-
Se zice ca de ce iti este frica nu scapi! Asa a fost si in cazul meu, toata sarcina am stat cu grija sa nu cumva sa ma imbolnavesc, sa-i fac rau bebitei, sa gresesc cu ceva. Am facut marea greseala sa mai citesc experientele mai putin placute prin care au trecut unele mamici si parca simteam ca am si eu aceleasi simptome in momentul in care ceva nu mi se parea a fi in ordine. Totul a inceput inainte de sarbatori, mai precis in 21 decembrie ( o zi de vineri)cand am mers la control ginecologic. Din pacate am fost nevoita sa merg la spitalul de stat unde voi naste( doar acolo o puteam gasi pe dr) unde am avut de asteptat 3h. Mai era un pic si plecam ca deja eram epuizata de la atata asteptat, cand a aparut dr mea si mi-a explicat a a avut o urgenta. Eram nerabdatoare sa-mi vad minunea si sa stiu cat a mai crescut. Vestile insa nu au fost cele mai bune sau nu cele la care eu ma asteptam. Bebita era bine insa ramasese in urma cu crescutul cu aprox 3 zile. Pana atunci nu am avut aceasta problema ba din contra de multe ori era mai marisoara. Deja am inceput sa-mi fac probleme cu toate ca dr mea a zis ca nu este cazut, ca suntem in grafic. Asta era cea mai mica problema pentru ca aparuse alta si anume sarcina era pozitionata foarte jos. A fost prima data cand am vazut-o pe dr preocupata. Mi-a masurat si colul si mai aveam 2,7 cm in conditiile in care era de preferat sa fie macar 3 cm. Ei, in acel moment chiar eram speriata mai ales ca mi-a spus ft clar, REPAOS LA PAT, cat mai mult! Mi-am dat seama ca nu e de gluma si bebita poate veni in orice moment daca nu respect ceea ce mi-a spus. Momentul era destul de aiurea pentru ca mai erau lucruri de facut inainte de sarbatori, gen mancare. Alex a incercat sa ma linisteasca spunandu-mi ca o sa le faca el pe toate( imi si inchipuiam cum va iesi mancarea facuta de el
Comentarii