13 raspunsuri la acest subiect

[brotacel03]

Voi vedea ce solutie voi adopta, dar sa-mi lanseze el ultimaturi mi se pare total deplasat. Pana la urma, el aplica exemplul patern pe care l-a avut: tata de vacanta, desi e impropriu spus tata.

[alma]

Ai renuntat la pensia alimentara pentru a ramane in apartament. Recunosti ca n-ai fi putut cumpara altceva cu partea ta de bani si-ti spun ca rata la casa face mai mult decat pensia alimentara pe care mi-o plateste ex-ul. Deci invoiala voastra trebuie respectata. Ca nu contribuie cu bani la cresterea copilului e mai putin important, mai ales ca spui ca te descurci cu ceea ce ai tu. El nu vede cat se cheltuie cu un copil pentru ca nu sta efectiv cu el. Cate discutii n-am avut si eu pe tema asta! Numai ca fata mea e marisoara si trage ea de el. Incearca sa lasi resentimentele de-o parte si sa faci ce e mai bine pentru copil. Da-i voie fostului sa-l ia la plimbare, sa stea cu el o zi intreaga eventual. Va fi nevoit sa-i dea de mancare, sa-i poarte de grija... E tatal lui si nu cred ca l-ar neglija daca isi doreste atat de mult sa-si petreaca timpul cu el. http://community.web.../user/freediaro

[mircea42]

Raspunsul meu poate fi intrucitva departe de subiect. Ma uit la sumedenie de batrini neajutorati in jur. Poate am inima de piatra, poate un realism crud. Nu pe putini ii intreb: "Matale ce-ai facut, cind erai ca mine, de 30-40 ani?" La care raspunsul este indeobshte tacere. Fara indoiala multi actionam in functie de constructia personala mai mult sau mai putin precara. Nu e usor sa lasi multe, sa faci eforturi pentru un copil. Iti scoate peri albi, te umple aproape permanent de griji (bineinteles ca aduce si fericiri teribile - scuzati licenta originala). Multi lasa balta o asa ocupatie. Si traiesc cum le vine mai bine, FARA GRIJA ZILEI DE MIINE, cu atit mai putin a propriei batrineti. Sotul tau, Brotacul-mascul, pare sa fie din aceasta categorie. N-as vrea sa fiu in locul lui (daca nu se schimba dramatic) peste 20-30 ani (ca pasionat de istorie, jonglez cu deceniile). Te seaca la inima atunci ca alde fiul/fiica nu e linga tine cind ai probleme, fie si dintre cele ce tin de simpla adaptare la o noua etapa a vietii tale. Oare, atunci, constientizeaza eroarea, sau dau vina pe altii, pe Dumnezeu etc? Intrebare retorica... mircea42

[mircea42]

Raspunsul meu poate fi intrucitva departe de subiect. Ma uit la sumedenie de batrini neajutorati in jur. Poate am inima de piatra, poate un realism crud. Nu pe putini ii intreb: "Matale ce-ai facut, cind erai ca mine, de 30-40 ani?" La care raspunsul este indeobshte tacere. Fara indoiala multi actionam in functie de constructia personala mai mult sau mai putin precara. Nu e usor sa lasi multe, sa faci eforturi pentru un copil. Iti scoate peri albi, te umple aproape permanent de griji (bineinteles ca aduce si fericiri teribile - scuzati licenta originala). Multi lasa balta o asa ocupatie. Si traiesc cum le vine mai bine, FARA GRIJA ZILEI DE MIINE, cu atit mai putin a propriei batrineti. Sotul tau, Brotacul-mascul, pare sa fie din aceasta categorie. N-as vrea sa fiu in locul lui (daca nu se schimba dramatic) peste 20-30 ani (ca pasionat de istorie, jonglez cu deceniile). Te seaca la inima atunci ca alde fiul/fiica nu e linga tine cind ai probleme, fie si dintre cele ce tin de simpla adaptare la o noua etapa a vietii tale. Oare, atunci, constientizeaza eroarea, sau dau vina pe altii, pe Dumnezeu etc? Intrebare retorica... mircea42