237 raspunsuri la acest subiect

[anca_nicolae]

Alinukas



buna. E ok ca ne-ai scris aici, noua, sau doar lui Elis. Este un loc in care oricine are un gand neimpartasit sau o situatie pe care simte nevoia sa o discute cu cineva, este binevenit. Am obs ca in prima ta postare te asteptai sa primesti peste 90% doar critici. De ce? Ai citit ce i s-a raspuns lui Eli1977? Eu am recitit acum, mai ales ca practic, doar eu i-am raspuns mai pe larg. Daca ai fi citit atent raspunsul meu de atunci, ai fi inteles ca nu chiar 90% te vor critica. Tocmai pentru ca el nu a iesit dintr-o relatie perfecta. Cumva, fara sa te cunsoc deloc, eu am "pledat" un pic si in favoarea ta.



Legat de Andrei, sigur ca mama lui nu face bine inducand jogniri si vorbe urate in vocabularul celui mic. Daca acele vorbe sunt exagerari sau au vreun fundament real, nu putem noi sa decidem aici, pentru ca mereu, in cazul despartirilor, mai ales cand exista si o a 3-a persoana, invinuirile curg non stop. Important este sa nu te razbuni pe Elis "prin copil". Chiar daca il auzi pe cel mic vorbind/gandind urat la adresa voastra, eu cred ca poti incerca sa ii fi un partener de petrecut timpul, cat mai agreabil, ignorand acele vorbe. Cel mult poti sa ii spui ca ar fi ok, cand vine la voi acasa, sa discutati despre alte lucruri, jocuri, activitati, nu despre oameni. Daca tu simti ca il iubesti pe tatal lui andrei si iti doresti o relatie a la long, eu cred ca ar trebui sa doresti sa devi un bun companion pt cel mic, usor usor, in timp. Oricum, daca tatal lui nu va cere custodia [si cred ca asa ar fi corect, sa nu o ceara] vizitele vor exista in cele 2 wk, ceea ce nu este nici prea mult, nici prea des. oricum, nu cred ca ar trebui s apui pret pe vorbele auzite de la un copil [chiar de ar fi nedrepte] pentru ca, tu esti un adult, iar el este un copil. Cand vei avea si tu copii, vei vedea cat de multe lucuri incorecte/nedrepte spun copiii parintilor lor incat... ceea ce spune acum andrei este minor.



Legat de Elis, eu as incerca sa ii vorbesc personal, doar voi doua, si sa-i explici si ei, ca aici, ca nu vrei sa fi in competite cu ea la rolul de mama, ca tatal lui nu va cere custodia si ca pt interesul copilului, ar fi ok ca toti oamenii din jurul lui sa traiasca in armonie [atat cat se poate]. Daca insa tu ocolesti acest dialog [asa am inteles din pistarea ta], pe motiv ca nu iti place atitudinea lui Elis, atunci inseamna ca nu esti suficient de matura sa poti construi armonie, chiar si acolo unde pare f greu.



Success in acest dialog!



Sper ca amandoua sa ajungeti la vieti de care sa fiti cu adevarat, multumite.



anca

.



Poze cu noi



[zana]Veronica-Elena 14 ani, [bascket]Tudor-Iulian 11 ani, [auto]Robert-Adrian 2 anisori

[ana4emma]

