237 raspunsuri la acest subiect

[lorelei_19]

Continuarea de la subiectul anterior

[asia]Poftiti va rog

[kyss]

Salut, si eu sunt o mamica singura.
Am avut o poveste de dragoste frumoasa cam scurta, dar care nu sa terminat foarte frumos.
Eram inca studenta in anul II cand am ramas gravida,necasatoriti, iar taticul tocmai primise o bursa in America. Initial a vrut sa ramanem impreuna, sa-si vada copilul crescand insa timpul trecea iar taticul sa schimbat brusc.
Nu a mai vrut sa stie nimic de noi, a inceput sa motiveze in tot felul ca nu este copilul lui si sa-mi gasesc tata pentru el daca am nevoie. Toate astea se petreceau cam prin luna a4-a. A vrut sa fac avort,am facut o programare dar nu am putut. Dupa trecerea datei programarii nu am mai vorbit deloc. Inainte sa plece in America a trecut intr-o vizita pe la ai mei sa le sugereza ca nu este nevoie sa ia legatura cu parintii lui pentur ca si asa au ei desptule pe cap.
Pentru mine a fost ca un calvar tot timpul sarcinii, dar unul psihic pentru ca fizic eram foarte bine, sanatosi, voiosi. Pot spune ca am avut noroc ca aveam prieteni care sa imi ridice moralul.
Mergeam la faculate mi-am dat examenele (nu toate pentru ca decanul sa gandit sa nu depun prea mult efort urcand scarile mereu, desi pentru mine nu era o problema, ba mai mult preferam sa merg la cursuri si la examene atunci pt ca avem destul timp gandidu-ma la ce va urma. Oricum am dat examene in toate felurile posibile: inatlnindu-ma cu profesorii in parc, la terasa- examene cum ar fi dreptul familiei, dreptul civil, engleza, medicina) Am trecut si peste astea. Am invatat in timpul sarcinii cum sa ma bucur de copilasul meu. Am renovat apartamentul, etc
Acum am un baietel frumos, istet, sociabil etc. La inceput mi-a fost greu sa am dublu rol. M-am descurcat, nu prea mai aveam timp de mine desi aveam mult de invatat, trebuia sa lucrez la lucrarea de licenta pe care pana la urma o scriam noaptea cu copilul langamine pt ca altfel plangea. M-a insotit si la sustinerea ei la ultimul examen (dar a stat cu colegii mei sa ma astepte in clasa alaturata).
La 2 ani a mers la gradinita pt eram deja mari nu mai aveam pempers, ceream ce aveam nevoie,spuneam cuvinetele clar, nu puteam sa ne imbracam singuri si sa mencam in rest eram ok pt gradi. Oricum trebuia sa merg si eu la servici, ce e adevarat pana atunci nu lucrasem cu carte de munca ci numai prin colaborari, la gradinitele de stat nu mi-l primeau siam gasit o gradinita particulara cu program prelungit unde am avut succes.
Cam de un an Daniel baietelul meu imi spune cand mami cand tati (bine stie rolurile barbatului si al femeii)o face cred ca din dorinta de a avea un tati. Se descurca mai bine sa-si caute tati decat ma descurc eu. Sunt mai mult la servici iar programul meu de acum este mers de dimineata la gradinita apoi servici inapoi la gradi si acasa, daca mai este frumos afara mai stam putin in parc.
Tati in schimb a sunat de cateva ori pana acum, parintii lui au inceput sa ne caute cam pe la 9 luni de viata ale lui. Dar numaia asa sa il vada la inceput apoi implicandu-se cu cate o vizita din cand in cand si conversatii cu "baiatul". In fine tati ne-a contactat cam o data la 2 ani. Prima data a fost cand a facut Dani 2 ani (3 luni ) si apoi acum cand am facut 4 ani, pentru ca are mustrari de constiinta.
Vrea sa vina sa il vada acum in septembrie. POate isi gaseste linistea.
As mai povesti dar cred ca am scris prea mult in mesajul asta si am trecut prea repede de la un la alta.
Oricum ma bucur pentru mamele care au depasit probleme cu sotii, iubitii etc si au regasit viata alaturi de copilasii lor care sunt adorabili.


