ANUNȚ IMPORTANT: Ne mutăm în casă nouă!
CITESTE AICI
Imi amintesc de paraca ar fi fost ieri... momentul in care am decis ca trebuie sa aflu daca o sa te am. Incercam de 2 luni sa ramanem insarcinati, eu si tati tau, si in prima luna am fost tare dezamagiti desi niciunul dintre noi nu a intraznit sa-i spuna asta celuilalt, se vedea cat de mult sufeream fiecare di cauza dezamagirii. Dar nu am renuntat, nici nu aveam cum pt ca ne doream prea mult sa te avem. Si am reluat calculele... si am incercat si a 2 luna. La un moendat au inceput durerile menstruale si... credeam ca nici atunci nu a fost cu noroc, doar ca am tot asteptat sa soseasca musafirii... durrea era din ce in ce mai insuportabila, dar totusi au trecut 10 zile de la data in care trebuiau sa sosesca musafirii si nimic. Fara sa-i spun lu' tati am cumparat un test, desigur m-am consultat cu toate prietenele despre cum si ce si cand trebuie facut... am amanat totusi inca vreo 2 zile pentru ca-mi era teama sa nu fiu iarasi dezamagita.
Intr-o noapte de 7 spre 8 martie mi-am zis: "e ziua mamei, trebuie sa aflu daca o sa fiu sau nu mama, curand", si profitand de faprtul ca tati a trebuit sa doar la bunici am luat tesul pe la ora 3:05 noaptea si cu inima in dinti am asteptat rezultatul.
A durat cam 2 zile pana sa constientizez ca ce-a dea 2 liniuta, slab colorata, era totusi acolo si ca o sa fim parinti. dar oare cum sa-i spun tatei?!
I-am tot dat tarcoale intr-o zi la serviciu, pentru ca nu mai rezistam sa-i spun, dar nu stiam cum s-o fac. Si mi-am propus sa imi fac programare la medic si apoi sa-i spun sigur. Si m-am dus la el la birou si i-am zis: "peste 2 zile vreau sa-ti spun ceva". Dar tatal tau curios cum este nu a avut rabdare si m-a batut la cap sa-i spun despre ce e vorba. Nu am putut, din cauza emotiilor, dar i-am luat teelfonul si i-am scris ceva de genul: "am facut un test de sarcina si a iesit pozitiv, am programare la medic peste 2 zile".
Cand i-am dat telefonul si a citit mesajul... l-am vazut cum au inceput sa-i tremure mainile si i-au dat lacrimile. Eu tremuram langa el, si nu ma putea abtine sa nu zambesc intr-un mod aproate isteric. Era atat de frumos sa-l vad atat de fericit si emotionat si sa vad cat de mult isi dorea sa auda asta. Stiam ca isi doreste, dar nu aveam puterea sa-mi imaginez cat de mult.
A fost cel mai fericit moment din viata noastra... Iti multumim puisor pentru ca ni l-ai oferit.
Comentarii