buna ziua tuturor mamicilor si tatilor singuri!!!!
ma nmesc Ana-Maria si sunt o mamica singura.Am o fetita de 9luni jumate si tati nu este cu noi din mai multe motive.
Pe scurt am cam dat cu bata in balta...m-am casatorit foarte tanara si am divortat la fel de tanara dupa doar 2 ani de casnicie din cauza ca fostul sot plecase din tara de foarte mult timp si uitase ca are o nevasta in tara.
La scurt timp dupa divort l-am cunoscut pe Austin un baiat de origine nigeriana care vorbea frumos sise purta frumos,din partea caruia am avut tot sprijinul din lume si toata atentia.Am locuit in grecia o perioada,am ramas insarcinata si am decis sa ma intorc in tara sa nasc aici deoarece acolo strainii nu sunt tratati prea bn.Tati nu ne-a putut insotii din cauza ca nu avea visa.Asa ca am nascut aici criticata de multi ca nu am facut avort si criticata si de mai multi ca am facut un copil c un negru. lunile au trecut cu tati vb la telefon si pe mess minunea mea Emmalin-Arimiche a venit pe lume si s-au ivit alte complicatii:din cauza ca nu au trecut 9luni de cand se pronuntase sentinta definitiva de divort copilul a trebuit sa il trec pe numele fostului sot si pe fostul sot ca tata al copilului in certificat.Austin nu putea intelege legile astea din romania si aici au inceput sa se raceasca relatiile noastre, crezand ca eu sunt cea care nu vrea sa il recunoasc ca tata pt fetita mea. au urmat luni de procese pt tagada paternitati si pt purtarea de nume timp in care eu nu puteam parasi tara cu pitica.Asa ne-am instrainat noi de tati si azi suntem in romania si tati in elvetia si singura noastra legatura este cea telefonica cu el.
Nu am crezut ca poate fi asa greu sa fi parinte singur dar ma incurajez in fiecare zi ca puiul asta de om creste in fiecare zi si in curand va fi sprijinul meu de nadejde.
va pup Ana

[anca_nicolae]

ana4emma



Puiul va creste si iti va fi ajutor, in mod sigur! In primul rand ajutor mental, psihic, oricand iti va "reaminti" principala motivatie si bucurie a ta si nu te "va lasa" sa cazi in depresie "prea mult".



Legat de "tati"... in PREZENT, MAI simti caldura sufleteasca/ compatibilitate, in acele convorbiri telefonice? Crezi ca daca intr-un anume mod ati putea locui, din nou, impreuna, v-ati regasi unul e altul? Daca da, atunci te-ai gandit la posibilitatea de a pleca cu fetita in Elvetia? Daca nu, atunci..., stai de vorba cu tine insati si explica-ti, FARA reprosuri si resentimente, care este situatia actuala de parinte singur, ia-o ca pe o realitate, dar nicidecum ca pe o drama, cat timp sunteti sanatosi, RESTUL este nuantza. Nuantza care depinde de tine cat de colorata este sau cat de cenusie.



Dosita



La multi ani pe 2012, multa sanatate si fericire copiilor si noua pe langa ei!







Poze cu noi



[zana]Veronica-Elena 14 ani, [bascket]Tudor-Iulian 11 ani, [auto]Robert-Adrian 2 anisori

[ana4emma]

anca nicolae
noi am merge la tati dar tati locuieste in Elvetia la un azil de refugiati...nu stiu ce sa zic despre sentimente...vb in fiecare zi la telefon ne suna el ne mai si trimite bani din cand in cand...eu zic ca daca am fi impreuna inca nu este prea tarziu sa ne salvam relatia.....dar asa cum ai zis si tu Emma o sa fie sprijinul meu in viata si nu imi permit sa intru in depresie din cauza ca sunt mama singura....Emma imi umple viata si fiecare clipa petrecuta alaturi de ea este ca un izvor de apa....viata merge mai departe si fata tati si noi o sa fim la fel de fericite,ne avem una pe alta....

ana&emma(24.04.2011)

[Dosita]

anca_nicolae, imi pare bine ca te-ai gandit la mine, va doresc si eu un an plin de impliniri! Sper ca sunteti bine!

ana4emma,imi pare rau ca legislatia incurcata din tara asta ti-a stricat relatia cu tatal copilului tau. Poate totusi mai exista sanse....Iar daca nu, nu dispera, e intr-adevar greu sa fii parinte singur, dar acest statut are si avantajele ei. Iar durerea trece cu timpul, ai sa vezi. Incearca sa te bucuri de fetita ta, nu este nimic mai frumos, decat sa fii parinte, iar pe cei care te condamna nu-i baga in seama, nu e treaba lor. Cu timpul lumea se va obisnui cu situatia asta, si nu vei mai auzi atatea comentarii. Celor care te condamna pentru ca ai facut un copil cu un negru ar trebui sa le fie rusine pentru rasizmul lor, nu inteleg ce legatura are culoarea pielii? Am o prietena buna, parinte singur, care tocmai acum, in 14 februarie a nascut o fetita de culoare, minunata, pe care o va creste singura (tatal e in Zambia), probabil sunt unii- mai incuiati- care o condamna, dar majoritatea cunostintelor o admira pentru decizia ei. Deci fii si tu mandra de fetita ta, si nu lasa niciodata pe nimeni sa o faca sa se simta inferior doar pentru ca are alta culoare a pielii! Si oricand vei avea nevoie de incurajari sau de sfaturi, noi suntem aici!