Mariana Albert

Be Happy

[lore03]

Maine este prima zi a Laurei de gradinita .Frumos ar spune toata lumea dar noi o sa mergem singure,iar VIO isi propusese sa mearga el sa o duca la gradinita.Acum nu v-a putea sa faca asta dar sper ca acolo din cer sa fie langa ea pentru ca ea are nevoie de el.
Aly30 tu cum mai esti?La mine au trecut aproape 4 luni la tine cat timp a trecut?Tu ai dus baietelul la gradinita?
Salutari la toate fetele si multi[pup]



cristetil

[georgi10]

Buna lore03,

imi pare rau ca nu am putut sa iti raspund mai devereme. asa cum va spuneam eu si baiaetelul meu, acum scolar in clasa a IIa , suntem singuri din februarie 2006. Iti inteleg tristetea legata de prima zi de gradinita, la noi a fost prima yi de scoala si a urmat apoi prima serbare de incheiere a anului scolar, cand bucuria rezultatelor f.b. la scoala a fost umbrita de absenta lui tati. Si moartea sotului meu a fost la fel de brusca si neasteptata si ceea ce este si mai greu de dus este ca nici pana azi nu stim cum s-a intamplat. Stim doar ca nu mai este printre noi.

cand vorbim de o durere fizica gasim lesne solutii si oamenii sunt mai dispusi sa inteleaga suferita, dar cand tristetea si singuratatea dor, nici nu poti spune in cuvinte cat de greu este si .... ramana sa te descurci singur cum poti.

Sunt de profesie psiholog, dar iti vorbesc acum ca mama si sotie care iti intelege suferinta, incearca daca iti permiti finaciar sa mergi la un psiholog sau sa mergi la biserica. sunt solutii pe care eu le-am ales si care m-au ajutat sa traiesc cu suferinta si sa pot merge mai departe. Sincer imi pare rau ca nu locuiesti in Bucuresti.

stiu cat de greu iti este sa reinveti sa te bucuri de tot ceea ce iti ofera fetita ta, dar, cu credinta si rabdare, viata ta isi va urma noul curs, chiar daca nu este cel pe care ni l-am fi dorit.

Cu prietenie,

georgi



georgi

[Malinka]

quote:

---

Originally posted by kyss

Salut, si eu sunt o mamica singura.
Nu a mai vrut sa stie nimic de noi, a inceput sa motiveze in tot felul ca nu este copilul lui si sa-mi gasesc tata pentru el daca am nevoie. Toate astea se petreceau cam prin luna a4-a. A vrut sa fac avort,am facut o programare dar nu am putut. Dupa trecerea datei programarii nu am mai vorbit deloc. Inainte sa plece in America a trecut intr-o vizita pe la ai mei sa le sugereza ca nu este nevoie sa ia legatura cu parintii lui pentur ca si asa au ei desptule pe cap.
Cam de un an Daniel baietelul meu imi spune cand mami cand tati (bine stie rolurile barbatului si al femeii)o face cred ca din dorinta de a avea un tati. Se descurca mai bine sa-si caute tati decat ma descurc eu. Sunt mai mult la servici iar programul meu de acum este mers de dimineata la gradinita apoi servici inapoi la gradi si acasa, daca mai este frumos afara mai stam putin in parc.
Tati in schimb a sunat de cateva ori pana acum, parintii lui au inceput sa ne caute cam pe la 9 luni de viata ale lui. Dar numaia asa sa il vada la inceput apoi implicandu-se cu cate o vizita din cand in cand si conversatii cu "baiatul". In fine tati ne-a contactat cam o data la 2 ani. Prima data a fost cand a facut Dani 2 ani (3 luni ) si apoi acum cand am facut 4 ani, pentru ca are mustrari de constiinta.
Vrea sa vina sa il vada acum in septembrie. POate isi gaseste linistea.
As mai povesti dar cred ca am scris prea mult in mesajul asta si am trecut prea repede de la un la alta.
Oricum ma bucur pentru mamele care au depasit probleme cu sotii, iubitii etc si au regasit viata alaturi de copilasii lor care sunt adorabili.


