Suntem in vacanta! De ieri , suntem oficial in concediu dar practic de azi pentru ca ieri a fost o zi luuuunga tare cu multe drumuri si hartogaraie ( am fost iar si la medicul de familie , de data asta am avut arma secreta SCRISOAREA MEDICALA de la ginecolog care a invins degetele lor). Teoretic ar trebui odihna dar parca acum sunt mai multe de facut si timpul nu ajunge pentru toate. Acum vad un praf pe nu stiu unde, un dulap ce trebuie rearanjat si tot asa. Totodata si moleseala e asa mare si lenea atat de dulce ( acum imi permit sa-mi fie lene, macar o zi, doua). E greu sa trec de la activitate toata ziua la ..mi-e lene :P si in plus e grea miscarea cu saculetul dupa mine , obosesc ingrozitor de repede, etajul II pare atat de departe cand urc scarile dar ma incapatanez si reusesc, nu ne putem plafona chiar asa . Ieri, cu toate drumurile de colo colo am ales sa merg pe jos ( in cat timp am parcurs o distanta relativ scurta cu viteza melcului turbat nu mai conteaza) si bebe mergea si el cu mine. In mijlocul strazii, cu lume pe langa mine burtica mea facea stanga- dreapta, inainteeee mars. Dupa ce ca oricum o burtica atrage atentia, a mea era imbracata intr-o bluzica mai mulata si miscarile lui starneau chicoteli celor care uitau sa intoarca privirea si il prindeau in plina actiune. De obicei ma irita lumea care insista cu privirea dar ieri ma simteam mandra de balonasul meu si de bebica foarte activ care era in elementul lui in miscare. Cand am ajuns acasa eram istoviti ( cred ca amandoi pentru ca vreo 2 ore nu a mai facut nici pas ...a dormit dus) si patul parea taramul mult promis. Nu am reusit sa dorm , oricum era pe seara si daca dormeam atunci sigur faceam noapte alba si am ales sa facem papa bun , ce mancam eu in copilarie : fidea cu lapte! Am mancat de parca era cea mai cea delicatesa, mai ales ca trecusera ani de cand nu am mai mancat asta si gustul copilariei de la mamaia de la tara , cu rosii din gradina si branza cu paine pe vatra a fost asa aproape, parca eram iar acolo.
Gata , o sa povestesc intr-o zi cat de dragi imi sunt amintirile astea dar acum mergem sa facem ceva mancarica pentru ca sigur o sa incep sa plang , mai ales ca in ultima vreme nu imi trebuie mult si imediat mi se umezesc ochii.
Comentarii