Mami de KONRAD(17.01.1996) si ARON (12.11.2010)

[ana4emma]

Dosita, multumes frumos pt incurajari...intradevar nu este bucurie mai mare pe lumea asta decat sa fi parinte...eu inca speranta nu mi-am pierdut-o si sper ca intr-o zi sa putem forma o famile cu tot cu tati...dar pana atunci ne bucuram una de alta....[pup]va pupam Ana&Emma(24.04.2011)

[anca_nicolae]

ana,



totusi... ma uimieste un lucru: inteleg ca "tati" a fost in grecia, cu tine, iar acum, dupa niste timp, a "ajuns" in elvetia... intr-un loc pentru refugiati... Mai are sau nu probleme cu pasaportul/actele? Nu stiu detalii, dar nu ar putea veni in Romania, asa cum a ajuns in Elvetia? Sincer, pe mine ma uimesc cazurile astea in care 2 oameni, cu sentimente RECIPROCE, SANATOSI, eventual si tineri, nu se zbat sa treaca peste obstacole...



Eu zic sa vorbesti cu el mai adanc, nu doar ce face bb, dc a mancat si dc plange noaptea... Incearca sa aflii CAT DE MULT si-ar dori el sa fiti o familie, impreuna. Si daca simti ca [INCA] si-ar dori, atunci vino si tu cu variante... ori toti 3 in r, ori toti 3 in alta parte... Doar resemnarea ca e in elvetia intr-un refugiu ... mi se pare aiurea, nu e nici capat de lume, se circula relativ liber...



Uite, mi-a venit in minte cazul cantaretzei Marina Voica! Eu o stiam din copilarie, dar nu-i stiam viata. Acum vreun an, poate 2, am regasit-o la emisiunea "Profesionistii" [ahh, iubesc emisiunea asta.. muuult]. Acolo, ne-a povestit cum a iubit, cum s-a casatorit, etc, printre care si momentul in care sotul ei era refugiat intr-un lagar de refugiati. Ei bine, ea a plecat acolo, la el, in lagar, unde au locuti ANI de zile. Eugenia Voda a intrebat-o acum, in prezent, cum piriveste la acea perioada... Marina a raspuns ca CEL MAI IMPORTANT era sa fie impreuna cu sotul ei, indiferent ca a trebuit sa locuiasca in acel lagar ani de zile...



Asa ca, cine doreste cu adevarat sa fie impreuna, mai ales daca e si sanatos, atunci poate.



Te rog, nu lasa prea mult timp sa treaca intre tine si "speranta pe care inca nu ti-ai pierdut-o".



dosita



suntem bine, vero a cl 8, nu prea ofilita de examen, dar nici complet paralela, tudor e cl 5, intelept si vesel, bb3 vorbeste din ce in ce mai mult, istet si el foc.



"Restul", aproape la fel.. :(, adica absolut nici un semn de la daddy, si nici nu sper la asa ceva, in schimb, l-am vazut, de la distanta, oarecum intamplator, pe tatal lui... Ma bate gandul [deocamdata doar gandul] sa incerc sa leg o relatie de prietenie/camaraderenie cu acest tata, dar NU pentru a influenta in vreun fel pe daddy, din contra, as vrea o relatie SECRETA, doar intre mine si tatal lui, in ideea ca... daca daddy nu doreste sa fie tata, asta nu implica 100% ca tatal lui nu ar dori sa-i fie prieten propriului nepotzel... Ma gandesc ca ar fi minunat daca, in timp, tatal lui ar deveni un prieten pt bb3, repet, in conditii secrete. NU VREAU deloc ca daddy sa se simta fortat/impresurat/haituit de mine si/sau bb3. Nu. Dar, acel om nici nu stie [asa presupun eu] ca are un nepot... Poate, pentru el, alegerea ar fi alta decat a lui daddy.



