Era o frumoasa zi de vineri...toamana. Era ziua de Halloween cand iubita noastra scumpa a decis ca e momentul sa ne cunoastem... Pe la ora 19.00 au inceput mici contractii...nimic neobisnuit in saptamana 39 de sarcina, dupa un dush caldut, s-a rupt si apa moment in care am plecat repejor la spital. Contractiile erau foarte micute si din pacate la spital am aflat ca dilatara lipsea. Asa ca medicul a recomandat cezariana in urma consultatiei. Spunea ca bebelusa noastra are batai neregulate la inimioara si, ramanad fara lichid, se afla in acel moment intr-un lichid verde... Nu am inteles prea bine ce insemna asta, dar neavand contractii puternice si nicu nu eram dilata, am decis sa urmez sfatul medicului si sa accept cezariana. Ne dorisem foarte mult ce Ingerasul nostru sa vina pe lume in mod natural...dar A fost magic chiar si prin operatie. Am intrat in sala de operatie cu zambetul la gura, fara nici o teama, doar cu emotia ca imi voi cunoste iubirea.
In cateva minute de cand mi-au facut anestezia...am si auzit vocea iubitei mele...Initial m-am speriat pt ca nu a scos decat un scrasnet mic si m-am intrebat "doar atat?!"...m-a linistit dna dr. Si dupa 1 minut a ince[ut adevaratul concert. M-am uitat la echipa de medici si asistente care o curatau si o analizau pe toate partile...Nu mazusem nimic mai frumos...2 manute mici, cu 10 degetele albe, subtirele si lungi parcase intindeau special care mine. Si 2 picioruse subtirele,la fel de albe si cu talpi mari, se tot zbateau in mainile unei asistente.
Dupa doar cateva minute am auzit: " Fetita, 3050grame, 49cm, sanatoasa".
Imi amintesc ca am rasuflat usurata si apoi...mi-au adus ingerasul. I-am spus " hello Ingeras" si i-am pupat fruntea si un obrajior. Miroasea asa de bine, si era ata de catifelata incat nu-mi venea sa mai deslipesc buzile de ea. Abea asteptam sa o revad, si nici nu ma deslipisem de ea.
Tati a fost foarte emotionat cand te-a vazut prinma data, i-au dat lacrimile de bucurie. Chiar si bunicul Adi, tatal meu, s-a pierdu cu firea in fatza micutei noastre...a zis ca nu a fost asa emotionat nici atunci cand m-am nescut eu.
Acum...la 1 luna si 2 saptamani...Toata lumea e dependenta de micuta Alinutza...toti vor s-o vada si toti plang de dorl ei atunci cand sunt departe de ea. Motiv pentru care, cauta scuze sa vina foarte des in vizita. Iar noi ne bucuram imens.
Putem spune ca suntem cei mai fericiti parinti, iar Alinutza ne intampina in fiecare diminaza cu cel mai frumos zambet de pe planeta.
Comentarii