Cum devenim mame

La primul bebe mi-am făcut temele din timp și m-am documentat asiduu legat de ce înseamnă viața cu bebe, cum îl alăptez, cum îl schimb și ii fac baie, cum recunosc situații de sănătate problema, pe scurt m-am axat mult pe partea "administrativă", căreia cred că i-am dat prea multă importanță în defavoarea altor aspecte care acum mi se par mai relevante și cu impact mai mare : și anume dezvoltarea și evoluția emoțională, atât a copilului dar și a mamei. Deși am răsfoit primele capitole din "Cartea Bebelușului", în care se vorbește de "attachment parenting", nu am reușit să cuprind cu adevărat înțelesul acelui concept atunci. Și in adâncul sufletului, nici nu consideram ca e cu adevărat important. Însă după primele luni, în care am prins dexteritate în a mânui copilul și intuiție în a deosebi diferite tipuri de plâns și a găsi niște tipare în reacțiile lui, tabieturile de foame și somn, etc, m-am trezit față-n-față cu emoțiile mele foarte puternice și neînțelese, care mă duceau înapoi în propria copilărie mică prin intermediul senzațiilor de vomă, îmbolnăviri frecvente, insomnii și tot felul de manifestări somatice a stării mele psihice. Iar agitația mea se traducea în agitația lui. Iar asta mie îmi spunea că e o problema la el. Așa că am început să citesc cărți de psihologia copilului pe bandă rulantă:
- Creierul copilului tău - Daniel Siegel
- Secretele inteligenței copilului - John Medina
- Părinți liniștiți, copii fericiți- Laura Markham
- Parentaj sensibil și inteligent- Daniel Siegel
- Între parinte si copil - Haim Guinot
- Copilul invizibil - Gașpar Gyorgy
- Copilul tău. Părinții tăi. Tu - Ioana Chicet Macoveiciuc
- Părinți toxici - Susan Forward
- Confesiunile unei mame imperfecte - Harriet Lerner
- Parenting- Dr. John Gottman
- Inteligența parentala- Daniel Siegel
- Mamă pentru băieții noștri- Maggie Dent
Și cred că am ratat câte ceva. În toată această pornire de a-l înțelege, liniști, "repara" pe el, ma înțelegeam, linișteam și reperam pe mine. Am înțeles că nu poți oferi altora ce nu îți poți sau ce nu ști sa-ti oferi ție, că un copil se reglează emoțional oglindind starea adultului fiindcă nu știe altfel cum, că asta se află în spatele sintagmei pe care o tot auzeam cu "dacă Mama e bine, atunci și Copilul e bine". Am înțeles atunci de ce unele mame aleg să se întoarcă mai repede la job iar altele renunță complet la acesta. 

Cred ca e important sa te documentezi, dar mai important e sa pui in practica, sa treci prin greul de a-ti accepta emotiile grele, de a intelege ca emotiile copiile sunt ale lui iar tu, ca parinte nu esti responsabil (cauza lor) de ele, dar ai datoria sa le onorezi, sa le asculti si sa oferi spatiu de manifestare, fara a ne enerva sau a incerca sa punem capac acestor emotii ale copiilor care ne creaza disconfort. Am invatat ca fiecare copil are nevoie de reguli, sa treaca prin refuzuri, respingerea altor copii, adulti, iar noi trebuie sa fim acolo, prezenti, sa le explicam ce li se intampla, sa ii asiguram ca orice emotie, oricat de intensa, vine si trece, ca ei au capacitatea de a le face fata, fiindca daca noi credem in abilitatile lor, si ei vor invata sa creada, la randul lor, iar asta este un dar pe care il facem pentru toata viata lor.

Faptul ca bebe este numarul 2, cred ca ii ofera lui o alta oportunitate decat a avut fratele lui mai mare care m-a invatat sa fiu mama, fiindca cele mai multe lucruri le-am invatat din interactiunea cu el, din greselile pe care le-am facut si care au durut atat de tare incat am zis ca trebuie sa schimb intelegerea si abordarea asupra situatiei.

Daca sunteti la primul bebe, sfatul meu pentru orice viitoare mama este sa fie blanda cu ea, sa se ierte pentru greselile pe care le (va) face fiindca nicio carte nu te va face infailibil la greseli, fiindca atat copilul cat si mama sunt unici, cu nevoi si dorinte unice, asa ca a deveni parinte e un proces, nu un eveniment. Unora le ia mai mult, altora mai putin, insa ceea ce conteaza este sa nu ne comparam cu alti parinti ci cu parintele care am fost noi ieri si cu cel care vrem sa fim maine! Mult succes!