-
Nu stiu daca toate viitoare mamici experimenteaza aceleasi frici si ganduri pe care le am eu privind nasterea si perioada care urmeaza. De ceva timp am inceput sa ma gandesc zilnic, in special seara la dus, cum o sa decurga acele ore cand o sa inceapa travaliul. Imi pun o groaza de intrebari la care sunt constienta ca nu poate nimeni sa imi raspunda, ca fiecare fiecare mamica are trairile ei unice. Cand o sa inceapa travaliul, noaptea sau ziua? Cum o sa simt primele contractii? Care va fi reactia mea la durere? In cat timp o sa nasc?? Daca o sa lesin de durere pe masa de nastere?! Care va fi reactia mea cand o sa imi aud pentru prima data minunea plangand? Cu siguranta o sa plang pentru ca numai cand ma gandesc imi dau lacrimile. Sunt foarte multe sentimente care ma incearca. Am incercat sa ma documentez si sa ma informez cat mai mult cu privire la perioada care urmeaza dupa nastere insa am impresia ca nu sunt inca pregatita. Ma intreb de multe ori, oare o sa ma descurc? O sa fiu o mama buna pentru copilul meu? Cred ca este o responsabilitate atat de mare incat numai gandindu-ma la asta ma coplesesc emotiile. Astept sa imi cunosc minunea insa de multe ori ii spun sa mai stea cumintica in burtica si sa nu vina inca. Oare gresesc cand am gandurile acestea? Toata mamicile cu care vorbesc ma incurajeaza si imi spun ca o sa ma descurc de minune. Nasterea este intradevar foarte grea dar trece si se uita pentru ca nu se compara cu sentimentele pe care le ai dupa ce iti ti minunea la piept. Imi doresc sa ajung si eu la acele sentimente dar daca s-ar putea sari peste nastere:)) probabil cand voi citi aceste mesaje peste cateva luni o sa ma amuz teribil insa in acest moment simt o frica maxima. Normal bebita ar trebui sa mai stea in burtica macar 1 sapt jumate insa deja simt cum se impinge destul de tare in jos si nu stiu ce sa cred. Oare vrea sa vina mai repede( 36s+4z)? Voi incerca sa fiu mai curajoasa pentru ea. Ieri i-am simtit( 10 ianuarie) pentru prima data piciorusul sau manuta in partea stanga a burticii. Am mangaiat-o cateva secunde bune si am simtit ca m-am topit de dragul ei si de atata iubire pe care o simt pentru ea. Cred ca genul acesta de momente o sa ma faca puternica si curajoasa pentru ceea ce urmeaza. Planul meu este sa mai recapitulez ce am in bagajul de maternitate ( tinand cont ca a fost facut de Alex cand eu eram intr-o stare ft nasoala) si sa incerc sa ma odihnesc cat mai mult si sa ma relaxez. Doamne ajuta! In acest moment ma gandesc, oare o sa mai apuc sa scriu in jurnal pana voi naste ?:)) prea multe ganduri..
Comentarii