Ieri mi-a trimis Mama niste poze calde cu Pustiulica înzorzonat cu pungi de cumparaturi. Da, stiu ca e greu de imaginat asa priveliste dar cu toarta dupa gât si punga de hârtie acoperindu-i tot trupsorul maruntel pâna la glezne si cu o alta în mâna gândindu-se unde sa o potriveasca, arata ca un creator de mode gata sa-si scoata dihorul si gaina la plimbare în lese svarovschi.
Fiind vremea mai de toamna petrece acum mai mult timp acasa cu Mama si când teritoriul e asa de mic si activitatile sunt mai domestice.
Ieri au gatit împreuna. Când am ajuns acasa m-a înconjurat un miros "ca la Mama acasa" si mâinile mici care îmi tot împingeau fata catre bucatarie explicându-mi cu insistenta niste lucruri importante. L-am pupat pe abrucat apasat pe amândoi bucalatii si m-am uitat în ochii lui rotunzi care-mi explicau ce se întâmplase în lipsa mea. M-am apropiat cu el în brate de Mama sa-i zic si ei buna seara (caci Micul ma luase de la usa) si nici una nici doua ne apuca Pustiulica de capete si ne trage sa-i pupam fiecare obrajorul din dreptul lui, gropitindu-se cu ochii mijiti de-un zâmbet încântat. Dupa scena asta de muiat inimi de gardieni de puscarie, mi-au povestit cum au gatit ei de mirosea atât de bine în toata casa. Si Micul face ochii mari si cu toata convingerea declama: „ Ciaapa!” si la îndemnurile Mamei nu s-a oprit aici. „ Te-na!!”
M-am topit! Cum stie asta mic sa le zica pe nume fiecarei leguma! Cu denumirea latineasca cu tot! Desteptu' lu' tata lui! L-am luat si l-am pupat de l-am zapacit dupa care l-am pus sa mai repete macar ceapa aia hotarâta!
Nu îi era lui prea clar de ce facem atâta caz dintr-o amarâta de alliaceae deja fiarta dar vazând cât de entuziasmati eram ne-a facut pe plac.
E asa de bine când ajung seara acasa!
Comentarii