22 Octombrie 2015

Când ramânem acasa doar eu cu Pustiulica ne stie toata strada. Muzica, chiuituri, sopran-issime, de toate se aud de la noi din casa pâna departe. Sopran-issime-le – pentru ne-initiati – sunt chiuiturile extrem de înalte (de la un F6 pâna dincolo de lilieci) scurte si executate de placerea de a le auzi cu ochii închisi pâna ne trezim cu tata delfinilor la usa suparat ca i-am trezit plozii.
Dansam chiar uneori, iar ultima data Micul a combinat dansul si crosele de golf (îti mai amintesti de ele ?) într-un mod cel putin creativ. A prins crosa cu partea de „ T ”  între picioare si topaia cu genunchii apropiati si adus de spate îndemnându-ma si pe mine sa-i urmez exemplul. N-am avut de ales. Am luat crosa care e usor curbata din fabrica si am strâns-o între coapse dupa model si uite asa cu genunchii lipiti acum topaiam amândoi prin casa ca doi cocostârci ghebosi cu diaree acuta si erectie cronica, care danseaza twist.

Da…Micului îi place sa danseze… Odata eram pe la lasatul serii cu Mama si Pustiulica în fata unei scene mici de unde cânta o formatie redusa ca numar si miscari. Tot mic era si grupul care lua parte la actul artistic, iar din el facea parte si o blonduta de-o seama cu al meu care se frasunea muzical de pe un picior pe altul sub privirile atente ale tacsului. Micul i-a urmat exemplul, s-a dus pe lânga ea si s-a zdrumicat un pic pe ritm de cha-cha-cha … cha, apoi amândoi au alergat dintr-o parte în alta ca în final sa se refugieze pe lânga parintele din dotare cu ochii unul dupa celalalt. Micul a vrut în brate. M-am executat, l-am luat si am vrut sa-l salut pe domnul brunet cu ploada blonda de noapte buna dar al meu avea alte planuri. M-am apropiat de celalalt tata si amândoi ne-am depus comorile pe sol, poate vor sa mai danseze… Pustiulica s-a plictisit repede si a cerut sa fie iar luat în brate copiat fiind imediat de blondina. Dar de plecat nu voia sa plece. A început sa topaie a dans încurajându-si verbal partenera sa faca la fel. Si uite asa cu plozii în brate eu si domnul brunet ne unduiam fata în fata pe ritm suav de bossa-nova încurajându-ne copii sa se miste macar la fel de ritmat cum reuseam noi. Partea amuzanta era ca micii se asezasera mai bine si nu se mai uitau unul la celalalt dar noi tatii continuam sa ne unduim artistic unul în fata celuilalt întretinându-ne într-o conversatie frugala despre vârsta si preferinte muzicale.. De dinafara trebuie sa fi parut un niste vechi prieteni care încearca sa-si adoarma copiii. Bine ca n-au venit mamele sa ne ia plozii si noi sa fi ramas la discutia noastra unduitoare.
Situatiile în care ajungi, interactiunile pe care le ai atunci când ai copii sunt de neconceput când nu-i ai înca. Cum altfel as mai fi dansat eu cu domnul asta, pe ringul mic al formatiei obscure, la malul marii în lumina lunii ?