-
Abia astept sa nasc,sa imi tin puiul in brate,desi as mai vrea sa stea macar 8 saptamani,sa fie la termen. Mă copleșesc multe gânduri și emotii: de la bucurie,fericire,împlinire la o teama,mai degrabă frică. Trecând prin multe la prima cezariana ,acum îmi este teama de doua ori mai mult. Pe lângă depresie ,de care nici acum ,după 12 ani,nu am depasit-o,încă ma macină,am avut probleme si cu operatia. Am avut un hematom care din fericire a spart in exterior . A durat mult timp refacerea. A fost oribil,dar a trecut. A fost o perioada in care din această cauză nu am mai vrut copii,până în ziua când a murit tata(in 24 oct se fac 4 ani si tot in octombrie se va naște si puisorul meu). M-am simțit așa singura ca am zis ca trebuie sa ii mai fac un fratilor copilului meu sa nu fie singur pe lume ca mine. Au fost anumite impedimente si nu ne-am gândit serios la un bebe. Până în ziua în care am auzit ca a venit un medic nou si pe care toata lumea il laudă,dar pe buna dreptate,le merită. Sincer,o parte din ,,vina" o are acel medic ,un om minunat. Dupa 7-8 luni de încercări,dorințe când începusem să ne pierdem speranța, au apărut cea de-a doua limita pe testul meu,timidă,dar era acolo. Erau niște emoții de nu le pot descrie...teama cu fericire cu frică cu împlinire. Apoi a apărut frica de e nu pierde sarcina,apoi au aparut primele miscari ,dar care erau destul de rare, apoi pandemia, am aflat ca am placentă anterioară, ca babele are circulară,apoi am fost mușcata de motan. Simt ca nu m-am putut bucura cu adevarat de sarcina. Acum ca se apropie momentul chiar ca nu ma mai pot bucura fără să îmi apara gânduri urâte. Un gând urat este acela ca nu îl pot iubi ca pe primul. Nu as vrea sa fac diferențe.
Desi este mare îmi este teama ca primul băiat sa nu se simtă neglijat. Multe gânduri... sper ca va fi bine așa cum îmi spune familia si prietenii
Comentarii