-
Salutare!
M-am gândit să împărtășesc această emoție,de curiozitate,să îmi confirm că sunt normala.😂
Ador copiii,și bebelușii și cei mai mari,consider că sunt cel frumos dar.De mica am știut că îmi doresc un copil cu siguranță,iar timpul nu sta in loc și sunt în săptămâna 38 de sarcina.
Fac parte dintr-o familie numeroasa,multe mătuși cu multi verișori, bebeluseala nu mi-e străină de când mă știu.
Sarcina pentru mine a fost și este o mare bucurie,îmi iubesc bebelușul din burtica enorm,însă faptul că mă apropii de momentul întâlnirii,îmi crează emoții până la lacrimi din mai multe puncte de vedere.
Am avut noroc de o sarcina blânda, fara probleme ieșite din comun,însă frica de naștere propriu-zisă îmi oferă emoții mari .De la stări de anxietate,la atacuri de panica și la frica continua de durere și necunoscut. Nu este un proces prin care am mai trecut,însă am dezvoltat o obsesie in a mă informa despre cum decurge totul pas cu pas indiferent de cum va fi sa nasc iar procesul in sine care mă așteaptă,nu mă lăsa să dorm noptile,de frica că momentul poate veni oricând peste mine.
Îmi doresc ca la finalul călătoriei și începutul unei noi etape în viața noastră,sa pot reveni aici și să vă povestesc că suntem bine, sănătoși și că nu am rămas cu traume in urma procesului.
Comentarii