A spune ca poti vedea tot ce se poate vedea in Florenta in cateva zile e o nebunie. Sau se poate face doar daca esti Turbo. Sau daca ai 4 elemente pe lista :).
Noi, oameni insetati de alergatura si vazut orice se poate vedea, dar limitati de timp, am reusit sa mergem 2 zile la Florenta.
In prima zi am fost oarecum contra-cronometru, asta pentru ca aveam programare la 10.45 la Galleria dell'Academia (http://www.uffizi.firenze.it/musei/?m=accademia). Ca sa il vedem pe David, bineinteles. Am plecat ca niste turisti constiinciosi inainte de 8.30 de acasa, stiind ca putem avea ceva intarzieri pe autostrada. Normal ca Murphy nu a dormit a trebuit sa vizitam vreo 3 toalete pe cei 50 de km. Am ajuns cu intarziere de vreo 10 minute in parcarea aleasa si, dupa ce am hranit parcometrul (teribil de infometat!!!!) am luat-o la picior rapid spre Galerie.
(Nota: tariful la parcarile galbene - adica unde pot parca turistii in Firenze este de 2 eur prima ora, apoi fiecare ora costa 3 eur. si majoritatea parcometrelor nu accepta card-uri. deci pregatiti-va cu monede din plin. noi am adoptat "stratagema" de a plati cu bancnota mai mare la autostrada si de a cere monezi - spre exemplu, cei 50 de km de la Lucca la Firenze inseamna cam 5.6 euro).
Desi am intarziat dupa cum am spus, ne-au dat biletele si am intrat in mai putin de 15 minute in Galerie (de aceea, recomand cu mare mare caldura rezervarea biletelor in avans prin internet. si nu numai aici, ci si pentru orice alt muzeu care are aceasta optiune. La Galleria este oricum aproape obligatoriu, daca nu ai rezervare stai la o coada interminabila si intri daca ai noroc).
Despre David pot sa spun putine lucruri, din simplul motiv ca imi doresc de mai mult de 25 de ani sa il vad si am citit cu aviditate de zeci de ori biografia lui Michelangelo, a lui Irving Stone, si am ramas muta in fata lui. Originalul este exact asa cum ti-l inchipui. Ardent, viu, cu ochii larg deschisi spre tine. Te fixeaza si te hipnotizeaza, te atrag. Nu este o statuie, e o fiinta vie. Eu am oricum aceeasi senzatie in fata multor sculpturi ale sale. Michelangelo este oricum pentru mine cel mai mare sculptor existent vreodata. Numai cativa antici ma pot misca asa cum o fac statuile lui. Nu am facut nicio fotografie pentru ca este interzis si nu imi place deloc sa incalc regulile acestea.
Iesind din Galleria am incercat sa intram sa vizitam Dom-ul, dar coada era absolut interminabila, era deja 12.30 si aveam rezervare la masa la 13. Asa e cand calatoresti cu copiii, masa de pranz nu mai e pasabila cu un sandwhich sau cu o pizza si un vin la ora 3.... :) musai sa te opresti. e si prilej de odihna dar si de linistit spiritul hipoglicemic sub 5 ani care face urat de tot in asemenea cazuri :)))
si tot in spirit de ridicare a glicemiei ne-am aruncat in prima "inghetatarie"
Inghetata musai cu ciocolata, nu ca ar fi ramas pana acum cineva sa nu fi observat asta.... :)))
Ne-am invartit putin prin piata admirand viermuiala turistica, am incercat sa intram la Santa Maria Maggiore care, din pacate, era inchisa (l'ora del pranzo!!) si bantuit putin pe stradute, pana la Santa Maria Novella.
Am avut "norocul" de o zi torida, vreo 42 de grade la umbra. Plimbarea nu era nemaipomenit de placuta. Pranzul a fost la Bucca Nicolini, in centru, dar surprinzator cu preturi decente si servire alerta. Deci, de recomandat.
