Decizia este numai in mainile tale, indiferent de ce te vor sfatui ceilalti.
Eu am o vorba: oricine merita o a doua sansa.........dar la fel e de adevarata si "lupul isi schimba blana, dar naravul, ba!".
Eu personal, nu cred in schimbarile de peste noapte...asa cum a plecat odata si v-a inlacrimat, poate sa o mai faca...si o poate face cind copii sunt mai mari, constientizeaza mai bine si durerea e mai mare.
Dar, TU si COPII sunteti singurii care trebuie sa decideti daca el mai are dreptul la o noua sansa. Iar daca i-o oferiti, vorbeste clar de la inceput cu el, cum stati! O faceti pt voi si copii, sau numai pt copii. Ca daca ramineti impreuna, doar pt ca nu puteti fara copii, dar fiecare isi vede de viata lui, eu nu cred ca este bine. Copii vor creste si vor spune, asa cum a zis un bun tat toata viata, dar au ramas impreuna pt ca eu sa am in fata societatii un tata si o mama alaturi. Mai bine se desparteau, si nu traiam cosmarul certurilor neintrerupte!
Iti doresc sa analizezi in liniste toate variantele, si, indiferent de decizia pe care o vei lua, aici vei gasi intotdeauna pe cineva care sa te asculte si sa fie alatn sfat.
Multa bafta!
Andreia
BIANCA
o incurajare......
Deschis de
mi-ela
, mai 02 2005 21:30
35 raspunsuri la acest subiect
#31
Postat 12 mai 2005 - 21:18
#32
Postat 12 mai 2005 - 23:35
Mi-ela
Pai daca asta e facut posibil de el, si daca _tu_ asta vrei, poti sa te gindesti sa ii mai dai o sansa, de fapt sa va mai dati voi amindoi voua impreuna si copiilor vostrii o sansa...
Dar imi mentin sfatul anterior: terapie de familie... aici e delicat, pt ca reusita de a o face poate depinde mult de cum pui problema...
In nici un caz "trebuie sa _te_ duci la terapie", ci mai degraba, "dragul meu, nu crezi ca am putea merge impreuna sa incercam si asta? stiu multe cazuri in care cei doi soti si-au regasit o noua tinerete romantica impreuna in urma a asemenea tratament de cuplu"...
bafta multa,
a2p
Copiii au dreptul la doi parinti... si ei n-au nici o vina... "Let's keep it that way!" (Haideti sa pastram lucrurile asa)
#33
Postat 13 mai 2005 - 23:36
mi-ela,
nu-s eu indreptatita sa dau sfaturi, nefiind niciodata in postura ta. insa....eu cred ca acum ai si tu nevoie sa reflectezi un pic la ce s-a intamplat: prea multe in asa timp scurt si nu poti sa decizi imediat.
ia-ti timpul tau, gandeste-te, reflecteaza, si spune-i ca il anunti ce decizie ai luat.
in acest fel, o sa-i lipseasca nu numai copii, ci si tu.
cred ca m-as simti un pic jignita sa aflu ca nu poate fara copii, dar poate bine merci fara mine.
#34
Postat 13 mai 2005 - 23:59
Felicity,
Daca mi-ela actioneaza din sentimentul de jignire are mici sanse de a alege bine... O alegere de genul asta trebuie cred eu sa fie libera de constringeri, sau influente negative gen razbunare, "am fost ranita" etc.
Pe de alta parte... oricit vrem sa ne imbatam cu apa rece, in realitate relatia parinte-copil este diferita de relatia sotie-sot... Prima e mult mai puternica... si in marea majoritate a cazurilor de neclintit, la femei sau la barbati... Sentimentul de jignire acolo nu cred ca-si are locul. Apoi sa nu uitam, angajarea unui parinte fata de celalalt parinte este extrem de puternica prin simplul fapt ca cei doi au hotarit impreuna sa aibe si sa creasca copii...
Bafta in alegere Mi-ela...
Doar doi centii mei...
Copiii au dreptul la doi parinti... si ei n-au nici o vina... "Let's keep it that way!" (Haideti sa pastram lucrurile asa)
#35
Postat 16 mai 2005 - 18:31
MI-ELA
Ce ai facut v-ati impacat[?][?]
#36
Postat 16 mai 2005 - 20:07
I-am spus cå mai am nevoie de timp.Vine pe acaså så vadå båietii si pleacå.Vreau så mai sufere putin asa cum am suferit si eu cind ne-a dat marea veste cå vrea så ne påråseascå!Tin la el dar nu vreau så-i aråt deocamdatå cå-mi lipseste si mi-e dor de el...Sper cå nu procedez gresit.VÅ multumesc din suflet pentru sprijinul acordat si vå mai tin la curent cu ce se mai intimplåSånåtate si numai bine la toatå lumea[pup]