-
Abia astept sa nasc,sa imi tin puiul in brate,desi as mai vrea sa stea macar 8 saptamani,sa fie la termen. Ma coplesesc multe ganduri si emotii: de la bucurie,fericire,implinire la o teama,mai degraba frica. Trecand prin multe la prima cezariana ,acum imi este teama de doua ori mai mult. Pe langa depresie ,de care nici acum ,dupa 12 ani,nu am depasit-o,inca ma macina,am avut probleme si cu operatia. Am avut un hematom care din fericire a spart in exterior . A durat mult timp refacerea. A fost oribil,dar a trecut. A fost o perioada in care din aceasta cauza nu am mai vrut copii,pana in ziua cand a murit tata(in 24 oct se fac 4 ani si tot in octombrie se va naste si puisorul meu). M-am simtit asa singura ca am zis ca trebuie sa ii mai fac un fratilor copilului meu sa nu fie singur pe lume ca mine. Au fost anumite impedimente si nu ne-am gandit serios la un bebe. Pana in ziua in care am auzit ca a venit un medic nou si pe care toata lumea il lauda,dar pe buna dreptate,le merita. Sincer,o parte din ,,vina" o are acel medic ,un om minunat. Dupa 7-8 luni de incercari,dorinte cand incepusem sa ne pierdem speranta, au aparut cea de-a doua limita pe testul meu,timida,dar era acolo. Erau niste emotii de nu le pot descrie...teama cu fericire cu frica cu implinire. Apoi a aparut frica de e nu pierde sarcina,apoi au aparut primele miscari ,dar care erau destul de rare, apoi pandemia, am aflat ca am placenta anterioara, ca babele are circulara,apoi am fost muscata de motan. Simt ca nu m-am putut bucura cu adevarat de sarcina. Acum ca se apropie momentul chiar ca nu ma mai pot bucura fara sa imi apara ganduri urate. Un gand urat este acela ca nu il pot iubi ca pe primul. Nu as vrea sa fac diferente.
Desi este mare imi este teama ca primul baiat sa nu se simta neglijat. Multe ganduri... sper ca va fi bine asa cum imi spune familia si prietenii
Comentarii