Mariana Albert

Be Happy

---

kyss...eu vreau sa te felicit pentru puterea si hotararea cu care ai mers inainte...Daniel al tau o sa fie mandru de tine...

si mai vreau sa iti spun, chiar cu riscul de a parea cam rea sau prea dura...vreau sa iti spun ca, dupa parerea mea, tatal copilului tau e un om care nu merita absolut nimic din partea ta...si cu atat mai putin din partea lui Daniel...modul in care s-a comportat e cel mai josnic...si, eu una, l-as trimite invartindu-se undeva (scuze)...si n-as vrea sa stiu nimic de el...

inca o data, felicitari si...tine-o tot asa...numai bine...




Viitoare
"Cerul instelat deasupra mea si legea morala in mine" (Kant)

[cocae]

quote:

---

Originally posted by kyss

Salut, si eu sunt o mamica singura.
Am avut o poveste de dragoste frumoasa cam scurta, dar care nu sa terminat foarte frumos.
Eram inca studenta in anul II cand am ramas gravida,necasatoriti, iar taticul tocmai primise o bursa in America. Initial a vrut sa ramanem impreuna, sa-si vada copilul crescand insa timpul trecea iar taticul sa schimbat brusc.
Nu a mai vrut sa stie nimic de noi, a inceput sa motiveze in tot felul ca nu este copilul lui si sa-mi gasesc tata pentru el daca am nevoie. Toate astea se petreceau cam prin luna a4-a. A vrut sa fac avort,am facut o programare dar nu am putut. Dupa trecerea datei programarii nu am mai vorbit deloc. Inainte sa plece in America a trecut intr-o vizita pe la ai mei sa le sugereza ca nu este nevoie sa ia legatura cu parintii lui pentur ca si asa au ei desptule pe cap.
Pentru mine a fost ca un calvar tot timpul sarcinii, dar unul psihic pentru ca fizic eram foarte bine, sanatosi, voiosi. Pot spune ca am avut noroc ca aveam prieteni care sa imi ridice moralul.
Mergeam la faculate mi-am dat examenele (nu toate pentru ca decanul sa gandit sa nu depun prea mult efort urcand scarile mereu, desi pentru mine nu era o problema, ba mai mult preferam sa merg la cursuri si la examene atunci pt ca avem destul timp gandidu-ma la ce va urma. Oricum am dat examene in toate felurile posibile: inatlnindu-ma cu profesorii in parc, la terasa- examene cum ar fi dreptul familiei, dreptul civil, engleza, medicina) Am trecut si peste astea. Am invatat in timpul sarcinii cum sa ma bucur de copilasul meu. Am renovat apartamentul, etc
Acum am un baietel frumos, istet, sociabil etc. La inceput mi-a fost greu sa am dublu rol. M-am descurcat, nu prea mai aveam timp de mine desi aveam mult de invatat, trebuia sa lucrez la lucrarea de licenta pe care pana la urma o scriam noaptea cu copilul langamine pt ca altfel plangea. M-a insotit si la sustinerea ei la ultimul examen (dar a stat cu colegii mei sa ma astepte in clasa alaturata).
La 2 ani a mers la gradinita pt eram deja mari nu mai aveam pempers, ceream ce aveam nevoie,spuneam cuvinetele clar, nu puteam sa ne imbracam singuri si sa mencam in rest eram ok pt gradi. Oricum trebuia sa merg si eu la servici, ce e adevarat pana atunci nu lucrasem cu carte de munca ci numai prin colaborari, la gradinitele de stat nu mi-l primeau siam gasit o gradinita particulara cu program prelungit unde am avut succes.
Cam de un an Daniel baietelul meu imi spune cand mami cand tati (bine stie rolurile barbatului si al femeii)o face cred ca din dorinta de a avea un tati. Se descurca mai bine sa-si caute tati decat ma descurc eu. Sunt mai mult la servici iar programul meu de acum este mers de dimineata la gradinita apoi servici inapoi la gradi si acasa, daca mai este frumos afara mai stam putin in parc.
Tati in schimb a sunat de cateva ori pana acum, parintii lui au inceput sa ne caute cam pe la 9 luni de viata ale lui. Dar numaia asa sa il vada la inceput apoi implicandu-se cu cate o vizita din cand in cand si conversatii cu "baiatul". In fine tati ne-a contactat cam o data la 2 ani. Prima data a fost cand a facut Dani 2 ani (3 luni ) si apoi acum cand am facut 4 ani, pentru ca are mustrari de constiinta.
Vrea sa vina sa il vada acum in septembrie. POate isi gaseste linistea.
As mai povesti dar cred ca am scris prea mult in mesajul asta si am trecut prea repede de la un la alta.
Oricum ma bucur pentru mamele care au depasit probleme cu sotii, iubitii etc si au regasit viata alaturi de copilasii lor care sunt adorabili.


