus tine in loc evolutia Romaniei,tara saraca...in care ori esti destept si te descurci ori muncesti si abia supravietuiesti.

Editat de eumada, 03 ianuarie 2014 - 11:05 .

[mamica11]

ABANDON, abandonuri, s. n. 1. Părăsire împotriva regulilor morale și a obligațiilor materiale a copiilor

[eumada]

Deci a obligatiilor materiale.Pai daca pleaca tocmai ca sa se achite de obligatii materiale.....atunci a doua jumatate din definitie nu are unde se aplica.

[viviana]

Hai, mai lasati chestiile cu definitiile din DEX!  Abandonul asta despre care vorbim nu isi gaseste locul printre literele din dictionare. Este o dilema morala.

===

 

Mamica11, poza aia pusa de tine nu puncteaza nimic din punctul meu de vedere.

Traim intr-o lume in care nimeni nu te primeste cu copilul la serviciu.

===

 

Nu as dori nimanui sa ajunga in situatia de a alege intre a muri de foame cu copilul in brate si a si-l abandona in speranta unui trai mai bun.

Nu as dori nici unei mame sa se uite la fetita ei ce se joaca cu papusi facute din papusoi de porumb sau carpe aruncate.

=====

 

Departe de mine de a sustine abandonul.  Dar, mai intai si mai intai ma gandesc ca uneori exista situatii fara iesire. Si efectiv mi-e mila de parintii ce  sunt obligati sa ia astfel de decizii si mi se rupe sufletul de copii.

 

Cum am mai spus si alta data, pana nu traiesti concret situatiile astea nu poti pune o stampila.

 

 

 

[XIO]

Mamia, vezi ce poze pui. :)))))

Un medic de aici care a lucrat mult in Africa, in mai multe tari de acolo si chiar zilele trecute povestea de chestia asta: ca vezi mamele pe camp cum isi cara copiii in spate si cum stau copiii tot timpul cu ele, dar in momentul in care incep sa umble, e gata, sunt trimisi sa munceasca, cersesc samd, nu se mai ingrijeste nimeni de ei.

 

 

Alizee, deci si tu esti in aceeasi situatie cua cei copii abandonati: ai fost lasata la bunici iar parintii te vizitau lunar. Care e diferenta? ca ai tai traiau in Romania si cei de care vorbesti tu traiesc in tari straine?