ANUNȚ IMPORTANT: Ne mutăm în casă nouă!
CITESTE AICI
Primul sentiment pe care l-am avut in momentul in care am vazut doua liniute pe testul de sarcina a fost o groaza amestecata cu o bucurie incredibila 
. Groaza pentru ca era un moment foarte nepotrivit, abia ma impacasem (de vreo luna si ceva) cu iubitul meu dupa o cearta urmata de o perioada de repaus de 2 saptamani si tocmai facusem un credit pentru a-mi achizitiona o masina... Si bucurie pentru ca simteam ca este un dar, un cadou ca care nu trebuie sa renunt indiferent de ce se intampla in jurul meu...chiar daca se prabusea lumea toata eu eram decisa sa-l pastrez.
Imi aduc aminte si acum momentul acela de parca s-ar fi intamplat ieri: eram acasa, ne reveneam dupa revelion, tocmai ma lasasem de fumat 
(ce mai sincronizare, nu?) si ma hotarasc sa fac testul de sarcina (imi intarziase de aproape doua saptamani). Ma duc la baie, fac testul si astept 5-10 min (cum scria in instructiuni) si apoi ma uit....
si vad... 2 liniute roz... ma introc spre M. (iubitul meu) si ii spun ca sunt insarcinata. In momentul acela el ramane blocat, efectiv nu stia ce sa zica, iar eu l-am intrebat sec : "Ce facem?". Raspunsul lui a starnit o avalansa de lacrimi din partea mea...respectiv mi-a zis ca o sa sunam doctorul sa ne programam la un avort... In momentul acela am simtit ca se prabuseste totul peste mine...el a ramas si mai blocat ca atunci cand i-am dat vestea...nu se astepta sa imi doresc sa pastram copilul...Si in zilele ce au urmat, de fapt luna care a urmat a fost tragica pentru noi...nu stiam decat noi despre "situatie" si nu stiam ce sa facem. Intotdeauna cand venea vorba despre copil se asternea o stare de iritare si nu reuseam sa cadem de acord sub nicio forma. O luna am fost ca soarecele si pisica, unu' zicea da, celalalt ba...si uite asa certuri, discutii, neintelegeri...Pana intr-o zi cand mi-am facut bagajul si i-am zis ca plec si decid singura ce fac cu acel copil. Seara m-am intors, m-am oprit in fata blocului si l-am sunat. Am vorbit la telefon vreo jumatate de ora dupa care a venit jos la masina, mi-a lasat cheile si mi-a spus sa urc sus. Seara dupa o alta mica cearta i-am zis ca a doua zi dimineata ma duc la doctor si ma hotarasc pana atunci ce fac: il pastrez sau fac avort...Dimineata m-am dus in sufragerie, am sunat doctorul si i-am spus ca vreau sa merg la spital pentru un avort. La un minut dupa asta, il aud pe M. vorbind cu acelasi doctor si spunandu-i ca venim la spital pentru a face testul Torch...Cand am auzit asta m-au napadit lacrimile si parca nu-mi venea sa cred ca o sa avem un copilas si ca si el si-l doreste in sfarsit...
Cam asa a fost primul moment special din sarcina mea 
Comentarii