Mariana Albert

Be Happy

---

d.stefan

[lore03]

Astazi sunt 4 luni de la accident.Patru luni de singuratate ,de durere si lacrimi.Nici acum nu pot sa cred ca este adevarat ce s-a intamplat si imi doresc sa fie doar un cosmar din care sa ma trezesc .
Imi este atat de tare dor de Vio,de bunatatea lui,de calmul lui ,de linistea familiei noastre.As vrea sa pot vorbi cu el sa ii pot spune cat de mult ne lipseste,cata nevoie avem de el.
Toti spun ca timpul vindeca ,dar pe mine nu ma ajuta timpul deloc.Parca totul s-a itamplat ieri.Durerea este la fel de mare.


GEORGI si eu imi cer scuze ca nu ti-am putut raspunde dar m-am ocupat de amenajarea mormantului si Laura are ceva probleme de sanatate de cand a inceput garadinita.Iti multumesc pentru sfaturi.Si eu ma gandisem sa merg sa vorbesc cu un psiholog dar nu prea am timp la dispozitie pentru ca eu sunt singura si toate sunt pe capul meu .
Ma doare ca nu pot schimba nimic .Mi-as dori atat de mult sa pot da timpul inapoi sa il pot salva,sa pot schimba ceva,sa nu il las sa plece .

Va pup pe toate

cristetil

[aly30]

Lore, la noi sunt 5 luni de cand tati nu mai e cu noi...nici eu nu mi-am revenit...am mers si noi la gradi singurei, mergem si noi la mormant sa-l ingrijim...din astea...Parca nimic nu mai are sens.Sunt constienta ca trebuie sa merg la un psiholog, insa in Onesti...nu gasesc.Yannis inca ma intreaba de tati si cauta noi solutii "sa-l salvam".Intr-o zi mi-a spus sa-i cumpar un tatic...dar tot "din ala".Trebuie sa inceapa procesul, mi-e groaza prin ce-o sa trec...l-as sugruma pe nenorocitul ala de 21 de ani care s-a urcat pe TIR fara sa aiba experienta.Ura mea nu e normala....dar exista, si nu pot s-o infranez...Mi-a distrus fericirea - iresponsabilul!!!

Toate sunt triste, totul e gri, si mai vine si toamna asta sa-mi accentueze depresia...

Te pup, Lore, si iti urez ce-mi doresc si mie: MULTA PUTERE!

[lore03]

Aly eu iti inteleg ura.Pentru ca si eu il urasc pe colegul lui Vio si am zis ca daca nu ar fi murit poate l-as fi omorat eu.Nu mai stiu exact dar parca ai spus ca zilele astea este ziua baietelului tau asa ca eu iti spun anticipat "LA MULTI ANI",sa-ti traiasca si sa te bucuri de el.Acum copii nostri sunt tot ce conteaza.
Sa-ti dea Dumnezeu putere sa treci de acest proces si sa fie pedepsit vinovatul cu toate ca asta nu il aduce inapoi pe sotul tau.
Te pup

[lore03]

Salutare la toata lumea.Vad ca nimeni nu mai posteaza la acest topic.
Nimeni nu se simte singur?Doar eu.
Peste cateva zile se fac 5 luni de la nenorocitul ala de accident,care ne-a lasat singure.Imi este asa tare dor de iubitul meu ,de frumusetea familiei noastre.

Va salut pe toate si multi pupici la toata lumea

cristetil