-
Saptamana 34,inca 4 saptamani si o sa imi tin puiul in brate. Desi o parte din mine asteapta cu nerabdare ziua,cealalta parte se gandeste cu groaza la ce va urma. La prima nastere nu am stiut ce se va intampla,m-am dus cu un zambet larg ,de se uitau ciudat la mine pana si asistentele. Habar nu aveam ce dureri o sa indur si ca atunci cand ajung acasa voi trece prin momente de spaima(Am avut un hematom la mijlocul taieturii ce ,din fericire,a spart spre exterior. Atunci am crezut ca sa desprins operatia,eram plina de sange si speriata maxim).Mi-am dorit enorm de mult sa pot naste natural,dar din pacate dr nu a vrut sa auda...ca sunt mica in bazin,ca bebe are dubla circulara...ca pana la urma sa aflu ca vroia bani de fapt si ca pleca in concediu . Probabil ca majoritatea femeilor ce nasc prin cezariana au dureri dupa,dar cum sa va spun ...imi faceau calmante si eu tot plangeam de durere. Si nu sunt rea de durere,rezis fara sa ma plang,dar atunci ...Nu mai vreau sa imi amintesc. Tocmai de aceia acum ,cu cat se apropie mai mult cu atat retraiesc acele ganduri. Cand ma gandesc ca o luna am mers cocosat,ca abia imi puteam lua puiu in brate,ca ma spala sotul...sper sa nu ma apuce vre-o depresie. Mai ales ca aud atatea cazuri ca au murit,ma apuca groaza. Daca as putea sa nu trec prin clipele alea,sa adorm si sa ma trezesc in ziua cand ma externeaza ar fi perfect. La prima cezariana am facut anestezie totala,acum o sa fiu treaza cand il va scoate pe bebe(cel putin asa sper,tinand cont de problemele de la coloana,sper sa se poata). Ma mai gandesc si la cum va reactiona copilul cel mare,daca va fi gelos,cum voi fi eu ca mama de doi,o sa mai am rabdare,tinand cont ca au trecut gata 13 ani. Tot ce stiu sigur este ca orice va fi clar ne va schimba vietile,iar un pui mic ne va lumina casa. Imi doresc enorm sa am si de data asta lapte,sa il pot alapta macar 2 ani,ca pe primul. Printre dorintele mele se numara si ca bebe sa semene cu fratiorul la ,,cumintenie" . Cu primul nu am avut probleme cu colici,nopti nedorite,tantrum...pentru mine un copil perfect. Peste doua saptamani aflu data cand va fi ,,marele" eveniment. Atunci sa vezi nopti nedormite,desi nici acum nu pot spune ca dorm prea mult din cauza durerilor de coloana,intepaturi sub coasta + insomnii. Dar trec si mai mult ca sigur o sa le duc dorul. Sper sa trec cu bine peste perioadele grele ce vor urma si sa ma bucur de momentul cand va veni minunea mica ,sa imi aduc aminte cu bucurie de acele clipe,nu ca prima oara, pe langa bucurie sa fie si o amintire mai putin placuta,cu dureri ,stres ,teama.
Comentarii