Pur si simplu, incerc sa tratez oamenii separat. Fiecare cu alegerile lui, fiecare cu capacitatile lui interioare, fiecare cu drumul lui. Cine stie? Poate eu nu am reusit sa o determin pe mama mea naturala sa-mi devina prietena, poate bb3 nu va avea tata, dar poate eu si bb3 vom avea un prieten in persoana "bunicului". Ce zici de gand?





anca

.



Poze cu noi



[zana]Veronica-Elena 14 ani, [bascket]Tudor-Iulian 11 ani, [auto]Robert-Adrian 2 anisori

[ana4emma]

anca ai dreptate...si eu am ajuns sa cred ca Austin nu isi mai doreste suficient de mult sa fim impreuna. A plecat din grecia pt ca nu si-a mai putut prelungi permisul de sedere in grecia si in romania nu poate veni pt ca nu a re viza. a aplicat de 2ori pt viza si de fiecare data i-au respins-o. A plecat in Elvetia pt ca cineva i-a spus ca acolo poate obtine mai usor azil politic si isi poate obtine usor permis de sedere di de munca....am avut o discutie serioasa cu el si i-am spus ca are la dispozitie 6 luni adica pana la sfarsitul lui iulie sa se hotarasca ce vre si daca pana la sf.lui iulie nu suntem impreuna atunci o sa stiu ca viata noastara trebuie sa continuie separat....

ana

[Dosita]

anca_nicolae
Da, buna ideea cu bunicul....Intr-adevar, el are dreptul sa aleaga daca vrea sa-si cunoasca nepotul sau nu- si sunt ferm convinsa ca momentan habar nu are de existenta lui-, iar fiul tau are dreptul sa-si cunoasca bunicul, daca acesta doreste. Dar, daca te hotarasti sa-l abordezi, trebuie sa fii pregatita, s-ar putea ca lucrurile sa nu evolueze in sensul dorit, nu stii ce fel de om e el, poate nu te va crede, poate nu-l intereseaza, sau chiar daca e binevoitor, s-ar putea totusi sa doreasca sa auda si varianta fiului sau despre aceasta situatie. Daca esti dispusa sa iti asumi aceste riscuri, atunci nu mai sta pe ganduri...
Astept sa-mi povestesti cum a decurs abordarea bunicului!

ana4emma
Timpul va rezolva cumva situatia asta, acum el ar trebui sa lupte pentru voi, tu totusi nu poti porni in lumea mare cu un copil mic dupa tine, fara sa fii absolut sigura ca si el isi doreste sa fie cu voi....Astept vesti si de la tine, sper ca totul va avea un final fericit, iar daca nu, nu dispera, cum ti-am mai zis, a fi parinte singur nu e neaparat un capat de tara


Mami de KONRAD(17.01.1996) si ARON (12.11.2010)

[monicabo]

Pe mine ma depasteste faza ca n-au trecut 9 luni de la pronuntarea divortului... pai de ce? N-ai voie sa faci un copil decat daca trec acele 9 luni? Daca nu era al fostului sot, ce de a trebuit trecut asa? Nu inteleg ideea, este drept ca nici nu am cunostinte juridice...

Pana la urma procesul ala de paternitate s-a terminat? Si cum? Cine e acum trecut ca tata?

Multa bafta in tot ce faci



Anca_nicolae, imi place f mult cum scrii, cum gandesti! Te-am citit pe la mai multe subiecte!

Bafta la examenele din vara!



Monica, mami de 2 : Andreea Ioana (11 iulie 2007) si Ana Maria (13 noiembrie 2008)



Ele doua



Povestea sarcinii si a nasterii Andreei



Povestea nasterii super rapide a Anei Maria