In saptamana a10a asteptam cu nerabdare sa merg la control. sa primesc confirmarea ca totul este ok. Nu ma asteptam sa primesc chiar o prima fotografie cu bebe, la doar 35.7 mm. Inimioara ii batea cu 160 bm si asta imi accelera si mie pulsul. Deja ma gandeam ca o sa fie fetita, dat fiind ca superstitiile spun ca la batai mai mult de 140 bpm ar trebui sa fie fetita, iar la mai putin ar trebui sa fie baiat. Oricum, nimic din toate astea nu conta - tot ce conta era ca mini-puiul de om prindea contur si crestea in noua lui casuta, vesel si jucaus cu mi-l imaginam eu. Desi la exterior nu se vedea inca nimic, eu si medicul puteam vedea dincolo de asta.
Iti multumesc, micul meu bebe ca ai fost bland cu mine, asa incat nu am avut greturi sau stari de rau decat sporadic si suportabil! Te asteotam cu bratele si sufletele deschise, sa incepem aceasta minunata aventura in 3!
Comentarii