Incarcat in Am aflat sexul copilului - ##bebe#baiat
378 vizualizariVoi face o incursiune inapoi in timp si va voi povesti cum am aflat sexul bebelusului.
In familia numeroasa a sotului mei (10 frati si surori) sunt foarte multe fete si foarte putini baieti. Asa incat asteptarea a fost ca bebe sa fie fetita, desi in adancul sufletului, atat eu cat si sotul ne doream un baietel. Da, cea mai importanta e sanatatea bebelusului, dar cred ca toti avem o inclinatie catre un anumit sex al copilului, fie ca o recunoastem sau nu. Sotul spunea ca nu conteaza ce este, insa dorinta de a avea baiat este un fel de mandrie personala pe care nu vrea sa o recunoasca. Eu cred ca mi-am dorit baietel pentru in conceptia mea, baietii sunt mai robusti emotionali ( desi, la o documentare mai atenta, nu pare sa fie asa) si mai robusti fizic (nici asta nu pare sa fie o regula 100% valabila), asa incat atunci cand va fi adolescent, teama ca cineva i-ar putea face rau ar fi mult mai mica. Si apoi, cum imi doresc doi copii, al doilea ar fi ideal sa fie fetita, pentru ca fratele mai mare sa aiba grija de ea.
Desi toti pseudo-indicatorii (ce pofte aveam, cat de rau ma simteam, ce ritm cardiac avea bebe) indicau ca bebe ar fi fetita (aproape ca il convinsesem si pe sot ca asa este), la morfologia de trimestrul I, doamna doctor a zis ca e baietel (parea ca se mandreste cu noua "achizitie" dintre picioare), informatie care s-a reprodus si la urmatoarele ecografii.
Sotul era plecat din oras cand am fost la morfologie ( oricum nu putea intra cu mine din cauza pandemiei), asa ca i-am dat vestea la telefon. L-am pus sa ghiceasca ce este, iar el a prezis "fetita", insa cand i-am zis ca nu e asa, a scapat un chiot de bucurie (atunci mi-am reconfirmat ca intr-adevar isi dorea baietel), dupa care a revenit la afirmatia originala, cum ca pentru el nu conteaza sexul bebelusului (yeah right!)
Dupa acest moment, a inceput cautarea numelui care a durat pana pe la saptamana 30, dar despre asta am vorbit intr-o alta postare. ;-)
Comentarii