Cu glicemia la un nivel adecvat am pornit-o apoi prin zona pietonala in jos spre Palazzo Vecchio - aveam rezervare la Uffizzi la 15.45. Numai bine sa ne oprim sa ne incarcam cu niste bomboane
sa vedem in drum un Disney store, din care am plecat doar cu promisiunea ca dupa ce vizitam muzeul ne intoarcem acolo
si sa ajungem in Piazza della Signoria. Dupa mine bate de departe Piata Domului. Desi e vesnic plina de oameni are un aer mult mai aerisit si mai autentic. Intrand dinspre Via dei Calzaiuoli in dreapta troneaza majestuos Palazzo vecchio - Palazzo della Signoria
strajuit de Neptun, David si Ercole e Cacco (Hercule si Cacus)
iar in fata minunata Loggia dei Lanzi. Pe treptele ei uzate de atatia pasi stau, la concurenta cu porumbeii (cah!!!) sute de turisti, care-si odihnesc talpile arzand de atata mers, savurand o inghetata, sorbind cu sete o sticla cu apa rece si pur si simplu imbibandu-se de atmosfera fantastica. Numita si Logia della Signoria, ocupa un loc dintre Palazzo Vecchio si Uffizzi. Arcele sale elegante si minunate se povesteste ca au fost atat de admirate de florentinii din secolul XIV incat se pare ca Michelangelo a propus chiar sa fie continuate pe toata circumferinta pietei. Gazduieste o multitudine de statui absolut mirifice. Lanzi nu era vreo familie puternica, ci era o trupa de mercenari germani, landsknecht - in italiana Lanzichenecchi - scurtat rapid de vorbitorii mitraliatori in "Lanzi".
Cuvintele sunt iar cam de prisos, in plus puteti citi in orice coltisor din internet mii de lucruri. Sa lasam putin fotografiile sa vorbeasca
In Galeriile Uffizzi am fost destul de rapizi - din nou, factorul sub 5 ani si-a facut simtita prezenta. Am bifat in schimb cam tot ce ni se parea foarte important, incepand, bineinteles, cu capodoperele lui Boticelli - un alt pictor preferat de al meu. Am experimentat in salile ce gazduiau "La Primavera" si pe "Afrodita" acelasi sentiment de anul trecut de la National Gallery, din salile cu Florile soarelui ale lui VanGogh. Pur si simplu lumea gravita inspre ele. Si daca nu ai fi stiut de frumusetea lor, de faima autorului, erai instinctiv atras de finetea exceptionala, de viata reala desprinsa din trasaturile de penel.
Factorul "sub 5 ani" a fost profund impresionat de Afrodita, caracterizand-o ca "frumoasa, lunga si galbena". right on! :)
Laocoon (originalul in Musei Vaticani)
Iesind din Galerii am intrat rapid in Palazzo Vecchio si am avut experienta unei tornade de aer fierbinte - probabil cam asa te simti in Sahara. pur si simplu batea aer ca dintr-un foehn la putere maxima.
Dupa care a trebuit - fortati de parcometrul pe care il auzeam ticaind :))) - sa grabim pasul spre Disney store, unde si treimea minora si-a putut face de cap, precum si-au facut adultii anterior
Pe captain America nu il gasesc pe moment, imediat caut poza :)))
In a doua zi la Florenta, ne-presati de rezervare la ora fixa, am parcat pe partea opusa a Arno-ului - si culmea, am avut noroc sa gasim 2 locuri de parcare albe (cele fara plata) si am lasat masinile o zi intreaga fara probleme!!
Am explorat Ponte Vecchio
apoi am mers catinel catre Santa Croce. Adevarata Catedrala a Florentei dupa parerea mea. Coada - de mare bun simt, nu mai mult de 15 minute de asteptare - cost 6 eur/persoana.
De dimensiuni magnifice, adaposteste morminte ale multor oameni de cultura si arta: Rossini, Galilei, Michelangelo, Macchiavelli, si nu numai. Alaturi de ele sunt monumente comemorative - Dante, Enrico Fermi, Marconi, Meucci, si multi altii.
Dupa pranz am avut placuta surpriza de a vedea coada de la intrarea in Dom mica -mica asa ca ne-am asezat rapid. in nici 15 minute am intrat. din pacate nu am mai putut vizita nici Dom-ul lui Bruneleschi (in interior), coada s-a oprit cu 3 persoane inaintea mea, nici muzeul pentru ca aveau loc lucrari masive de restaurare, in concluzie se puteau vizita doar Pieta si David al lui Donatello. Asta e un motiv extrem de puternic sa revenim :)
Cum nu vreau sa lungesc pana la interminabil postarea asta nu pot spune decat ca afirmatia de la inceput e complet adevarata pentru mine. Mai vreau la Firenze, cel putin odata! si cel putin cateva zile. minim 4. hai 5.... :)
Comentarii