Cand nasterea nu e cum ti-ai planificat-o

Bebe s-a lasat mult timp asteptat. Asa ca doamna doctor a hotarat ca nu vrea sa riste sa il lase mai mult de 40s4z, cand m-a programat la cezariana, mai mult impotriva vointei mele. Era joi seara la control cand m-a anuntat de aceasta decizie, cu presiunea psihologica ca exista risc de moarte fetala si lunea urmatoare ar fi potrivit ca bebe sa vina. In plus, m-a avertizat ca nu pot naste natural pentru ca bebe nu a coborat in pelvis pentru ca este mare si are si capul mare. In adancul sufletului, nu eram deloc multumita si ok cu aceasta fortare, in primul rand pentru ca imi doream ca bebe sa vina cand se simtea pregatit si apoi pentru ca imi doream sa nasc natural, ca bebe sa treaca prin acest proces fiziologic natural ca sa se poata adapta cat mai usor la noua viata. Asa ca am inceput sa ma informez in stanga si-n dreapta ce as putea sa fac sa ii mai dau lui bebe ceva ragaz in burtica. Asa ca am intrebat alte mamici pana la ce varsta a sarcinii au mers, am vorbit cu o doula despre ce as putea face pentru a declansa travaliul si m-am framantat in fel si chip. Dupa multe cutii de ananas mancate (se spune ca bromalina continuta de ananas declanseaza contractii), multi kilometri facuti pe jos pe frig si ninsoare, a doua noapte de dragoste cu sotul pare sa fi fost solutia pentru noi. La 1 am, sambata spre duminica au inceput contractiile. Emotiile au fost mari. Sotul imi monitoriza contractiile (durata si intervalul dintre ele), ma mangaia si ma tinea in brate, eu ma plimbam prin casa pentru ca nu puteam sta jos pe contractii, am facut dusuri lungi pe intuneric. La un moment dat, am observat o pata de sange (nestiind ca e normal ca asta sa se intample cand se dilata colul) si m-am speriat putin. Sperietura s-a amplificat cand dupa jumatate de ora, am constatat ca nu-l mai simt pe bebe asa ca am plecat spre spital. Am ajuns la camera de garda, eram dilatata 4cm asa ca a trebuit sa raman. Am primit bagajul de la. Sot iar el s-a intors acasa. Dupa completarea formularelor si un dus rapid, am ajuns in sala de nasteri. S-au monitorizat bataile inimii lui bebe si ale mele insa uneori ma decontau de la aparate sa ma pot relaxa, dansa, citi (da, mi-am luat o carte in sala de nastere pregatita moral fiind pentru un travaliu lung). Dupa 6ore (12 in total) de travaliu la spital, colul nu s-a mai dilatat iar bebe nu a reusit sa coboare, dand semne de stres fetal. Mai stresata eram eu, tot incercand sa fac lucrurile cum trebuie, insa cu vocea moasei si a doctoritei de garda spunandu-mi ca bebe e in pericol si ca asteptarea mea e inutila pentru ca tot la cezariana se va ajunge. Dupa o repriza de plans si discutii la telefon cu sotul, am hotarat sa mergem mai departe cu cezariana. Dupa rahi-anestezie si cuplarea la aparate, la 5 minute de la inceperea operatiei, am auzit plansul neconsolat a lui bebe, iar lacrimile mi-au tasnit instantaneu. A fost dragoste la primul sunet. Stateam cu urechile ciulite la conversatia dintre doctorite despre micutul meu. Se mirau cat de mare e, cum a deschis el ochisorii, cum e asa vocal. La ceva timp, in timp ce ma cuseau, mi l-au adus pe micut sa il cunosc si sa ne fotografiem. Moasa m-a anuntat ca isi luase libertatea de a face poze cu telefonul meu fara sa ma anunte, lucru pentru care i-am fost foarte recunoscatoare. Cu supararea in minte, nu avusesem prezenta de spirit de a ruga pe cineva sa imortalizeze momentele acelea. Au urmat cateva ore in post-operator, apoi am fost dusa in camera unde am dormit pana dimineata. Atunci m-am ridicat din pat pentru o recuperare mai rapida si l-am avut cu mine pe bebe aproape toata ziua. Am fost incurajata si sustinuta sa alaptez, ceea ce m-a ajutat sa pot alapta exclusiv acasa, iar asta a fost una din marile bucurii pentru ca ma temeam ca cezariana va aduce cu sine o lipsa a lactatiei. Per total, experienta a fost una buna, cu multi oameni profesionisti langa noi care sa ne ingrijeasca si sa ne indrume, iar acum suntem acasa cu tati si cu bunicile care ne iubesc mult si au grija de noi. Va doresc tuturor o nastere usoara!