Bună dragii mei!
Luni dimineața, in data de 24 octombrie, fain frumos ne-a dus tati la spital cu bagajele pregătite pentru internare! M-a condus până la intrare, ne-am imbrățișat și ne-am spus că următoarea noastră intalnire, va fi cu voi doi in brațe.
Ce să vă povestesc despre internare?!...a fost cu multe emoții bune și mai puțin bune, cu puțin stres, cu gânduri, cu nerăbdare...in cele 2 zile cât am stat in salon pentru proceduri, analize și monitorizări am intalnit mămici cu diferite povești de viață și experiențe unele plăcute, altele mai neplăcute...toate m-au făcut să imi dau seama cât de bine suntem noi, cât de binecuvântată sunt eu să fiu sănătoasă, că sunteți voi sănătoși și dezvoltați normal...că am ajuns la termen, că nu am avut de trecut prin diferite situații neplăcute, spitalizări indelungate și alte cele...tati a trecut pe la noi zilnic, ne-a adus ce aveam nevoie, uneori și câte o cafeluță caldă și gustoasă, care ne mai „alina” orele nedormite, petrecute cu gândul la ce urmează. Am avut noroc că am nimerit intr-un salon cu două paturi, am fost eu și incă o viitoare mămica iar faptul că am avut cu cine povesti, am avut cui ne mai „plânge” off-urile (una alteia) a făcut ca timpul să treacă repede.
Eu credeam că luni ne internează și marți suntem programați pentru cezariană, dar lucrurile nu au stat așa: luni am făcut tot felul de analize care au sosit abia marți...la vizita dr de gardă m-a anunțat că nu voi naște prea curând, că nu stăm tare bine cu analizele...etc...marți după masă a trecut dr nostru-Iulian Goidescu și ne-a anunțat că următoarea zi, adică in 26 octombrie, vom urca pe terapie intensivă și in funcție de cum are el programul, ne aștepată cezariana. Oau, in momentul acela eram la monitorizări...vă dați seama că și voi ați simțit emoțiile mele, că mișcările voastre, inimioarele voastre au fost ca la un carusel....acum imi zice un dr că mai durează, după câteva minute vine altul și zice că mâine imi țin puiuții in brațe....acum jos, acum sus...și buuum!! emoțiile ne asaltează la toți trei inimioarele...
L-am anunțat doar pe tati de această ultimă veste! Am zis că nu mai spunem nimănui ca următoare zi va fi cea memorabilă pentru a nu trimite tuturor aceste emoții...am zis mai bine le dăm pur și simplu vestea că ați sosit pe lume!
Toată seara abia am reușit să adorm...mi-am pus căștile in urechi și am ascultat acatistul Sf Muc. Dimitrie-izvorâtorul de mir...așa m-a liniștit și am reușit să adorm, până la 5.20...m-am trezit inaintea alarmei, setată la 5.30. Trenuia să fac duș, să mă pregătesc pentru operație iar la ora 6 să urcăm pe terapie intensivă. am fost gata la timp, ba mai repede și am așteptat cuminte să vină dnele asistente să plecăm.la 6. 10 am urcat si in decurs de câteva minute eram deja cu o branulă urtă și dureroasă in mână și cu o perfuzie deasupra capului. am vb puțin cu tati și i-am zis să stea liniștit, că am de așteptat mult, până se termină perfuzia, apoi cine știe cât durează până imi vine mie rândul la operație. După ă oră am sunat-o și be buni Flori să le salut pe surioare, dar ele incă dormeau, așa că am zis că le las și ne auzim mai târziu!
Când eram pe la jumătatea perfuziei, vine o doamnă asistentă și imi spune: „Haideți d-na Sălăgean, să mergem!”...eu buimacă o intreb: „Unde?”...-”Cum unde?!” vine răspunsul rapid. Eu mă așteptam pe la amiază...dl dr a spus că dacă nasc inainte de 12, ne va lăsa pe sâmbătă acasă, dar dacă voi naște după ora 13, abia duminică ne va face externarea...așa că, fiind abia 8.30 nu mă așteptam să vină după mine să mergem in sala de nașteri...
Așadar, aceasta este povestea din spatele „travaliului”, cum l-am numit eu...fiind o operație programată, nu am avut parte de contracții, dar aceste momente dinainte, eu le-am numit travaliu, fiind de aceași intensitate și trăire din punct de vedere emoțional ca un travaliu obișnuit!
Data viitoare vă povestesc continuarea, vă povestesc despre momentul nașterii!
Vă iubesc nespus de mult, dragii mei băieți, Daniel și Gabriel!
Mami
Comentarii